Treceți la conținutul principal

Mucenici moldovenești


     Pentru că astăzi prăznuim Sfinții 40 de Mucenici, obiceiul în Moldova este să se facă niște colăcei, în formă de 8, copți și unși cu miere, apoi presărați cu miez de nucă măcinat. De obicei sunt făcuți cu aluat de pâine, de post, dar se mai fac (cum a fost cazul și anul acesta) și din aluat de cozonac. În zonele din Muntenia și Dobrogea se fac mucenicii mici și se fierb în apă cu miere, condimente și miez de nucă. Mie îmi plac mai mult cei moldovenești, recunosc, cu ei fiind obișnuită din copilărie, când făcea bunica mea de la Bacău (mamaia la Craiova nu făcea, că acolo nu e obiceiul ăsta). Singurul lucru care nu prea era pe placul meu era faptul că nu mi se păreau suficient de însiropați, însă acum, că am trecut eu la prestat, am remediat cu succes această mică problemă :P. Am trișat puțin la aluat, pentru că am folosit mașina de pâine pentru frământat, dar intrasem în criză de timp și mai aveam încă o groază de alte lucruri de făcut, așa că am ales varianta asta ajutătoare. Pentru aluat am folosit: 
  •  1kg făină albă (Boromir)
  • 150g unt
  • 200ml lapte
  • 4 ouă
  • 50g drojdie proaspătă
  • 1 lingură zahăr brut
  • 3 linguri miere
  • 1/2 linguriță sare
  • 1 lingură ulei
  • miezul de la 1/2 baton de vanilie
  • 1 linguriță coajă uscată de portocală
     Laptele l-am pus la încălzit pe foc împreună cu untul tăiat bucăți și batonul de vanilie de la care am luat miezul și le-am ținut pe foc până s-a înfierbântat laptele, dar nu să dea în clocot, amestecând să se topească untul. Temperatura trebuie să fie una suportabilă dacă bagi un deget în amestecul lichid (în jur de 40-45 grade C). Miezul de la batonul de vanilie l-am amestecat cu ouăle și sarea și le-am bătut bine, apoi am adăugat și coaja de portocală. Drojdia am amestecat-o cu o lingură de zahăr până s-a lichefiat și am lăsat-o puțin la o parte, să se activeze. Am pus în cuva mașinii în ordine ingredientele (amestecul de lapte, amestecul de ouă, uleiul, mierea, făina cernută și la final drojdia) și am pornit-o pe programul de frământat. După ce a început să dospească am luat jumătate  din aluat și l-am pus în alt vas, pentru că risca să dea pe dinafară. Am lăsat să crească până și-a dublat volumul, apoi am scos aluatul (i-am făcut în 3 ture, am luat din aluat cât am avut nevoie, restul a rămas acoperit să se mai odihnească, nu l-am deranjat până n-am avut nevoie), l-am împărțit (în total mi-au ieșit în jur de 30, dar nu toate la fel de mari, acum rămâne la dorința fiecăruia, cam cât de mari sau mici vreți să fie), am modelat 8-urile, le-am pus în tavă și le-am acoperit cu folie unsă cu puțin unt și le-am mai lăsat să crească vreo 15-20 de minute, le-am uns cu ou bătut cu o lingură de lapte și am dat tava la cuptorul preîncălzit la 180-190 de grade C până s-au rumenit frumos (18-20 de minute). I-am scos și i-am lăsat câteva minute să se răcorească. 


     Între timp, am făcut și siropul : 2 căni cu apă amestecate cu o lingură mare cu miere, sucul de la o portocală, un praf de scorțișoară și coajă rasă de portocală. Le-am dat în clocot și la final am pus (asta de moft :D) o lingură de Cointreau (lichior de portocale). L-am lăsat 2 minute deoparte.  

     Apoi am luat mucenicii  unul câte unul și i-am scăldat în sirop și pe față și pe dos, i-am scurs și i-am lăsat să se răcească. Apoi i-am glazurat.

