Treceți la conținutul principal

Înghețată cu cremă de brânză și vișine



     Pentru că e cald și mi-e lene să-mi fac orice de mâncare, pentru că-mi place, pentru că e comfort food-ul meu - indiferent de sezon - și se face super repede. O cutie cremă de brânză - Quark Exquisa (0,2% grăsime), jumătate de pahar smântână Covalact 15% grăsime, aproape 2 linguri melasă de roșcove (sau miere, sirop de agave), o lingură extract de vanilie, 1 vârf de cuțit sare, 300g vișine fără sâmburi, bine scurse. Le -am amestecat, am pus compoziția într-un vas cu capac pe care l-am dat la congelator, din jumătate în jumătate de oră, de vreo 4-5 ori am scos cutia și am amestecat viguros cu o furculiță în înghețată, să iasă bună și cremoasă. Dacă aveți mașină de înghețată, folosiți-o cu încredere, cred că va ieși și mai bine. Oricum, mie mi-a plăcut enorm, astă noapte am mâncat un sfert din ea, tot mi-am pus deoparte să gust în timp ce o scoteam să mai învârt prin ea, ultima oară mi-am umplut un bol mare, că mai rău mă amăgeam așa, cu gustatul :)). Azi am continuat să „gust”, mai am puțin și termin. Nu-i nimic, vine tura a doua, altă combinație, aceeași senzație. Fericire maximă! Să vă fie răcoare! :)

Poftă bună!



Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

File de somn la tigaie în unt și lămâie

     Nu țin minte să fi luat și gătit vreodată somn, sinceră să fiu. Mama ne făcea când eram mici, pane, și dispărea ca prin minune. De când cu toate felurile de pește apărute pe piață, eu una mă simt uneori debusolată, așa că  mă uit după chestii simple, care nu necesită mare filosofie când vine vorba de pregătit, să fie proaspăt și cu puține oase. De aceea, poate, prefer somonul sau păstrăvul, sunt pești cu o carne gustoasă, nu au oase mici și cele pe care le au se scot ușor, se fac repede. Și recunosc faptul că nu m-am documentat din cale afară în ceea ce privește pregătirea altor feluri de pește, așa că am rămas fidelă față de cele anterior menționate (nu am luat în discuție conservele de pește și nici fileul de pește afumat, ele sunt altă mâncare de pește). Așa că ieri, plimbându-mă prin piață, am trecut și pe la pescărie să întreb de pește pentru Crăciun (da, așa sunt eu mai ciudată și m-am hotărât să fac ceva cu pește, că altă carne nu mănânc). Și mi...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Gogoși cu maia la cuptor

     Când mă gândesc la gogoși, invariabil îmi aduc aminte de gogoșile făcute de mamaia mea, întotdeauna într-o cantitate impresionantă (vreo 2 ligheane mari, în care făcea toamna și gemul de prune), ninse cu zahăr pudră, simple sau umplute cu dulceață sau creme felurite, una mai delicioasă decât cealaltă. Nu m-am încumetat să fac până acum gogoși nu din neștiință sau lene, ci doar pentru că acum, deși pofta mă mai încolțește, nu mă încântă ideea de baie de ulei, deși n-ar fi așa o tragedie dacă m-aș rezuma și eu ca omul la 1-2 bucăți (mda, s-o credă mutu' că aș putea să mă mai opresc :)) ). Și apoi nici drojdie n-am mai folosit de multă vreme (cred că se face mai bine de un an), așa că am tot amânat momentul, am găsit substitute ( gogoșelele astea chiar au fost gustoase și rapid de preparat) și tot n-am făcut (de cumpărat nici măcar nu m-am gândit, căci sunt tare mofturoasă la chestiile provenite din bucătăriile stradale). Dar într-un final mi-am luat inima în dinți...
2 comentarii
Citiți mai multe

Focaccia cu must, struguri şi nuci

       A venit şi toamna şi odată cu ea bogăţia de fructe dulci şi gustoase, pe care abia aşteptam să le savurez în toate felurile posibile. Şi pentru că am avut norocul să fac o incursiune pe plaiurile olteneşti, am revenit cu portbagajul plin de bunătăţi. Nu am poze doveditoare, dar am martori, dacă nu mă credeţi. :P       Am petrecut două zile, ce-i drept cam ploioase, dar minunate, într-un sat mic din Dolj, unde stă tatăl prietenei mele. Un mic colţ de rai, încărcat de bogăţia pământului roditor, unde aş putea sta înconjurat de cuţii cei frumoşi şi deştepţi şi pisicuţele alintate şi independente ale lui nenea Jean, o vară întreagă! Căci da, dragii mei, cum credeţi că aş fi putut eu sta acolo fără să mă bag în seamă cu drăgălaşii ăştia? Şi da, mi-am reconfirmat că dacă ar fi să îmi fac un refugiu căruia să-i spun acasă, musai pe pământ ar trebui să fie şi neapărat populat şi în casă şi pe-afară de copii blănoşi. :D   ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe