Pentru că e cald și mi-e lene să-mi fac orice de mâncare, pentru că-mi place, pentru că e comfort food-ul meu - indiferent de sezon - și se face super repede. O cutie cremă de brânză - Quark Exquisa (0,2% grăsime), jumătate de pahar smântână Covalact 15% grăsime, aproape 2 linguri melasă de roșcove (sau miere, sirop de agave), o lingură extract de vanilie, 1 vârf de cuțit sare, 300g vișine fără sâmburi, bine scurse. Le -am amestecat, am pus compoziția într-un vas cu capac pe care l-am dat la congelator, din jumătate în jumătate de oră, de vreo 4-5 ori am scos cutia și am amestecat viguros cu o furculiță în înghețată, să iasă bună și cremoasă. Dacă aveți mașină de înghețată, folosiți-o cu încredere, cred că va ieși și mai bine. Oricum, mie mi-a plăcut enorm, astă noapte am mâncat un sfert din ea, tot mi-am pus deoparte să gust în timp ce o scoteam să mai învârt prin ea, ultima oară mi-am umplut un bol mare, că mai rău mă amăgeam așa, cu gustatul :)). Azi am continuat să „gust”, mai am puțin și termin. Nu-i nimic, vine tura a doua, altă combinație, aceeași senzație. Fericire maximă! Să vă fie răcoare! :)
Când mă gândesc la gogoși, invariabil îmi aduc aminte de gogoșile făcute de mamaia mea, întotdeauna într-o cantitate impresionantă (vreo 2 ligheane mari, în care făcea toamna și gemul de prune), ninse cu zahăr pudră, simple sau umplute cu dulceață sau creme felurite, una mai delicioasă decât cealaltă. Nu m-am încumetat să fac până acum gogoși nu din neștiință sau lene, ci doar pentru că acum, deși pofta mă mai încolțește, nu mă încântă ideea de baie de ulei, deși n-ar fi așa o tragedie dacă m-aș rezuma și eu ca omul la 1-2 bucăți (mda, s-o credă mutu' că aș putea să mă mai opresc :)) ). Și apoi nici drojdie n-am mai folosit de multă vreme (cred că se face mai bine de un an), așa că am tot amânat momentul, am găsit substitute ( gogoșelele astea chiar au fost gustoase și rapid de preparat) și tot n-am făcut (de cumpărat nici măcar nu m-am gândit, căci sunt tare mofturoasă la chestiile provenite din bucătăriile stradale). Dar într-un final mi-am luat inima în dinți...
Comentarii
Trimiteți un comentariu