Treceți la conținutul principal

Tartă cu dovlecei şi blat de conopidă



     E sezonul dovleceilor şi mie, una, chiar îmi plac. Am făcut şi supă, am făcut şi gratin, am mai făcut şi bastonaşe crocante (găsiţi şi reţete pe aici pe undeva), dar în tartă nu ţin minte să îi fi folosit. Aşa că am profitat de faptul că am găsit dovlecei cu coaja mai verde şi am pus repede de o tartă, căci intrasem în pană de idei în ceea ce priveşte cina şi mă cam săturasem de salată cu brânză în fiecare seară, oricât de mult îmi place. Şi fiind de seară, am zis să nu exagerez cu o crustă clasică şi am încercat varianta cu blatul din conopidă, despre care citisem la un moment dat ca fiind folosit şi ca blat de pizza, şi m-am gândit eu că nu are ce să fie rău. Şi bine am făcut că am încercat, pentru că mi-a plăcut foarte mult şi aş mai încerca şi în alte combinaţii; să văd de ce mai am poftă şi prestez în cel mai scurt timp. :) 

  Ingrediente

   Crustă

  • 3 căni conopidă opărită
  • 1/2 cană telemea veche de capră
  • 1/2 cană tărâţe de ovăz
  • un praf de sare
  • 1/4 linguriţă piper negru măcinat
  • 2 ouă
     Am preîncălzit cuptorul la 190 de grade C şi am uns cu unt o formă de tartă cu diametrul de 24 de centimetri.
     Toate ingredientele le-am pus în robot şi le-am mixat bine, până au devenit o pastă închegată. Am pus compoziţia în tava pregătită, am presat compoziţia pe toată suprafaţa şi pe pereţii formei şi chiar am făcut-o cu simţul răspunderii, încercând să fie cât mai uniformă, pentru a ieşi o crustă frumuşică. Am dat tava la cuptor pentru aproximativ 25 de minute, cât să fie uşor rumenă. Am scos-o şi am lăsat-o la răcit, timp în care am pregătit ingredientele pentru umplutură.


   Umplutură
  • 2 dovlecei tăiaţi felii subţiri
  • 2 ouă 
  • 200ml smântână de gătit
  • 1 linguriţă oregano uscat, mărunţit
  • 1 praf de sare
  • puţin piper măcinat
  • 1/2 cană bacon tăiat bucăţi mici
  • 1 rulou brânză de capră
  • 1 lingură muguri de pin
  • 1 linguriţă ulei de măsline
      Dovleceii i-am spălat bine de tot, dar nu i-am decojit. I-am tăiat felii foarte subţiri, eu i-am tăiat cu cuţitul, dar dacă aveţi, puteţi folosi o mandolină sau îi puteţi felia la robot, cum vă este mai comod. Apoi am presărat o lingură de sare peste ele şi le-am lăsat cam 15 minute, le-am stors bine de tot şi le-am mai pus şi pe nişte prosoape de bucătărie, să fiu sigură că am îndepărtat cât mai mult din excesul de apă. Peste blatul răcit am pus bucăţelele de bacon, apoi am aranjat feliile de dovlecei. Am amestecat într-un bol ouăle bătute uşor cu smântâna, sarea, piperul şi oregano şi am turnat amestecul peste dovlecei. Am presărat peste bucăţi sfărâmate de brânză de capră şi mugurii de pin, am stropit tarta cu uleiul de măsline şi am dat din nou tava la cuptor, 40 de minute la 180 de grade C, până s-a închegat. 

     Interesant a fost blatul ăsta, nu crocant, ci mai moale, dar gustos şi mă întreb cum ar fi dacă n-aş mai opări conopida, ci aş pune-o crudă şi dacă aş pune parmezan în loc de telemea. Eh, o să văd cu altă ocazie. Şi umplutura a fost delicioasă, dar cum altfel să mi se pară mie, cu atâta brânzică bună la interval?

