Treceți la conținutul principal

Înghețată de banane, cu unt de arahide, fulgi de cacao și alune pralinate




     Nu numai că arată demențial, însă înghețata asta e un deliciu și nu greu, ci fenomenal de greu mi-a fost să n-o termin pe toată. Nu de alta, dar a fost ziua surorii mele (La multi ani! sorela mea!) și m-am gândit că pe lângă tortulețul pe care i l-am făcut cu dedicație specială, înghețata asta ar merge perfect ca desert, luând în considerare temperatura ridicată de afară. Am făcut așadar o cantitate suficientă să-i duc și ei și să-mi rămână și mie, căci înghețata e slăbiciunea mea, fie vară, fie iarnă, e comfort food-ul meu, iar varianta asta m-a alinat într-un mare fel.
     Dacă luăm în considerare faptul că se face super repede și nu e musai să avem la îndemână mașină de făcut înghețată (nu, încă nu mi-am luat, că nu am putut merge la bântuit prin magazine din motive mai mult decât obiective), eu sun să dați fuga să vă aprovizionați cu cele trebuincioase și să purcedeți la drum ... adică la bucătărie, să vă apucați de treabă. :P Vă avertizez de pe acum că odată încercată, această înghețată poate provoca o dependență majoră!
     A! Și dacă nu băgați voi singuri de seamă vă atrag eu atenția asupra faptului că pentru această rețetă nu au fost sacrificate produse de origine animală, așa că o puteți încerca și în zilele de post. ;)


   Ingrediente
  • 3-4 banane 
  • 2 linguri pline cu unt de arahide cremos
  • 2 linguri rom alb (îl puteți elimina dacă faceți înghețata pentru cei mici)
  • 1 lingură extract de vanilie
  • 1/4 cană fulgi de cacao neîndulciți (pentru varianta mai caloricioasă încercați bucățele de ciocolată  neagră tocate mărunt)
  • 1-2 linguri miere/îndulcitor
  • 3/4 cană alune (arahide) pralinate mărunțite în robot + 1/4 cană pentru ornat

      Bananele le-am tăiat și le-am dat la congelator câteva ore, până au înghețat. Apoi le-am pus în blender cu restul ingredientelor, mai puțin alunele pralinate și le-am amestecat bine, bine, până am obținut o compoziție cremoasă. Am adăugat și alunele pralinate și le-am încorporat cu o spatulă, apoi am pus toată compoziția într-o casoletă cu capac etanș, pe care am dat-o la congelator până compoziția a devenit fermă. 



  Alune pralinate
  • 1 cană zahăr (eu am folosit zahăr brut SanoVita)
  • 1/4 cană apă
  • 1/2 cană alune (arahide) crude decojite 
  • 1/4 linguriță sare de mare
     Am fost mereu puțin speriată de siropul de zahăr. De ce? Pentru că îmi era teamă să nu se ardă, să nu sară pe mine, să nu iasă ce trebuie, diverse motive. Dar mi-am luat inima-n dinți și am experimentat la scară mai mică, la început, apoi am mai prins curaj și acum m-am încumetat să fac și alunele astea pralinate, dar recunosc faptul că am avut și ajutor. Mi-am luat termometru special pentru siropuri și zahăr ars de la KitchenShop și l-am folosit. Am atașat termometrul pe marginea unei craticioare cu fundul mai gros, în care am pus zahărul și apa și am lăsat amestecul la foc mic până termometrul a indicat 152 grade C (pe termometru indică „hard crack” - e deștept rău, zău! :)) ). Nu am amestecat cu nimic, doar am mai învârtit din cratiță să văd dacă s-a topit tot zahărul și am mai udat pereții cratiței cu o pensulă înmuiată în apă, să nu se prindă zahărul și să se ardă. Dacă nu aveți termometru, ce puteți face pentru a verifica dacă siropul de zahăr este bun pentru praline este să luați cu vârful unei lingurițe din compoziție și să puneți puțin din compoziție într-un pahar cu apă rece. Dacă aveți o compoziție tare, atunci e bună, dacă nu, mai lăsați siropul puțin pe foc. Am dat cratița la o parte, am scos termometrul și am amestecat cu grijă, dar repejor, alunele, apoi am turnat cu ajutorul unei spatule amestecul într-o tavă unsă cu puțin ulei și am nivelat-o, asă fie în start mai subțire și am presărat sarea. Treaba asta am făcut-o super rapid pentru că siropul de zahăr se întărește tare repede. Am lasat să se așeze și să se răcorească puțin, apoi am dat tava la frigider pentru 10-15 minute, să se răcească complet. Dacă nu vă grăbiți, o puteți lăsa la temperatura camerei, dar eu nu avem prea mult timp la dispoziție. Când am scos-o din frigider era fermă, așa că am spart-o în bucăți mai mici și am mărunțit-o în robot, dar nu foarte mărunt, căci mie îmi plac tare mult bucățelele crănțănicioase.


