Treceți la conținutul principal

Tort cu lămâie și migdale



     Pentru că așa știu eu să dăruiesc un cadou ... două ... câte pot :)) Au tot fost aniversări fel de fel în jurul meu, oameni dragi mie, așa că am găsit nimerit să-i răsplătesc pentru prezența lor în viața mea cu ceva bun :) Și unul dintre ceva-urile bune pe care m-am avântat să-l pregătesc a fost acest superb tort de lămâie și migdale, delicat și parfumat, răcoritor, ca o adiere de vară (uite că mă apucă nostalgia verii acum, când dă să cadă zăpada pe afară :)) ). 
     Recunosc faptul că am dedicat întraga săptămână ce a trecut preparatelor dulci cu lămâie, nu mă întrebați, nu știu ce m-a apucat, dar din aceeași serie au mai ieșit din cuptor și niște fursecuri cu cremă de lămâie, niște macarons cu cremă de lămâie și, revenind la tema de astăzi, minunatul tort cu lămâie.

     Ingrediente pentru blat
  • 200g unt la temperatura camerei
  • 175g zahăr brun
  • 3 ouă mari 
  • 200g făină
  • 1 linguriță praf de copt 
  • coaja de la 2 lămâi
     Ingrediente pentru cremă
  • 2 gălbenușuri
  • 75g zahăr brun
  • 50g unt
  • 2 lămâi, suc și coajă rasă
  • 1/3 cană migdale măcinate
  • 1 cutie mică mascarpone (250g)
     Pentru blat am bătut spumă untul cu zahărul și coaja de lămâie, cu mixerul, până s-au combinat bine și compoziția și-a dublat volumul. Apoi, pe rând, am turnat ouăle, având grijă să mixez bine după adăugarea fiecărui ou, astfel încât să se amestece complet. La final, am adăugat făina amestecată cu praful de copt, încorporând-o cu grijă, cu o spatulă mare. Am pus compoziția în forma de tort (eu am folosit una de silicon, așa că nu am avut nevoie să o tapetez, dar pentru o altă formă, ungeți-o cu puțin unt și tapetați-o cu făină) cu diametru de 22cm (puteți folosi o tavă cu diametrul de 20 de cm, va ieși puțin mai înalt) și am dat-o la cuptorul preîncălzit la 180 de grade C pentru cam 40 de minute (verificați, totuși, cu o scobitoare). Am scos tava din cuptor și am lăsat să se răcească pe un grilaj, apoi, când a fost complet răcit, am tăiat blatul în două.

     Pentru cremă, am amestecat pe bain marie gălbenușurile cu zahărul, sucul și coaja rasă de la lămâi până s-a topit zahărul și compoziția a început să se îngroașe. Am dat-o la o parte, am strecurat-o, pentru a obține o cremă fină și am adăugat untul, amestecând bine, până la omogenizare. Apoi am lăsat-o să se răcească. Când s-a răcit, am amestecat-o cu migdalele măcinate și mascarponele.

     Am turnat jumătate din cremă pe unul dintre blaturi, am pus celălalt blat deasupra și am ornat cu cealaltă jumătate de cremă și am mai presărat câțiva fulgi de migdale și fâșii din coajă de lămâie.

     A fost apreciat, savurat și n-a mai rămas nici o bucățică. Misiune îndeplinită! 

     Eu vi-l recomand pentru sărbătorile acestea, cred că e o alegere bună, un desert răcoritor, ușor, să mai compenseze bogăția preparatelor din carne de porc. Părerea mea! :)

Poftă bună!



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Macarons cu vanilie (rețeta Pierre Hermé)

Minunile astea delicate, delicioase și la mare căutare în ultima vreme pot fi cea mai frumoasă experiență a unui bucătărist sau cel mai îngrozitor coșmar. Am experimentat ambele stări, recunosc, și mă pot mândri cu o încăpățânare remarcabilă, având în vedere că după multele dezastre experimentate nu m-am dat bătută și am așteptat momentul fericit în care, datorită unui cuptor potrivit pentru a coace asemenea bunătăți, am reușit să fac minunățiile prezentate cu mare fală astăzi. Am citit multe rețete, de testat am si testat câteva, însă după lupte seculare, m-am hotărât să rămân fidelă rețetei tatălui macaronilor, Pierre Hermé, a cărui carte, Macarons, am primit-o în dar de la o dragă prietenă. Dacă nu sunteți în temă cu merengul italian și nu aveți la îndemână cele necesare, s-ar putea să nu vă încumetați să faceți rețeta asta, dar ar fi păcat, pentru că ies, într-adevăr, niște macaroni deosebit de buni, cu care veți impresiona degustătorii cu siguranță. Eu le-am făcut testarea …

Focaccia cu măsline, anşoa, roşii, sumac şi oregano (cu maia)

Nu mai e nevoie să vă povestesc despre pasiunea mea pentru pâinea cu maia. De doi ani, de când îmi cresc maiaua, rare au fost ocaziile când am mai căzut în păcat şi am mâncat altfel de pâine. Pasiunea s-a extins într-atât, încât am început să folosesc maiaua şi în alte reţete, cu un rezultat minunat, de cele mai multe ori, căci nu vă mint, am mai avut parte şi de ceva dezamăgiri, dar asta este ... din greşeli învăţăm, nu? Şi mi s-a pus mie aşa pata acum o săptămână şi am făcut o focaccia. Bună rău, dar mi-am scris procentele pe o foaie care a intrat în pământ, nu alta, aşa că ieri, când mai avea puţin prefermentul meu până să ajungă în maxim, ia reţeta de unde nu-i. Pfeeeeew! M-am enervat eu cu o enervare mare şi am luat calculatorul să născocesc altă reţetă. Ştiu că în focaccia se mai pune zahăr şi ulei, însă eu am păstrat reţeta de aluat fără adaosuri, ulei am pus doar în tavă şi pe deasupra, căci asta e minunea la focaccia şi ceea ce îmi place mie nespus, şi anume crusta delici…

Ciocanele marinate la cuptor

Rumene, crocante, fragede de ți se topesc în gură ... Ce ziceți? Ați încerca? Eu am mâncat :P Și mi-au plăcut mult de tot. Nu știu dacă din cauza faptului că n-am mai mâncat de mult timp pulpe sau chiar sunt așa de bune pe cât mi s-au părut mie. Și pentru că mai trebuie din când în când să fac câte o dedicație, pentru că îi știu pe câțiva dintre voi, cei care urmăriți nebunelile mele culinare, rețeta asta e pentru Dan Marcoci (salutare!) - sper să faci și tu și chiar te rog, spune-mi cum ți-au ieșit și dacă ți-au plăcut :)
Aveți nevoie de:
ciocănele de pui - eu am folosit o cutie care avea 7 bucăți1 lingură de miere1 lingură sos de soia1 lingură sos Worchester (eu am folosit din cel de la Fuchs)1/2 linguriță cardamon1/2 linguriță nucșoară2 linguri ulei de arahide 1 praf  de piper     Am spălat bine ciocănelele, le-am uscat cu prosoape de bucătărie și le-am pus într-o pungă cu fermoar. Am turnat peste amestecul de sosuri și condimente și le-am agitat bine, bine, apoi le-am lăsat pe…