Treceți la conținutul principal

Pâine cu miere și nuci


     Pas cu pas, tot învăț și experimentez despre și cu maia. Bebele se comportă minunat, cu toată stângăcia mea în unele sau altele, e răbdătoare cu mine și-mi dă mereu câte o șansă de mai bine. Și uite de aia o iubesc eu tare mult, cu atât mai mult cu cât datorită ei ies niște minunății delicioase. Am experimentat de Înălțare challah-ul Codruței, la care am avut ceva emoții, căci aluatul meu a fost cam molicel, însă cu tot cu forma ciudată pe care i-am dat-o, a ieșit la gust nemaipomenit.

Challah


     Și mi-am zis eu, deținătoare a unei cărticele cu rețete de pâine pentru mașina de făcut pâine - după poze și conținut tare apetisante - că nu ar strica să-mi iau inima în dinți și să mă arunc, cum îmi stă în fire, de altfel, ca berbeleaca în întortochiatele și nu puțin periculoasele căi ale transformării unei rețete standard (cu drojdie uscată) într-o rețetă cu maia. Zis și făcut. Am studiat câteva dintre căile prin care se poate face transformarea și am ales-o pe aceasta, și urmând logica mea absolut dubioasă (recunosc, capul meu de filolog începe să dea error când vine vorba de calcule, radicali și alte operațiuni matematice simple, după cum mi se tot spune și țin și eu mine, ca mândră absolventă de liceu teoretic, clasă de mate-fizică, că nu-mi erau necunoscute lucrurile astea acum ceva mai bine de 15 primăveri + ... ), am luat rețeta originală și am făcut niște calculele, am luat în calcul și restul de ingrediente pe lângă apă și făină, am calculit ... am calculot ... am calculat ... și asta mi-a dat (mai jos dacă priviți, aveți cantitățile). Ca și tehnică de realizare a pâinicii am mai citit din literatura de specialitate și m-am oprit, din nou, la explicațiile extrem de clare, pentru mine, una, ale Codruței, din rețeta ei de paine cu alune prăjite și prune uscate de aici. Rezultatul? O pâinică bună, bună, aromată, consistentă, pe care am savurat-o cu unt și o porție suplimentară de miere. A meritat efortul și așteptarea! V-am mai spus cât de mult îmi iubesc maiaua? Eh, vă mai spun o dată! :P

     Pentru cine n-are maia, răbdare sau din motive obiective, subiective nu vrea să-și bată capul cu maiaua, vă dau și ingredientele originale, cu drojdia uscată cu tot, pe care o puteți face normal, la mașina de pâine sau de mână.

     Ingrediente
  • 174g maia 100% hidratare ( a mea era hrănită de 10 ore)/ 1 și 1/4 lingurițe drojdie uscată activă
  • 263g apă / 350g apă
  • 340g făină integrală/ 350g făină integrală
  • 73g făină albă superioară (cu conținut mare de gluten)/ 150g făină albă
  • 45g miere
  • 40g unt moale
  • 7g sare
  • 100g nuci (eu am avut un amestec de nuci pecan și nuci normale)
     Am amesecat apa și făina și într-un bol și le-am lăsat 30 de minute. Apoi am adăugat maiaua, am presărat sarea, am pus untul și mierea și am frământat cu mâna în vas până am obținut o rețea de gluten mediu dezvoltată, adică aluatul se desprindea de pe pereții vasului și de pe mână. Am adăugat nucile (nu le-am prăjit, le-am lăsat așa, data viitoare o să încerc și varianta cu ele date înainte la cuptor cam 5-10 minute într-o tavă, să fie aromate) și am frământat cu grijă, nu foarte mult, până nucile au fost distibuite uniform în aluat. Aluatul meu era suficient de umed (nucile mai iau din apa din aluat), astfel încât n-a mai fost nevoie să adaug apă, dar dacă vi se pare că aluatul nu e suficient de hidratat, mai adăugați apă, puțin câte puțin (cu lingurița), până ajungeți la un grad de hidratare mulțumitor. Am pus aluatul într-un vas dreptunghiular, uns cu puțin ulei și l-am lăsat să stea liniștit, acoperit, 2h și 30 min, cu 2 ture de SF, după o oră și apoi după încă o oră. Apoi l-am pus pe blatul înfăinat și i-am dat o formă rotundă. L-am mai lăsat 20 de minute să se odihnească și apoi i-am dat forma de franzelă (la tehnica asta încă mai trebuie să lucrez, mie mi-a ieșit un pic strâmbă, dar mai exersez :) ) și l-am pus în tava de chec în care am pus un șervet înfăinat, asta pentru că încă nu m-am învrednicit să achiziționez un banneton - rușine să-mi fie! :( - l-am băgat într-o pungă cu fermoar și am dat-o la frigider peste noapte (cu aproximație vreo 10 ore). Pentru mai multe detalii în ceea ce privește toate tehnicile folosite, vă sfătuiesc să citiți aici. Codruța dă toate detaliile, mai bine de atât nu cred că pot explica!Dimineață l-am scos și l-am lăsat cam o oră la temperatura camerei, am încălzit cuptorul la 240 de grade C și am pus o oală cu apă să se facă abur, am pus pâinica pe foaie de copt, am crestat-o (2 crestături am făcut), am pus-o în tavă și am dat-o lacuptor, la temperatura indicată pentru 15 minute, apoi am scos oala cu apă și am scăzut temperatura la 210 grade C pentru încă 25 de minute și am verificat-o ciocănind în partea inferioară a pâinii- ea e coaptă când sună a gol. Am închis focul, am deschis ușa cuptorului și am mai lăsat pâinea în cuptor vreo 10 minute. Apoi am scos-o și am lăsat-o să se răcească pe un grătar. A ieșit o pâine de aproximativ 900g.

     Nu vă mint, am tot patrulat pe lângă ea până s-a răcit și am tăiat-o să văd ce a ieșit, că nu mai puteam de poftă, după mirosul emanat în bucătărie. Și nu m-a dezamăgit. Am mai pus și nițel unt și miere și a fost sublim! Place, place, place, placeeeeeeeee!!!!!!!!!!!!

Poftă bună!






Comentarii

  1. This bread looks like it came out of a professional bakery! Love the texture of the dough and the walnut pieces. Delicious and so satisfying!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Thank you, Joumana dear! :-* I don't know about the looks, but I can tell you it was so tasty, that I could hardly restrain myself from eating it all at once! :)) And yes, I do love sourdough and everything coming out of it, as well the texture, as the taste. Give it a try sometimes and I promise you won't be disapointed :).

      Hugs!

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Crap la cuptor cu usturoi

E o rețetă super rapidă, delicioasă și aspectuoasă. Aveți nevoie de:
crap, o bucată fără cap, fără coadă, eviscerat, curățat și crestatsarepiper boabecâțiva căței de usturoi (eu am pus vreo 4), tăiați feliuțecimbru (eu am folosit proaspăt)ulei de măsline (o lingură)1 lămâie vin alb sec, cam 100mlCrapul se spală și se usucă cu prosoape de bucătărie, se sărează și se lasă cam jumătate de oră la frigider. Apoi se introduc în crestături și în interiorul peștelui feliuțele de usturoi, boabele de piper, feliuțe de lămâie și cimbrul. Se stropește cu puțin ulei de măsline și se introduce în cuptorul preîncălzit la 180 de grade. Cînd este aproape gata se stropește cu vinul și se mai lasă 5-10 minute. În total stă la cuptor 20, maxim 30 de minute. Și arată cam așa când e gata:



Merge cu  mămăliguță și un mujdei cremos. Iar pentru o savoare și mai mare, puteți pune puțin unt aromat peste el la servire ;)

Poftă bună!

Somon la tigaie cu broccoli si sparanghel

Pentru că de cele mai multe ori lucrurile simple sunt și cele mai gustoase, când vine vorba de pește, eu una prefer să îl fac cât mai simplu, dar nu refuz și o rețetă ceva mai elaborată din când în când. :) 
     Și pentru că somonul e un pește mult prea gustos și bogat, prefer să îl fac simplu. Iau în general file de somon cu tot cu piele, îl curăț și îl verific să nu mai aibă oase și îl usuc bine cu prosoape de bucătărie. Apoi îl sărez și-l piperez pe ambele părți și îl pun în tigaia bine de tot încinsă, în care am turnat și puțin ulei de măsline, pe partea cu pielea. În funcție de grosimea file-ului îl țin între 5 și 7 minute pe o parte, apoi îl întorc pe partea cealaltă și îl țin cu 1-2 minute mai puțin (4-6 minute). La final îl întorc din nou pe partea cu pielea și storc peste el suc de lămâie și-l mai las 1 minute. Și asta e tot. 
     Așa am făcut și astăzi la prânz, iar lângă am avut o garnitură delicioasă, de un verde care s-a asortat de minune cu rozul somonului.      …

File de somn la tigaie în unt și lămâie

Nu țin minte să fi luat și gătit vreodată somn, sinceră să fiu. Mama ne făcea când eram mici, pane, și dispărea ca prin minune. De când cu toate felurile de pește apărute pe piață, eu una mă simt uneori debusolată, așa că  mă uit după chestii simple, care nu necesită mare filosofie când vine vorba de pregătit, să fie proaspăt și cu puține oase. De aceea, poate, prefer somonul sau păstrăvul, sunt pești cu o carne gustoasă, nu au oase mici și cele pe care le au se scot ușor, se fac repede. Și recunosc faptul că nu m-am documentat din cale afară în ceea ce privește pregătirea altor feluri de pește, așa că am rămas fidelă față de cele anterior menționate (nu am luat în discuție conservele de pește și nici fileul de pește afumat, ele sunt altă mâncare de pește). Așa că ieri, plimbându-mă prin piață, am trecut și pe la pescărie să întreb de pește pentru Crăciun (da, așa sunt eu mai ciudată și m-am hotărât să fac ceva cu pește, că altă carne nu mănânc). Și mi-a atras atenția fileul de …