Treceți la conținutul principal

Supă cremă de ştevie (dragavei)


     Ei, da, a venit şi sezonul minunat în care pot să mă satur de păscut :D. Iubesc primăvara şi verdele ei crud, oriunde ar fi el, prin copaci, pe pajişti, în grădini. De mâncat, mă rezum doar la verdeţurile comestibile din grădină şi mă tot gândesc ce să mai fac din ele, având în vedere că, deşi salata-i bună, câteodată mă mai apucă pofta şi de alte feluri. Şi uite-aşa, am făcut o excursie prin piaţă şi m-am dotat cu o sacoşă imensă cu de toate: salată, ceapă verde, usturoi verde, leurdă, untişor, mărar, pătrunjel şi ştevie/dragavei. Până acum am folosit ştevia doar la drobul de Paşte, în loc de prapure şi nu m-am gândit să fac şi altceva cu ea, eu fiind o mare iubitoare de spanac, am "abuzat" mai mult de el, în defavoarea altor frunze. Şi cum am primit de la mama un mănunchi de cărticele de bucătăreală, printre care şi una cu "Preparate culinare din legume mai puţin folosite", în care intră reţete care mai de care mai variate cu conopidă, varză de Bruxelles, andive, revent (rubarbă), măcriş, bob şi altele (pe mine m-a uimit niţel faptul că prin anii 80 erau la noi cunoscute), am văzut şi câteva cu ştevie şi mi-am spus că merită să încerc. Evident, am adaptat reţeta şi m-am bucurat de o supă cremă de ştevie ce mi-a mers la suflet. 

Ingrediente (6 porţii)

  • 6 legături ştevie, spălată şi scursă de apă (aproximativ 750g)
  • 2 haşme mici (adică un soi de ceapă franţuzească pe care am găsit-o la Kufland, dar merge la fel de bine şi ceapa noastră roşie) 
  • 2 căţei de usturoi
  • 1 lingură ulei de măsline
  • 1300ml apă
  • 2 linguriţe sare
  • 1 linguriţă nucşoară măcinată
  • 1/2 linguriţă piper negru măcinat
  • 50g unt
  • 200ml smântână dulce de gătit (eu am folosit din cea cu 15% grăsime)
     Ştevia am opărit-o în apă clocotită în care am pus o lingură de sare, am scurs-o bine şi am tocat-o mare. Într-o cratiţă am încins uleiul şi am pus ceapa şi usturoiul tocate, apoi imediat am turnat puţină apă şi am pus un capac, lăsându-le la înăbuşit câteva minute. Am pus peste ştevia tocată şi apa, am acoperit cratiţa cu un capac şi am dat focul la mic, lăsându-le să fiarbă domol cam 25 de minute. Am dat apoi cratiţa la o parte şi am mixat cu blender-ul până am obţinut o cremă omogenă. Am pus din nou cratiţa pe foc, am adăugat untul şi smântâna, am condimentat cu sarea, piperul şi nucşoara şi am amestecat până s-a topit untul şi toate ingredientele s-au împrietenit într-o cremă fină, delicioasă, cam 5 minute.
     Am pus supa într-un bol, am mai turnat puţină smântână lichidă şi am făcut aşa, un mic model, iar în mijloc am pus crutoane de pâine, făcute în casă, nu vă gândiţi! :P  Cine mai vrea, mai poate adăuga, fie smântână, fie crutoane, sunt la liber, pentru gustul fiecăruia.
     Să vă spun sincer, având în vedere că îmi era cam foame, am mai pus după şedinţa foto şi un ou fiert în supa mea, să fie mai consistentă, având în vedere că m-am abătut de la reţeta originală, în care se adăuga un ou bătut la fiert. Dar mie mi-a plăcut mai mult aşa, şi fără ou e minunată, o cremă fină, aromată, bogată la gust.      
     Pentru că avem în compoziţie unt şi smântână nu merge rece, aşa că e mai bine să o încălziţi înainte de o servi, asta dacă vă mai rămâne vreo porţie. :)

Poftă bună!