 
     Când am vrut să mănânc, am scos înghețata din congelator și am lăsat-o cam 10 minute să se mai înmoaie, apoi am pus cu lingura de înghețată 3 cupe într-un cornet (le-am găsit la MegaImage, au și forme mai mici și au și coșulețe, tot din napolitană, special pentru înghețată), am mai presărat câteva alune pralinate mărunțite și nu vă pot povesti cam cum am atacat-o, devorat-o, savurat-o ... rapid și cu efect maxim de plăcere! Căci așa îi șade bine înghețatei să fie tratată :D.

     E cremoasă, aromată, cu puțin cranț, delicioasă pentru cei mici și cei mari, pe o vreme călduroasă ca asta - cred că mă repet, dar știți și voi că am dreptate - este desertul perfect! Pentru mine, una, așa e!

Poftă bună!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Macarons cu vanilie (rețeta Pierre Hermé)

Minunile astea delicate, delicioase și la mare căutare în ultima vreme pot fi cea mai frumoasă experiență a unui bucătărist sau cel mai îngrozitor coșmar. Am experimentat ambele stări, recunosc, și mă pot mândri cu o încăpățânare remarcabilă, având în vedere că după multele dezastre experimentate nu m-am dat bătută și am așteptat momentul fericit în care, datorită unui cuptor potrivit pentru a coace asemenea bunătăți, am reușit să fac minunățiile prezentate cu mare fală astăzi. Am citit multe rețete, de testat am si testat câteva, însă după lupte seculare, m-am hotărât să rămân fidelă rețetei tatălui macaronilor, Pierre Hermé, a cărui carte, Macarons, am primit-o în dar de la o dragă prietenă. Dacă nu sunteți în temă cu merengul italian și nu aveți la îndemână cele necesare, s-ar putea să nu vă încumetați să faceți rețeta asta, dar ar fi păcat, pentru că ies, într-adevăr, niște macaroni deosebit de buni, cu care veți impresiona degustătorii cu siguranță. Eu le-am făcut testarea …

Focaccia cu măsline, anşoa, roşii, sumac şi oregano (cu maia)

Nu mai e nevoie să vă povestesc despre pasiunea mea pentru pâinea cu maia. De doi ani, de când îmi cresc maiaua, rare au fost ocaziile când am mai căzut în păcat şi am mâncat altfel de pâine. Pasiunea s-a extins într-atât, încât am început să folosesc maiaua şi în alte reţete, cu un rezultat minunat, de cele mai multe ori, căci nu vă mint, am mai avut parte şi de ceva dezamăgiri, dar asta este ... din greşeli învăţăm, nu? Şi mi s-a pus mie aşa pata acum o săptămână şi am făcut o focaccia. Bună rău, dar mi-am scris procentele pe o foaie care a intrat în pământ, nu alta, aşa că ieri, când mai avea puţin prefermentul meu până să ajungă în maxim, ia reţeta de unde nu-i. Pfeeeeew! M-am enervat eu cu o enervare mare şi am luat calculatorul să născocesc altă reţetă. Ştiu că în focaccia se mai pune zahăr şi ulei, însă eu am păstrat reţeta de aluat fără adaosuri, ulei am pus doar în tavă şi pe deasupra, căci asta e minunea la focaccia şi ceea ce îmi place mie nespus, şi anume crusta delici…

Ciocanele marinate la cuptor

Rumene, crocante, fragede de ți se topesc în gură ... Ce ziceți? Ați încerca? Eu am mâncat :P Și mi-au plăcut mult de tot. Nu știu dacă din cauza faptului că n-am mai mâncat de mult timp pulpe sau chiar sunt așa de bune pe cât mi s-au părut mie. Și pentru că mai trebuie din când în când să fac câte o dedicație, pentru că îi știu pe câțiva dintre voi, cei care urmăriți nebunelile mele culinare, rețeta asta e pentru Dan Marcoci (salutare!) - sper să faci și tu și chiar te rog, spune-mi cum ți-au ieșit și dacă ți-au plăcut :)
Aveți nevoie de:
ciocănele de pui - eu am folosit o cutie care avea 7 bucăți1 lingură de miere1 lingură sos de soia1 lingură sos Worchester (eu am folosit din cel de la Fuchs)1/2 linguriță cardamon1/2 linguriță nucșoară2 linguri ulei de arahide 1 praf  de piper     Am spălat bine ciocănelele, le-am uscat cu prosoape de bucătărie și le-am pus într-o pungă cu fermoar. Am turnat peste amestecul de sosuri și condimente și le-am agitat bine, bine, apoi le-am lăsat pe…