Treceți la conținutul principal

Tartă rustică cu pere și mure



     Mi-a mai revenit cheful de gătit și cum aveam și musafiri, nu-i puteam dezamăgi, așa că pe lângă comenzile de brownies și clătite pe care le-am primit, am mai făcut ca bonus și tarta asta delicioasă, cu pere și mure. Nimic dificil, nimic spectaculos, însă de o savoare de nedescris. Pe mine, una, m-a cucerit și nu va trece mult până când voi mai încerca și alte umpluturi ;). 

     Aluatul este unul de bază pentru tarte:

  • 140g făină (eu am folosit o făină albă 000)
  • 115g unt nesărat tăiat cuburi mici
  • 1 vârf cuțit sare
  • 1 ou mic
  • 1 lingură apă foarte rece
     Am amestecat cu un cuțit de patiserie (merge și în robot) făina cu untul, am presărat sarea, am adăugat oul ușor bătut și amestecat cu apa și am amestecat cu o furculiță până s-a legat aluatul. Pentru că mai aveam ceva la cuptor și trebuia să pregătesc și fructele, am strâns aluatul dându-i o formă de bilă, l-am învelit în folie alimentară, l-am aplatizat astfel încât să aibă o formă rotundă și l-am dat la frigider.

     Pentru umplutură am folosit:
  • 2 linguri făină albă
  • 2 linguri zahăr muscovado light (sau un zahar brun deschis)
  • 3 pere tăiate felii subțiri
  • 100g mure
  • 2 linguri zahăr brun granulat
  • 1/2 linguriță scorțișoară măcinată
     Am scos aluatul de la frigider și pe o foaie de copt l-am întins (ca să nu se lipească m-am folosit de o folie alimentară pe care am pus-o peste aluat) cu sucitorul în formă rotundă (diametrul de aproximativ 26cm), am presărat amestecul obținut din făina albă și zahărul muscovado light pe suprafața aluatului, lăsând o margine de vreo 2 degete (pentru matematicieni cred ca sunt cam 3-4 cm :P), Am aranjat feliile de pară și murele, am adus marginea din aluat peste umplutură și am încrețit-o puțin să se aranjeze frumos, am presărat zahărul amestecat cu scorțișoara, am pus tarta cu tot cu foaia de copt într-o tavă și am acoperit-o lejer cu o folie de aluminiu. Am dat-o la cuptorul preîncălzit la 190 de grade C pentru aproximativ 40 de minute, cu vreo 5 minute înainte să fie gata am dat folia de aluminiu la o parte și am scos-o când aluatul era rumen și fructele înmuiate. Am scos tarta pe forma de servire. 
     În momentul ăsta, puteți pudra tarta cu zahăr pudră, de decor, eu am ales să nu fac asta, că prea frumos se vedea. Aluatul a ieșit fraged și s-a îmbibat puțin cu siropul de zahăr care s-a format de deasupra, fructele s-au înmuiat atât cât trebuie și scorțișoara le-a dat o aromă minunată. 
     După cum spuneam, nu e ceva ieșit din comun, dar efectul este garantat, atât ca prezentare, cât și ca gust. Am mâncat-o cu mare poftă, ceea ce vă garantez că veți face și voi dacă o încercați! :)

Poftă bună!




Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Gogoși cu maia la cuptor

     Când mă gândesc la gogoși, invariabil îmi aduc aminte de gogoșile făcute de mamaia mea, întotdeauna într-o cantitate impresionantă (vreo 2 ligheane mari, în care făcea toamna și gemul de prune), ninse cu zahăr pudră, simple sau umplute cu dulceață sau creme felurite, una mai delicioasă decât cealaltă. Nu m-am încumetat să fac până acum gogoși nu din neștiință sau lene, ci doar pentru că acum, deși pofta mă mai încolțește, nu mă încântă ideea de baie de ulei, deși n-ar fi așa o tragedie dacă m-aș rezuma și eu ca omul la 1-2 bucăți (mda, s-o credă mutu' că aș putea să mă mai opresc :)) ). Și apoi nici drojdie n-am mai folosit de multă vreme (cred că se face mai bine de un an), așa că am tot amânat momentul, am găsit substitute ( gogoșelele astea chiar au fost gustoase și rapid de preparat) și tot n-am făcut (de cumpărat nici măcar nu m-am gândit, căci sunt tare mofturoasă la chestiile provenite din bucătăriile stradale). Dar într-un final mi-am luat inima în dinți și am făc
2 comentarii
Citiți mai multe

File de somn la tigaie în unt și lămâie

     Nu țin minte să fi luat și gătit vreodată somn, sinceră să fiu. Mama ne făcea când eram mici, pane, și dispărea ca prin minune. De când cu toate felurile de pește apărute pe piață, eu una mă simt uneori debusolată, așa că  mă uit după chestii simple, care nu necesită mare filosofie când vine vorba de pregătit, să fie proaspăt și cu puține oase. De aceea, poate, prefer somonul sau păstrăvul, sunt pești cu o carne gustoasă, nu au oase mici și cele pe care le au se scot ușor, se fac repede. Și recunosc faptul că nu m-am documentat din cale afară în ceea ce privește pregătirea altor feluri de pește, așa că am rămas fidelă față de cele anterior menționate (nu am luat în discuție conservele de pește și nici fileul de pește afumat, ele sunt altă mâncare de pește). Așa că ieri, plimbându-mă prin piață, am trecut și pe la pescărie să întreb de pește pentru Crăciun (da, așa sunt eu mai ciudată și m-am hotărât să fac ceva cu pește, că altă carne nu mănânc). Și mi-a atras atenția fi
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Somon la tigaie cu broccoli si sparanghel

     Pentru că de cele mai multe ori lucrurile simple sunt și cele mai gustoase, când vine vorba de pește, eu una prefer să îl fac cât mai simplu, dar nu refuz și o rețetă ceva mai elaborată din când în când. :)       Și pentru că somonul e un pește mult prea gustos și bogat, prefer să îl fac simplu. Iau în general file de somon cu tot cu piele, îl curăț și îl verific să nu mai aibă oase și îl usuc bine cu prosoape de bucătărie. Apoi îl sărez și-l piperez pe ambele părți și îl pun în tigaia bine de tot încinsă, în care am turnat și puțin ulei de măsline, pe partea cu pielea. În funcție de grosimea file-ului îl țin între 5 și 7 minute pe o parte, apoi îl întorc pe partea cealaltă și îl țin cu 1-2 minute mai puțin (4-6 minute). La final îl întorc din nou pe partea cu pielea și storc peste el suc de lămâie și-l mai las 1 minute. Și asta e tot.       Așa am făcut și astăzi la prânz, iar lângă am avut o garnitură delicioasă, de un verde care s-a asortat de minune cu rozul so
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe