Treceți la conținutul principal

Măduvă de vită



     Unul dintre gusturile care mi-au rămas în memoria culinară din copilărie e şi cel al măduvei dulci, scoasă de tata din oasele de vită folosite la supă sau ciorbă, cu care ungeam o felie de pâine şi presăram peste sare. O minunăţie mi se părea şi aş fi mâncat numai aşa ceva, dar trebuia să împărţim la 3 deliciul ăsta (eu, soră-mea şi tata, mama ceda generoasă porţia ei) şi apoi nu puteam s-o supărăm nici pe mama, care ne făcea nişte supe/ciorbe nemaipomenite. 
     Anii au trecut, prea rar mă mai bucur de mâncărurile făcute de mama, fiind departe de ea, iar eu cu supele/ciorbele nu prea sunt prietenă, tata nu mai e cu noi (cred că se bucură de deliciile astea acolo Sus), aşa că nici măduvă n-am mai gustat de multă vreme. Însă zilele trecute mi s-a pus piticul şi odată m-am înfuriat şi am dat o fugă până la măcelăria turcească şi am luat un sac de oase, da, la propriu. Am vrut 2 oase, pe care măcelarul de acolo mi le-a tăiat în bucăţi, astfel încât mi-au umplut un sac de plastic. Am păstrat câteva pentru soră-mea, pe restul mi-am spus că le voi folosi pentru o bază de supă. Bineînţeles că m-am gândit şi la o metodă mai rapidă de extragere a măduvei, ceea ce am şi făcut. 

     Am preîncălzit cuptorul la 200 de grade C. Am luat 2 bucăţi de os cu măduvă, le-am pus într-un vas termorezistent, am presărat sare şi piper şi le-am dat la cuptor pentru aproximativ 15 de minute, nu e bine să le ţineţi mai mult, asta dacă vreţi să nu rămâneţi fără măduvă. Le-am mâncat pe felii de pâine prăjită, imediat ce le-am scos din cuptor, n-am mai presărat sare, pentru că am pus la început peste oase. 
     Nu vă lăsaţi impresionaţi de tufa de pătrunjel de lângă, era şi ea pe masă când am făcut pozele, dar dacă vreţi, s-ar putea să fie o idee bună să presăraţi peste măduvă, cu un strop de lămâie. Mie mi-a fost suficientă măduva aşa. Oooh şi ce mi-a plăcut! Sweet memories! Mi-a reactivat amintirile şi am savurat-o până la ultima înghiţitură!

Poftă bună!



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Macarons cu vanilie (rețeta Pierre Hermé)

Minunile astea delicate, delicioase și la mare căutare în ultima vreme pot fi cea mai frumoasă experiență a unui bucătărist sau cel mai îngrozitor coșmar. Am experimentat ambele stări, recunosc, și mă pot mândri cu o încăpățânare remarcabilă, având în vedere că după multele dezastre experimentate nu m-am dat bătută și am așteptat momentul fericit în care, datorită unui cuptor potrivit pentru a coace asemenea bunătăți, am reușit să fac minunățiile prezentate cu mare fală astăzi. Am citit multe rețete, de testat am si testat câteva, însă după lupte seculare, m-am hotărât să rămân fidelă rețetei tatălui macaronilor, Pierre Hermé, a cărui carte, Macarons, am primit-o în dar de la o dragă prietenă. Dacă nu sunteți în temă cu merengul italian și nu aveți la îndemână cele necesare, s-ar putea să nu vă încumetați să faceți rețeta asta, dar ar fi păcat, pentru că ies, într-adevăr, niște macaroni deosebit de buni, cu care veți impresiona degustătorii cu siguranță. Eu le-am făcut testarea …

Focaccia cu măsline, anşoa, roşii, sumac şi oregano (cu maia)

Nu mai e nevoie să vă povestesc despre pasiunea mea pentru pâinea cu maia. De doi ani, de când îmi cresc maiaua, rare au fost ocaziile când am mai căzut în păcat şi am mâncat altfel de pâine. Pasiunea s-a extins într-atât, încât am început să folosesc maiaua şi în alte reţete, cu un rezultat minunat, de cele mai multe ori, căci nu vă mint, am mai avut parte şi de ceva dezamăgiri, dar asta este ... din greşeli învăţăm, nu? Şi mi s-a pus mie aşa pata acum o săptămână şi am făcut o focaccia. Bună rău, dar mi-am scris procentele pe o foaie care a intrat în pământ, nu alta, aşa că ieri, când mai avea puţin prefermentul meu până să ajungă în maxim, ia reţeta de unde nu-i. Pfeeeeew! M-am enervat eu cu o enervare mare şi am luat calculatorul să născocesc altă reţetă. Ştiu că în focaccia se mai pune zahăr şi ulei, însă eu am păstrat reţeta de aluat fără adaosuri, ulei am pus doar în tavă şi pe deasupra, căci asta e minunea la focaccia şi ceea ce îmi place mie nespus, şi anume crusta delici…

Crap la cuptor cu usturoi

E o rețetă super rapidă, delicioasă și aspectuoasă. Aveți nevoie de:
crap, o bucată fără cap, fără coadă, eviscerat, curățat și crestatsarepiper boabecâțiva căței de usturoi (eu am pus vreo 4), tăiați feliuțecimbru (eu am folosit proaspăt)ulei de măsline (o lingură)1 lămâie vin alb sec, cam 100mlCrapul se spală și se usucă cu prosoape de bucătărie, se sărează și se lasă cam jumătate de oră la frigider. Apoi se introduc în crestături și în interiorul peștelui feliuțele de usturoi, boabele de piper, feliuțe de lămâie și cimbrul. Se stropește cu puțin ulei de măsline și se introduce în cuptorul preîncălzit la 180 de grade. Cînd este aproape gata se stropește cu vinul și se mai lasă 5-10 minute. În total stă la cuptor 20, maxim 30 de minute. Și arată cam așa când e gata:



Merge cu  mămăliguță și un mujdei cremos. Iar pentru o savoare și mai mare, puteți pune puțin unt aromat peste el la servire ;)

Poftă bună!