Treceți la conținutul principal

Mini cupcakes și mini muffins pentru Moș Nicolae


     Pentru că și Moșul ăsta trebuie ademenit, exact ca și Moș Crăciun, spun eu. El e deschizătorul de drum în luna asta încărcată de emoție și speranță, în care aromele din bucătărie mă duc mereu cu gândul la „acasă”. Și l-am așteptat acasă pe Moșul cu bunătățile acestea și o parte din ele le-am am făcut cadou și copiilor cuminți :). Și toată lumea a fost mulțumită, Moșul a trecut și sper că i-au plăcut și lui, că n-a lăsat nici un bilet, dar a pus un cadou mic și pe ghetuțele pregătite de cu seara ;).

  Cupcakes cu ciocolată

      Simple, însă mereu preferate, nu cred că trebuie să vă spun de ce, pentru că au ciocolată, de aia! :))
  • 1 cană și 1/2 făină neagră
  • 1/2 cană cacao
  • 3/4 linguriță praf de copt
  • 1/4 linguriță sare
  • 1/2 cană unt la temperatura camerei, tăiat în bucăți mici + 2 linguri ulei din sâmburi de struguri
  • 1 cană zahăr brun
  • 1 lingură (generoasă a fost a mea :D) cu rom
  • 2 ouă mari
  • 1 cană lapte la temperatura camerei
     Am amestecat făina cu cacaoa, praful de copt  și sarea într-un bol, trecându-le prin sită.
     În alt vas am amestecat cu mixerul untul și uleiul cu zahărul până am obținut o compoziție cremoasă, pufoasă, cam 5 minute. Am adăugat romul, apoi ouăle, unul câte unul, mixând de fiecare dată până oul s-a înglobat de tot. Făina și laptele le-am adăugat alternativ, în 4 tranșe, începând și sfârșind cu făina. Am uns tava de mini cupcakes/muffins cu unt și am pus cu lingura din compoziție, umplând formele pe trei sferturi. Am pus tava în cuptorul preîncălzit la 180 de grade C și le-am lăsat la copt cam 10-15 minute. Am scos tava din cuptor, am lăsat-o cam 5 minute, apoi am scos cupcake-urile pe un grătar și le-am lăsat să se răcească.
     Am făcut și o glazură, un ganache simplu din ciocolată neagră și smântână dulce de frișcă (1 cană de smântână, o tabletă de 100g ciocolată neagră 74% cacao). Smântâna se aduce la punctul de fierbere, se dă la o parte de pe foc, apoi se pune ciocolata tocată, se acoperă și se lasă câteva minute, apoi se amestecă cu un tel bine, bine, până se obține un amestec lucios. Am lăsat crema câteva minute să se răcorească (vreo 10 minute).  Eu am mai pus pentru aromă o lingură cu extract de vanilie. Și am luat rând pe rând cupcake-urile reci și le-am înmuiat partea de deasupra în crema ganache, apoi le-am decorat cu ornamente din ciocolată albă și neagră și le-am lăsat pe un grătar să se așeze glazura, apoi le-am pus într-un recipient închis etanș și le-am dat la frigider.



   Muffins cu miere, merișoare și miez de sâmburi de caise

     Aromate, de sezon, sățioase, sănătoase, cum să nu tentezi pe oricine cu așa minunății? :P
  • 2 căni făină integrală
  • 1/2 cană merișoare uscate
  • 1/2 cană miez de sâmburi de caise (i-am lăsat întregi, nu i-am tocat, pentru că nu sunt așa de mari, dacă puneți alt fel de nuci, tocați-le mare)
  • 2 linguri zahăr brut
  • 1 lingură praf de copt
  • 1/2 linguriță sare
  • 2/3 cană lapte
  • 1/3 cană miere
  • 1/3 cană ulei din sâmburi de struguri
  • 2 ouă bătute ușor
  • 1 lingură extract de vanilie
  • coaja de la o portocală
  • glazură din zahăr pudră, condimente de iarnă - amestec de scorțișoară, nucșoară, cardamon, cuișoare-  și suc de la o portocală (ajustați cantitatea de zahăr și suc de portocală în funcție de cât de densă vreți să fie glazura)
     Am amestecat făina cu zahărul, praful de copt și sarea, separat am amestecat ouăle cu mierea, uleiul, coaja de portocală, extractul de vanilie și laptele. Am amestecat apoi cele două compoziții și la final am adăugat merișoarele și miejii de sâmburi de caise. Am pus compoziția în formele unse cu unt și am dat tava la cuptorul preîncălzit la 180 de grade C pentru 10-15 minute. Am scos tava, am lăsat-o vreo 5 minute, apoi am scos muffinșii să se răcească, iar când au fost reci, i-am glazurat cu amestecul mai sus menționat.


