Treceți la conținutul principal

Tort de bezea cu fructe de pădure


     Și rețeta promisă, despre tort nu vă pot spune decât atât, a fost minunat, ușor, răcoritor, parfumat. Perfect pentru o aniversare, dar și pentru un răsfăț de vară. 
     Vă anunț de la început că eu am folosit un îndulcitor (Green Sugar, pe bază de stevia), pentru cei ce nu agreează ideea, o să indic și cantitatea de zahăr pe care o puteți folosi. Am copt blaturile și am făcut crema cu o seară înainte de a asambla tortul.

     Blaturi (4)
  • 6 albușuri (am folosit ouă eco, mărime medie)
  • 5 linguri îndulcitor (6 linguri zahăr super fin)
  • 1 vârf de cuțit sare
  • 1 linguriță zeamă de lămâie
     Am bătut albușurile cu sarea până au început să se formeze vârfuri ferme, apoi am adăugat pe rând câte o lingură de îndulcitor și sucul de lămâie, până am obținut o compoziție lucioasă și fermă. Am desenat pe foaia de copt, cu ajutorul unei forme de tort cu diametrul de 18cm, 4 cercuri, am pus cu spatula compoziția de albuș și am nivelat, astefel încât să obțin forma de blat și le-am copt în cuptorul preîncălzit la 120 de grade C pentru aproximativ o oră, până s-au întărit la suprafață. Apoi le-am lăsat până a doua zi în cuptor, dacă aveți alte planuri cu cuptorul, puteți ține blaturile într-un loc uscat, ferit de căldură și soare.

     Crema
  • 6 gălbenușuri
  • 75g îndulcitor (100g zahăr)
  • 2 linguri amidon alimentar
  • 350ml lapte
  • 1 baton de vanilie tăiat pe lungime (eu am îndepărtat semințele cu vârful cuțitului și le-am pus în lapte pentru că îmi place să se vadă semințele prin cremă, dacă nu agreeați ideea, lăsați-le la locul lor, se va simți aroma de vanilie oricum)
  • 1 linguriță extract de vanilie (opțional - mie îmi place foarte mult aroma de vanilie și, deși e suficient batonul de vanilie pentru a parfuma crema, am adăugat și extractul de vanilie)
     Am pus laptele, împreună cu batonul de vanilie într-o cratiță cu fundul mai gros, pe foc mic, până a ajuns aproape de punctul de fierbere și l-am turnat încet, amestecând viguros și continuu cu un tel peste amestecul de gălbenușuri, îndulcitor și amidon, apoi am pus înapoi în cratiță toată compoziția și am mai pus-o pe foc foarte mic, amestecând, până a început să se îngroașe. Am dat cratița deoparte de pe foc, am adăugat extractul de vanilie, am amestecat și am pus crema într-un bol, am acoperit bolul cu folie alimentară, astfel încât folia să fie în contact direct cu crema, să nu se formeze crusta aceea inestetică de deasupra și am dat crema la rece până a doua zi, când am asamblat tortul.

     În plus, am folosit o combinație de fructe de pădure, atât pentru umplutură, cât și pentru ornat, din mure și zmeură (cam 300-350 de grame din fiecare), fructe pe care le-am spălat și le-am lăsat să se usuce bine (după ce le-am scufundat în apă să le curăț, le-am scos ușor pe prosoape de hârtie și le-am lăsat să se usuce).

     Pentru ornat
  • 50g ciocolată albă topită pe bain-marie și amestecată cu o lingură de smântână dulce de frișcă și o lingură lichior de portocale
  • zmeură, mure, cătină (eu atât am avut prin casă, puteți folosi afine, merișoare, dude)
  • câteva frunzulițe de mentă proaspătă 
  • zahăr pudră
     A doua zi am aranjat tortul. Am pus un blat pe platou, cremă, fructe, alt blat, cremă, fructe, al treilea blat, cremă fructe și peste ultimul blat am pus cu o pensulă de patiserie glazura de ciocolată albă, am aranjat fructele în mijloc, am presărat frunzele de mentă și am mai cernut cu ajutorul unei site fine puțin zahăr pudră. L-am dat la frigider vreo 3 ore înainte să-l tai și să mănânc o felie. Bun, bun!