    E bună uşor călduţă, cu o salată generoasă de roşii cu busuioc, sau cu o salată de iaurt cu castraveţi, usturoi şi mărar, aşa cum am mâncat şi eu, dar sinceră să fiu, nici rece nu am lăsat-o la o parte, ci m-am înfruptat din ea cu aceeaşi poftă. Merge şi de luat la pachet la serviciu pentru o gustare sau la un picnic şi chiar o puteţi transporta direct în tavă. 

Poftă bună!






Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Macarons cu vanilie (rețeta Pierre Hermé)

Minunile astea delicate, delicioase și la mare căutare în ultima vreme pot fi cea mai frumoasă experiență a unui bucătărist sau cel mai îngrozitor coșmar. Am experimentat ambele stări, recunosc, și mă pot mândri cu o încăpățânare remarcabilă, având în vedere că după multele dezastre experimentate nu m-am dat bătută și am așteptat momentul fericit în care, datorită unui cuptor potrivit pentru a coace asemenea bunătăți, am reușit să fac minunățiile prezentate cu mare fală astăzi. Am citit multe rețete, de testat am si testat câteva, însă după lupte seculare, m-am hotărât să rămân fidelă rețetei tatălui macaronilor, Pierre Hermé, a cărui carte, Macarons, am primit-o în dar de la o dragă prietenă. Dacă nu sunteți în temă cu merengul italian și nu aveți la îndemână cele necesare, s-ar putea să nu vă încumetați să faceți rețeta asta, dar ar fi păcat, pentru că ies, într-adevăr, niște macaroni deosebit de buni, cu care veți impresiona degustătorii cu siguranță. Eu le-am făcut testarea …

Focaccia cu măsline, anşoa, roşii, sumac şi oregano (cu maia)

Nu mai e nevoie să vă povestesc despre pasiunea mea pentru pâinea cu maia. De doi ani, de când îmi cresc maiaua, rare au fost ocaziile când am mai căzut în păcat şi am mâncat altfel de pâine. Pasiunea s-a extins într-atât, încât am început să folosesc maiaua şi în alte reţete, cu un rezultat minunat, de cele mai multe ori, căci nu vă mint, am mai avut parte şi de ceva dezamăgiri, dar asta este ... din greşeli învăţăm, nu? Şi mi s-a pus mie aşa pata acum o săptămână şi am făcut o focaccia. Bună rău, dar mi-am scris procentele pe o foaie care a intrat în pământ, nu alta, aşa că ieri, când mai avea puţin prefermentul meu până să ajungă în maxim, ia reţeta de unde nu-i. Pfeeeeew! M-am enervat eu cu o enervare mare şi am luat calculatorul să născocesc altă reţetă. Ştiu că în focaccia se mai pune zahăr şi ulei, însă eu am păstrat reţeta de aluat fără adaosuri, ulei am pus doar în tavă şi pe deasupra, căci asta e minunea la focaccia şi ceea ce îmi place mie nespus, şi anume crusta delici…

Ciocanele marinate la cuptor

Rumene, crocante, fragede de ți se topesc în gură ... Ce ziceți? Ați încerca? Eu am mâncat :P Și mi-au plăcut mult de tot. Nu știu dacă din cauza faptului că n-am mai mâncat de mult timp pulpe sau chiar sunt așa de bune pe cât mi s-au părut mie. Și pentru că mai trebuie din când în când să fac câte o dedicație, pentru că îi știu pe câțiva dintre voi, cei care urmăriți nebunelile mele culinare, rețeta asta e pentru Dan Marcoci (salutare!) - sper să faci și tu și chiar te rog, spune-mi cum ți-au ieșit și dacă ți-au plăcut :)
Aveți nevoie de:
ciocănele de pui - eu am folosit o cutie care avea 7 bucăți1 lingură de miere1 lingură sos de soia1 lingură sos Worchester (eu am folosit din cel de la Fuchs)1/2 linguriță cardamon1/2 linguriță nucșoară2 linguri ulei de arahide 1 praf  de piper     Am spălat bine ciocănelele, le-am uscat cu prosoape de bucătărie și le-am pus într-o pungă cu fermoar. Am turnat peste amestecul de sosuri și condimente și le-am agitat bine, bine, apoi le-am lăsat pe…