Treceți la conținutul principal

Ruladă din piept de curcan


     De Crăciun eu nu mănânc în mod deosebit carne de porc. Și nici nu-i duc lipsa. Însă pot declara fără nici o rezervă că aș recomanda felul ăsta la orice ocazie, mai mult sau mai puțin deosebită, pentru că e incredibil de gustos, arată într-un mare fel și nu e foarte dificil de făcut.
     Am luat un piept de curcan mai mare, de cam 2 kg și l-am aranjat pentru umplut (l-am tăiat transversal și l-am bătut astfel încât să aibă carnea cam 1/2cm grosime - atenție, nu bateți carnea cu ciocanul direct pe carne, ci puneți deasupra o folie alimentară, altfel nu reușiți decât să faceți carnea zdrențe și nu e ceea ce v-ați dori, serios! :)) ), l-am sărat, l-am piperat și l-am umplut cu următoarea compoziție:
- am topit într-o tigaie 1/4 pachet de unt cu o lingură ulei de măsline și am călit o ceapă tocată mărunt până s-a înmuiat (amestecați constant și urmăriți ceapa să nu se ardă). Le-am pus apoi într-un bol în care am mai amestecat cam 200g șunculiță afumată (am luat din piață, de la un magazin cu produse tradiționale), 1/4 cană pesmet, un smoc de pătrunjel tocat fin, puțin cimbru uscat (cam 1/2 de linguriță), 1/4 cană migdale albite tocate mare și un ou bătut. Le-am amestecat pe toate și am asezonat amestecul cu sare și piper. Am turnat compoziția de umplutură pe bucata de piept de curcan asezonată, am rulat carnea, am învelit-o în fâșii de piept afumat de porc și am prins-o cu scobitori, să nu iasă umplutura.
     Am pus ruloul într-o tavă cu grătar, am topit puțin unt și l-am amestecat cu 4 linguri cu vin alb sec și cu pensula am pus din amestecul ăsta peste rulou. Am dat tava la cuptorul preîncălzit la 170 de grade C și am lăsat ruloul să se rmenească cam 2 ore, din când în când având grijă să mai torn peste el din amestecul de unt și vin (am făcut operațiunea asta de vreo 4 ori). Când a fost gata, rumen și frumos, l-am scos pe un platou și l-am lăsat să-și revină, acoperit cu o folie de aluminiu.
     În tava în care s-a rumenit ruloul meu a mai rămas zeamă. Bună, bună, mai ales că am dat grătarul la o parte, am pus tava pe foc și am mai adăugat cam 400ml supă de pui și am răzălit de pe fundul tăvii tot, am dat în clocot sosul și l-am lăsat să mai fiarbă așa vreo 3-4 minute la foc mare. Am strecurat sosul și l-am pus deoparte. Nu pe tot. Doar 3/4 din el, în restul de sos pe care l-am lăsat în tavă am pus rădăcinoase tăiate bastonașe (un mix de morcovi- vreo 5, 2 rădăcini de pătrunjel, 2 rădăcini de păstârnac și 2 rădăcini de țelină), le-am mai picurat deasupra un sos din 4 linguri ulei de măsline, 2 linguri cu miere, sare, piper, 1/2 linguriță coriandru măcinat și vreo 2 ardei iuți uscați (din cei mici - chilli). Le-am amestecat bine, bine pe toate cu sosul din tavă și am dat tava înapoi la cuptor, am mărit temperatura în cuptor la vreo 180-190 de grade C și am acolo lăsat garnitura mea, având grijă să mai întorc rădăcinoasele din când în când, să se rumenească uniform și să nu mi se ardă cumva.
     Suuuper gustoasă minunăția mea, am pus și sos peste carne și un pahar cu vin alb sec lângă, să alunece mai bine. Și asta a fost tot! Minunat! Poate o încercați de Sf. Ion ;).
     Vă pup și vă urez un an minunat, așa cum vi-l doriți!

Poftă bună!




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Gogoși cu maia la cuptor

     Când mă gândesc la gogoși, invariabil îmi aduc aminte de gogoșile făcute de mamaia mea, întotdeauna într-o cantitate impresionantă (vreo 2 ligheane mari, în care făcea toamna și gemul de prune), ninse cu zahăr pudră, simple sau umplute cu dulceață sau creme felurite, una mai delicioasă decât cealaltă. Nu m-am încumetat să fac până acum gogoși nu din neștiință sau lene, ci doar pentru că acum, deși pofta mă mai încolțește, nu mă încântă ideea de baie de ulei, deși n-ar fi așa o tragedie dacă m-aș rezuma și eu ca omul la 1-2 bucăți (mda, s-o credă mutu' că aș putea să mă mai opresc :)) ). Și apoi nici drojdie n-am mai folosit de multă vreme (cred că se face mai bine de un an), așa că am tot amânat momentul, am găsit substitute ( gogoșelele astea chiar au fost gustoase și rapid de preparat) și tot n-am făcut (de cumpărat nici măcar nu m-am gândit, căci sunt tare mofturoasă la chestiile provenite din bucătăriile stradale). Dar într-un final mi-am luat inima în dinți și am făc

File de somn la tigaie în unt și lămâie

     Nu țin minte să fi luat și gătit vreodată somn, sinceră să fiu. Mama ne făcea când eram mici, pane, și dispărea ca prin minune. De când cu toate felurile de pește apărute pe piață, eu una mă simt uneori debusolată, așa că  mă uit după chestii simple, care nu necesită mare filosofie când vine vorba de pregătit, să fie proaspăt și cu puține oase. De aceea, poate, prefer somonul sau păstrăvul, sunt pești cu o carne gustoasă, nu au oase mici și cele pe care le au se scot ușor, se fac repede. Și recunosc faptul că nu m-am documentat din cale afară în ceea ce privește pregătirea altor feluri de pește, așa că am rămas fidelă față de cele anterior menționate (nu am luat în discuție conservele de pește și nici fileul de pește afumat, ele sunt altă mâncare de pește). Așa că ieri, plimbându-mă prin piață, am trecut și pe la pescărie să întreb de pește pentru Crăciun (da, așa sunt eu mai ciudată și m-am hotărât să fac ceva cu pește, că altă carne nu mănânc). Și mi-a atras atenția fi

Somon la tigaie cu broccoli si sparanghel

     Pentru că de cele mai multe ori lucrurile simple sunt și cele mai gustoase, când vine vorba de pește, eu una prefer să îl fac cât mai simplu, dar nu refuz și o rețetă ceva mai elaborată din când în când. :)       Și pentru că somonul e un pește mult prea gustos și bogat, prefer să îl fac simplu. Iau în general file de somon cu tot cu piele, îl curăț și îl verific să nu mai aibă oase și îl usuc bine cu prosoape de bucătărie. Apoi îl sărez și-l piperez pe ambele părți și îl pun în tigaia bine de tot încinsă, în care am turnat și puțin ulei de măsline, pe partea cu pielea. În funcție de grosimea file-ului îl țin între 5 și 7 minute pe o parte, apoi îl întorc pe partea cealaltă și îl țin cu 1-2 minute mai puțin (4-6 minute). La final îl întorc din nou pe partea cu pielea și storc peste el suc de lămâie și-l mai las 1 minute. Și asta e tot.       Așa am făcut și astăzi la prânz, iar lângă am avut o garnitură delicioasă, de un verde care s-a asortat de minune cu rozul so