     Glazura : miere și nucă măcinată. Am uns cu miere, cu o pensulă, fețișoarele mucenicilor și apoi am presărat din belșug miez de nucă pisată (am pisat miezul de nucă în mojar, dacă nu aveți folosiți mașina de tocat sau puneți miezul de nucă într-o pungă și zdrobiți-l cu un sucitor sau o sticlă - cu grijă, să nu faceți mai multe).
     Frumoși foc, gustoși - nu mai spun, mirosul din casă - o nebunie. Am început să-i dau de dimineață. Mai am! :) Și nu uitați, domnilor, astăzi aveți dezlegare la vin ;) . Merg de minune cu mucenici :)

Poftă bună!



Comentarii

  1. Tocmai fac si eu dupa reteta ta! Multumesc pentru explicatiile detaliate!:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu mare drag! Au ieșit foarte gustoși (părerea mea :)) )

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Macarons cu vanilie (rețeta Pierre Hermé)

Minunile astea delicate, delicioase și la mare căutare în ultima vreme pot fi cea mai frumoasă experiență a unui bucătărist sau cel mai îngrozitor coșmar. Am experimentat ambele stări, recunosc, și mă pot mândri cu o încăpățânare remarcabilă, având în vedere că după multele dezastre experimentate nu m-am dat bătută și am așteptat momentul fericit în care, datorită unui cuptor potrivit pentru a coace asemenea bunătăți, am reușit să fac minunățiile prezentate cu mare fală astăzi. Am citit multe rețete, de testat am si testat câteva, însă după lupte seculare, m-am hotărât să rămân fidelă rețetei tatălui macaronilor, Pierre Hermé, a cărui carte, Macarons, am primit-o în dar de la o dragă prietenă. Dacă nu sunteți în temă cu merengul italian și nu aveți la îndemână cele necesare, s-ar putea să nu vă încumetați să faceți rețeta asta, dar ar fi păcat, pentru că ies, într-adevăr, niște macaroni deosebit de buni, cu care veți impresiona degustătorii cu siguranță. Eu le-am făcut testarea …

Crap la cuptor cu usturoi

E o rețetă super rapidă, delicioasă și aspectuoasă. Aveți nevoie de:
crap, o bucată fără cap, fără coadă, eviscerat, curățat și crestatsarepiper boabecâțiva căței de usturoi (eu am pus vreo 4), tăiați feliuțecimbru (eu am folosit proaspăt)ulei de măsline (o lingură)1 lămâie vin alb sec, cam 100mlCrapul se spală și se usucă cu prosoape de bucătărie, se sărează și se lasă cam jumătate de oră la frigider. Apoi se introduc în crestături și în interiorul peștelui feliuțele de usturoi, boabele de piper, feliuțe de lămâie și cimbrul. Se stropește cu puțin ulei de măsline și se introduce în cuptorul preîncălzit la 180 de grade. Cînd este aproape gata se stropește cu vinul și se mai lasă 5-10 minute. În total stă la cuptor 20, maxim 30 de minute. Și arată cam așa când e gata:



Merge cu  mămăliguță și un mujdei cremos. Iar pentru o savoare și mai mare, puteți pune puțin unt aromat peste el la servire ;)

Poftă bună!

Focaccia cu măsline, anşoa, roşii, sumac şi oregano (cu maia)

Nu mai e nevoie să vă povestesc despre pasiunea mea pentru pâinea cu maia. De doi ani, de când îmi cresc maiaua, rare au fost ocaziile când am mai căzut în păcat şi am mâncat altfel de pâine. Pasiunea s-a extins într-atât, încât am început să folosesc maiaua şi în alte reţete, cu un rezultat minunat, de cele mai multe ori, căci nu vă mint, am mai avut parte şi de ceva dezamăgiri, dar asta este ... din greşeli învăţăm, nu? Şi mi s-a pus mie aşa pata acum o săptămână şi am făcut o focaccia. Bună rău, dar mi-am scris procentele pe o foaie care a intrat în pământ, nu alta, aşa că ieri, când mai avea puţin prefermentul meu până să ajungă în maxim, ia reţeta de unde nu-i. Pfeeeeew! M-am enervat eu cu o enervare mare şi am luat calculatorul să născocesc altă reţetă. Ştiu că în focaccia se mai pune zahăr şi ulei, însă eu am păstrat reţeta de aluat fără adaosuri, ulei am pus doar în tavă şi pe deasupra, căci asta e minunea la focaccia şi ceea ce îmi place mie nespus, şi anume crusta delici…