Treceți la conținutul principal

Măduvă de vită



     Unul dintre gusturile care mi-au rămas în memoria culinară din copilărie e şi cel al măduvei dulci, scoasă de tata din oasele de vită folosite la supă sau ciorbă, cu care ungeam o felie de pâine şi presăram peste sare. O minunăţie mi se părea şi aş fi mâncat numai aşa ceva, dar trebuia să împărţim la 3 deliciul ăsta (eu, soră-mea şi tata, mama ceda generoasă porţia ei) şi apoi nu puteam s-o supărăm nici pe mama, care ne făcea nişte supe/ciorbe nemaipomenite. 
     Anii au trecut, prea rar mă mai bucur de mâncărurile făcute de mama, fiind departe de ea, iar eu cu supele/ciorbele nu prea sunt prietenă, tata nu mai e cu noi (cred că se bucură de deliciile astea acolo Sus), aşa că nici măduvă n-am mai gustat de multă vreme. Însă zilele trecute mi s-a pus piticul şi odată m-am înfuriat şi am dat o fugă până la măcelăria turcească şi am luat un sac de oase, da, la propriu. Am vrut 2 oase, pe care măcelarul de acolo mi le-a tăiat în bucăţi, astfel încât mi-au umplut un sac de plastic. Am păstrat câteva pentru soră-mea, pe restul mi-am spus că le voi folosi pentru o bază de supă. Bineînţeles că m-am gândit şi la o metodă mai rapidă de extragere a măduvei, ceea ce am şi făcut. 

     Am preîncălzit cuptorul la 200 de grade C. Am luat 2 bucăţi de os cu măduvă, le-am pus într-un vas termorezistent, am presărat sare şi piper şi le-am dat la cuptor pentru aproximativ 15 de minute, nu e bine să le ţineţi mai mult, asta dacă vreţi să nu rămâneţi fără măduvă. Le-am mâncat pe felii de pâine prăjită, imediat ce le-am scos din cuptor, n-am mai presărat sare, pentru că am pus la început peste oase. 
     Nu vă lăsaţi impresionaţi de tufa de pătrunjel de lângă, era şi ea pe masă când am făcut pozele, dar dacă vreţi, s-ar putea să fie o idee bună să presăraţi peste măduvă, cu un strop de lămâie. Mie mi-a fost suficientă măduva aşa. Oooh şi ce mi-a plăcut! Sweet memories! Mi-a reactivat amintirile şi am savurat-o până la ultima înghiţitură!

Poftă bună!



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Crap la cuptor cu usturoi

E o rețetă super rapidă, delicioasă și aspectuoasă. Aveți nevoie de:
crap, o bucată fără cap, fără coadă, eviscerat, curățat și crestatsarepiper boabecâțiva căței de usturoi (eu am pus vreo 4), tăiați feliuțecimbru (eu am folosit proaspăt)ulei de măsline (o lingură)1 lămâie vin alb sec, cam 100mlCrapul se spală și se usucă cu prosoape de bucătărie, se sărează și se lasă cam jumătate de oră la frigider. Apoi se introduc în crestături și în interiorul peștelui feliuțele de usturoi, boabele de piper, feliuțe de lămâie și cimbrul. Se stropește cu puțin ulei de măsline și se introduce în cuptorul preîncălzit la 180 de grade. Cînd este aproape gata se stropește cu vinul și se mai lasă 5-10 minute. În total stă la cuptor 20, maxim 30 de minute. Și arată cam așa când e gata:



Merge cu  mămăliguță și un mujdei cremos. Iar pentru o savoare și mai mare, puteți pune puțin unt aromat peste el la servire ;)

Poftă bună!

Somon la tigaie cu broccoli si sparanghel

Pentru că de cele mai multe ori lucrurile simple sunt și cele mai gustoase, când vine vorba de pește, eu una prefer să îl fac cât mai simplu, dar nu refuz și o rețetă ceva mai elaborată din când în când. :) 
     Și pentru că somonul e un pește mult prea gustos și bogat, prefer să îl fac simplu. Iau în general file de somon cu tot cu piele, îl curăț și îl verific să nu mai aibă oase și îl usuc bine cu prosoape de bucătărie. Apoi îl sărez și-l piperez pe ambele părți și îl pun în tigaia bine de tot încinsă, în care am turnat și puțin ulei de măsline, pe partea cu pielea. În funcție de grosimea file-ului îl țin între 5 și 7 minute pe o parte, apoi îl întorc pe partea cealaltă și îl țin cu 1-2 minute mai puțin (4-6 minute). La final îl întorc din nou pe partea cu pielea și storc peste el suc de lămâie și-l mai las 1 minute. Și asta e tot. 
     Așa am făcut și astăzi la prânz, iar lângă am avut o garnitură delicioasă, de un verde care s-a asortat de minune cu rozul somonului.      …

File de somn la tigaie în unt și lămâie

Nu țin minte să fi luat și gătit vreodată somn, sinceră să fiu. Mama ne făcea când eram mici, pane, și dispărea ca prin minune. De când cu toate felurile de pește apărute pe piață, eu una mă simt uneori debusolată, așa că  mă uit după chestii simple, care nu necesită mare filosofie când vine vorba de pregătit, să fie proaspăt și cu puține oase. De aceea, poate, prefer somonul sau păstrăvul, sunt pești cu o carne gustoasă, nu au oase mici și cele pe care le au se scot ușor, se fac repede. Și recunosc faptul că nu m-am documentat din cale afară în ceea ce privește pregătirea altor feluri de pește, așa că am rămas fidelă față de cele anterior menționate (nu am luat în discuție conservele de pește și nici fileul de pește afumat, ele sunt altă mâncare de pește). Așa că ieri, plimbându-mă prin piață, am trecut și pe la pescărie să întreb de pește pentru Crăciun (da, așa sunt eu mai ciudată și m-am hotărât să fac ceva cu pește, că altă carne nu mănânc). Și mi-a atras atenția fileul de …