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Macarons cu vanilie (rețeta Pierre Hermé)

Minunile astea delicate, delicioase și la mare căutare în ultima vreme pot fi cea mai frumoasă experiență a unui bucătărist sau cel mai îngrozitor coșmar. Am experimentat ambele stări, recunosc, și mă pot mândri cu o încăpățânare remarcabilă, având în vedere că după multele dezastre experimentate nu m-am dat bătută și am așteptat momentul fericit în care, datorită unui cuptor potrivit pentru a coace asemenea bunătăți, am reușit să fac minunățiile prezentate cu mare fală astăzi. Am citit multe rețete, de testat am si testat câteva, însă după lupte seculare, m-am hotărât să rămân fidelă rețetei tatălui macaronilor, Pierre Hermé, a cărui carte, Macarons, am primit-o în dar de la o dragă prietenă. Dacă nu sunteți în temă cu merengul italian și nu aveți la îndemână cele necesare, s-ar putea să nu vă încumetați să faceți rețeta asta, dar ar fi păcat, pentru că ies, într-adevăr, niște macaroni deosebit de buni, cu care veți impresiona degustătorii cu siguranță. Eu le-am făcut testarea …

Focaccia cu măsline, anşoa, roşii, sumac şi oregano (cu maia)

Nu mai e nevoie să vă povestesc despre pasiunea mea pentru pâinea cu maia. De doi ani, de când îmi cresc maiaua, rare au fost ocaziile când am mai căzut în păcat şi am mâncat altfel de pâine. Pasiunea s-a extins într-atât, încât am început să folosesc maiaua şi în alte reţete, cu un rezultat minunat, de cele mai multe ori, căci nu vă mint, am mai avut parte şi de ceva dezamăgiri, dar asta este ... din greşeli învăţăm, nu? Şi mi s-a pus mie aşa pata acum o săptămână şi am făcut o focaccia. Bună rău, dar mi-am scris procentele pe o foaie care a intrat în pământ, nu alta, aşa că ieri, când mai avea puţin prefermentul meu până să ajungă în maxim, ia reţeta de unde nu-i. Pfeeeeew! M-am enervat eu cu o enervare mare şi am luat calculatorul să născocesc altă reţetă. Ştiu că în focaccia se mai pune zahăr şi ulei, însă eu am păstrat reţeta de aluat fără adaosuri, ulei am pus doar în tavă şi pe deasupra, căci asta e minunea la focaccia şi ceea ce îmi place mie nespus, şi anume crusta delici…

Ciocanele marinate la cuptor

Rumene, crocante, fragede de ți se topesc în gură ... Ce ziceți? Ați încerca? Eu am mâncat :P Și mi-au plăcut mult de tot. Nu știu dacă din cauza faptului că n-am mai mâncat de mult timp pulpe sau chiar sunt așa de bune pe cât mi s-au părut mie. Și pentru că mai trebuie din când în când să fac câte o dedicație, pentru că îi știu pe câțiva dintre voi, cei care urmăriți nebunelile mele culinare, rețeta asta e pentru Dan Marcoci (salutare!) - sper să faci și tu și chiar te rog, spune-mi cum ți-au ieșit și dacă ți-au plăcut :)
Aveți nevoie de:
ciocănele de pui - eu am folosit o cutie care avea 7 bucăți1 lingură de miere1 lingură sos de soia1 lingură sos Worchester (eu am folosit din cel de la Fuchs)1/2 linguriță cardamon1/2 linguriță nucșoară2 linguri ulei de arahide 1 praf  de piper     Am spălat bine ciocănelele, le-am uscat cu prosoape de bucătărie și le-am pus într-o pungă cu fermoar. Am turnat peste amestecul de sosuri și condimente și le-am agitat bine, bine, apoi le-am lăsat pe…