     Și încă o dată, „La mulți ani!” blogului meu drag! :)

Poftă bună!



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Macarons cu vanilie (rețeta Pierre Hermé)

Minunile astea delicate, delicioase și la mare căutare în ultima vreme pot fi cea mai frumoasă experiență a unui bucătărist sau cel mai îngrozitor coșmar. Am experimentat ambele stări, recunosc, și mă pot mândri cu o încăpățânare remarcabilă, având în vedere că după multele dezastre experimentate nu m-am dat bătută și am așteptat momentul fericit în care, datorită unui cuptor potrivit pentru a coace asemenea bunătăți, am reușit să fac minunățiile prezentate cu mare fală astăzi. Am citit multe rețete, de testat am si testat câteva, însă după lupte seculare, m-am hotărât să rămân fidelă rețetei tatălui macaronilor, Pierre Hermé, a cărui carte, Macarons, am primit-o în dar de la o dragă prietenă. Dacă nu sunteți în temă cu merengul italian și nu aveți la îndemână cele necesare, s-ar putea să nu vă încumetați să faceți rețeta asta, dar ar fi păcat, pentru că ies, într-adevăr, niște macaroni deosebit de buni, cu care veți impresiona degustătorii cu siguranță. Eu le-am făcut testarea …

Focaccia cu măsline, anşoa, roşii, sumac şi oregano (cu maia)

Nu mai e nevoie să vă povestesc despre pasiunea mea pentru pâinea cu maia. De doi ani, de când îmi cresc maiaua, rare au fost ocaziile când am mai căzut în păcat şi am mâncat altfel de pâine. Pasiunea s-a extins într-atât, încât am început să folosesc maiaua şi în alte reţete, cu un rezultat minunat, de cele mai multe ori, căci nu vă mint, am mai avut parte şi de ceva dezamăgiri, dar asta este ... din greşeli învăţăm, nu? Şi mi s-a pus mie aşa pata acum o săptămână şi am făcut o focaccia. Bună rău, dar mi-am scris procentele pe o foaie care a intrat în pământ, nu alta, aşa că ieri, când mai avea puţin prefermentul meu până să ajungă în maxim, ia reţeta de unde nu-i. Pfeeeeew! M-am enervat eu cu o enervare mare şi am luat calculatorul să născocesc altă reţetă. Ştiu că în focaccia se mai pune zahăr şi ulei, însă eu am păstrat reţeta de aluat fără adaosuri, ulei am pus doar în tavă şi pe deasupra, căci asta e minunea la focaccia şi ceea ce îmi place mie nespus, şi anume crusta delici…

Ciocanele marinate la cuptor

Rumene, crocante, fragede de ți se topesc în gură ... Ce ziceți? Ați încerca? Eu am mâncat :P Și mi-au plăcut mult de tot. Nu știu dacă din cauza faptului că n-am mai mâncat de mult timp pulpe sau chiar sunt așa de bune pe cât mi s-au părut mie. Și pentru că mai trebuie din când în când să fac câte o dedicație, pentru că îi știu pe câțiva dintre voi, cei care urmăriți nebunelile mele culinare, rețeta asta e pentru Dan Marcoci (salutare!) - sper să faci și tu și chiar te rog, spune-mi cum ți-au ieșit și dacă ți-au plăcut :)
Aveți nevoie de:
ciocănele de pui - eu am folosit o cutie care avea 7 bucăți1 lingură de miere1 lingură sos de soia1 lingură sos Worchester (eu am folosit din cel de la Fuchs)1/2 linguriță cardamon1/2 linguriță nucșoară2 linguri ulei de arahide 1 praf  de piper     Am spălat bine ciocănelele, le-am uscat cu prosoape de bucătărie și le-am pus într-o pungă cu fermoar. Am turnat peste amestecul de sosuri și condimente și le-am agitat bine, bine, apoi le-am lăsat pe…