Treceți la conținutul principal

Tort de cocos și limetă



     Pentru că iarăși e ziua din an când  toată lumea îmi zice că sunt tânără, ferice, mă dă talentul afară din casă și mă introduc de bună voie și nesilită de nimeni în bucătărie să produc ceva de ridicat moralul și de stârnit buna dispoziție - proprie și a celor din jur :) . Și așa anul ăsta iar m-am zăpăcit să fac ceva bun și am făcut ... mai multe ceva-uri ... bune, zic eu. Și ăsta e unul dintre ele. E un tort elegant, subtil aromat, bun, bun. 

     Ingrediente 

     Blat
  • 225g făină
  • 2 și 1/2 lingurițe praf de copt
  • 1/4 linguriță sare
  • 225g unt la temperatura camerei
  • 175g zahăr brun
  • coaja rasă de la 2 limete 
  • 4 ouă
  • sucul de la 2 limete
  • 85g fulgi de cocos
(Opțional: dacă vă place versiunea mai însiropată de blat, faceți un sirop de apă cu zahăr și suc de limetă sau esență de migdale și turnați-l cât e călduț pe blaturile răcite)
     Untul l-am bătut cu zahărul, cu mixerul, până compoziția a căpătat o culoare pală și s-a umflat. Am adăugat și coaja de limetă, apoi ouăle, pe rând, amestecând bine, bine după fiecare ou, pentru a se încorpora. Într-un alt bol am amestecat ingredientele uscate (făina, praful de copt, sarea) . Cu ajutorul unei spatule le-am adăugat alternativ cu sucul de limetă la amestecul de unt și ouă. Când amestecul a devenit omogen, am adăugat 2/3 din fulgii de cocos. Am turnat compoziția într-o tavă (pătrată am folosit eu de data asta, să mai schimb modelul :P) tapetată cu hârtie de copt și am dat-o la cuptorul preîncălzit la 180 de grade C pentru apoximativ 30 de minute (am verificat dacă e gata cu o scobitoare). Am scos tava din cuptor și am lăsat-o să se răcorească vreo 10 minute, apoi am scos blatul și l-am lăsat să se răcească, l-am tăiat pe din două (orizontal) și l-am umplut și decorat cu următoarea compoziție.

     Cremă și glazură
  • 1 cutie mascarpone (250g)
  • 250g smântână
  • 2/3 cană zahăr pudră
  • 1 lingură esență de migdale (producție proprie, e prima dată când o folosesc, deși am pus-o la făcut de vreo 2 -3 luni, dar acum am zis că e gata :) )
     Am bătut smântâna cu 1/3 cană zahăr până am obținut o frișcă țeapănă. Mascarponele l-am amestecat cu cealaltă 1/3 de cană cu zahăr și esența de migdale, apoi am combinat cele 2 compoziții până a ieșit o cremă densă, omogenă. Jumătate am pus-o între cele 2 blaturi, cu restul am acoperit tortul.

     La ornat am folosit restul de cocos și în plus câțiva trandafiri din zahăr pe care i-am luat de la MegaImage.

     Asta a fost tot.

     Hepi bărzdei tu mi! :D


Poftă bună!




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Macarons cu vanilie (rețeta Pierre Hermé)

Minunile astea delicate, delicioase și la mare căutare în ultima vreme pot fi cea mai frumoasă experiență a unui bucătărist sau cel mai îngrozitor coșmar. Am experimentat ambele stări, recunosc, și mă pot mândri cu o încăpățânare remarcabilă, având în vedere că după multele dezastre experimentate nu m-am dat bătută și am așteptat momentul fericit în care, datorită unui cuptor potrivit pentru a coace asemenea bunătăți, am reușit să fac minunățiile prezentate cu mare fală astăzi. Am citit multe rețete, de testat am si testat câteva, însă după lupte seculare, m-am hotărât să rămân fidelă rețetei tatălui macaronilor, Pierre Hermé, a cărui carte, Macarons, am primit-o în dar de la o dragă prietenă. Dacă nu sunteți în temă cu merengul italian și nu aveți la îndemână cele necesare, s-ar putea să nu vă încumetați să faceți rețeta asta, dar ar fi păcat, pentru că ies, într-adevăr, niște macaroni deosebit de buni, cu care veți impresiona degustătorii cu siguranță. Eu le-am făcut testarea …

Focaccia cu măsline, anşoa, roşii, sumac şi oregano (cu maia)

Nu mai e nevoie să vă povestesc despre pasiunea mea pentru pâinea cu maia. De doi ani, de când îmi cresc maiaua, rare au fost ocaziile când am mai căzut în păcat şi am mâncat altfel de pâine. Pasiunea s-a extins într-atât, încât am început să folosesc maiaua şi în alte reţete, cu un rezultat minunat, de cele mai multe ori, căci nu vă mint, am mai avut parte şi de ceva dezamăgiri, dar asta este ... din greşeli învăţăm, nu? Şi mi s-a pus mie aşa pata acum o săptămână şi am făcut o focaccia. Bună rău, dar mi-am scris procentele pe o foaie care a intrat în pământ, nu alta, aşa că ieri, când mai avea puţin prefermentul meu până să ajungă în maxim, ia reţeta de unde nu-i. Pfeeeeew! M-am enervat eu cu o enervare mare şi am luat calculatorul să născocesc altă reţetă. Ştiu că în focaccia se mai pune zahăr şi ulei, însă eu am păstrat reţeta de aluat fără adaosuri, ulei am pus doar în tavă şi pe deasupra, căci asta e minunea la focaccia şi ceea ce îmi place mie nespus, şi anume crusta delici…

Ciocanele marinate la cuptor

Rumene, crocante, fragede de ți se topesc în gură ... Ce ziceți? Ați încerca? Eu am mâncat :P Și mi-au plăcut mult de tot. Nu știu dacă din cauza faptului că n-am mai mâncat de mult timp pulpe sau chiar sunt așa de bune pe cât mi s-au părut mie. Și pentru că mai trebuie din când în când să fac câte o dedicație, pentru că îi știu pe câțiva dintre voi, cei care urmăriți nebunelile mele culinare, rețeta asta e pentru Dan Marcoci (salutare!) - sper să faci și tu și chiar te rog, spune-mi cum ți-au ieșit și dacă ți-au plăcut :)
Aveți nevoie de:
ciocănele de pui - eu am folosit o cutie care avea 7 bucăți1 lingură de miere1 lingură sos de soia1 lingură sos Worchester (eu am folosit din cel de la Fuchs)1/2 linguriță cardamon1/2 linguriță nucșoară2 linguri ulei de arahide 1 praf  de piper     Am spălat bine ciocănelele, le-am uscat cu prosoape de bucătărie și le-am pus într-o pungă cu fermoar. Am turnat peste amestecul de sosuri și condimente și le-am agitat bine, bine, apoi le-am lăsat pe…