     Astea au fost „tentațiile” pe care le-am pregătit de Moș Nicolae. Sunt bune și pentru cei mari și pentru cei mici, de cele din urmă vorbesc pentru cei mici, căci dacă nu cumva intenționați să vă recuperați piticii de pe pereți, sfatul meu e să nu le dați prea multă ciocolică (știu, sunt mult prea tentante, dar și liniștea părinților e importantă, părerea mea :)) ). Încercați-le, deliberați și dacă vreți, dați-mi de veste cum v-au plăcut. :)

Poftă bună!


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

File de somn la tigaie în unt și lămâie

     Nu țin minte să fi luat și gătit vreodată somn, sinceră să fiu. Mama ne făcea când eram mici, pane, și dispărea ca prin minune. De când cu toate felurile de pește apărute pe piață, eu una mă simt uneori debusolată, așa că  mă uit după chestii simple, care nu necesită mare filosofie când vine vorba de pregătit, să fie proaspăt și cu puține oase. De aceea, poate, prefer somonul sau păstrăvul, sunt pești cu o carne gustoasă, nu au oase mici și cele pe care le au se scot ușor, se fac repede. Și recunosc faptul că nu m-am documentat din cale afară în ceea ce privește pregătirea altor feluri de pește, așa că am rămas fidelă față de cele anterior menționate (nu am luat în discuție conservele de pește și nici fileul de pește afumat, ele sunt altă mâncare de pește). Așa că ieri, plimbându-mă prin piață, am trecut și pe la pescărie să întreb de pește pentru Crăciun (da, așa sunt eu mai ciudată și m-am hotărât să fac ceva cu pește, că altă carne nu mănânc). Și mi-a atras atenția fi

Gogoși cu maia la cuptor

     Când mă gândesc la gogoși, invariabil îmi aduc aminte de gogoșile făcute de mamaia mea, întotdeauna într-o cantitate impresionantă (vreo 2 ligheane mari, în care făcea toamna și gemul de prune), ninse cu zahăr pudră, simple sau umplute cu dulceață sau creme felurite, una mai delicioasă decât cealaltă. Nu m-am încumetat să fac până acum gogoși nu din neștiință sau lene, ci doar pentru că acum, deși pofta mă mai încolțește, nu mă încântă ideea de baie de ulei, deși n-ar fi așa o tragedie dacă m-aș rezuma și eu ca omul la 1-2 bucăți (mda, s-o credă mutu' că aș putea să mă mai opresc :)) ). Și apoi nici drojdie n-am mai folosit de multă vreme (cred că se face mai bine de un an), așa că am tot amânat momentul, am găsit substitute ( gogoșelele astea chiar au fost gustoase și rapid de preparat) și tot n-am făcut (de cumpărat nici măcar nu m-am gândit, căci sunt tare mofturoasă la chestiile provenite din bucătăriile stradale). Dar într-un final mi-am luat inima în dinți și am făc

Somon la tigaie cu broccoli si sparanghel

     Pentru că de cele mai multe ori lucrurile simple sunt și cele mai gustoase, când vine vorba de pește, eu una prefer să îl fac cât mai simplu, dar nu refuz și o rețetă ceva mai elaborată din când în când. :)       Și pentru că somonul e un pește mult prea gustos și bogat, prefer să îl fac simplu. Iau în general file de somon cu tot cu piele, îl curăț și îl verific să nu mai aibă oase și îl usuc bine cu prosoape de bucătărie. Apoi îl sărez și-l piperez pe ambele părți și îl pun în tigaia bine de tot încinsă, în care am turnat și puțin ulei de măsline, pe partea cu pielea. În funcție de grosimea file-ului îl țin între 5 și 7 minute pe o parte, apoi îl întorc pe partea cealaltă și îl țin cu 1-2 minute mai puțin (4-6 minute). La final îl întorc din nou pe partea cu pielea și storc peste el suc de lămâie și-l mai las 1 minute. Și asta e tot.       Așa am făcut și astăzi la prânz, iar lângă am avut o garnitură delicioasă, de un verde care s-a asortat de minune cu rozul so