Tartă cu cireșe (blat cu maia)

Tot din curiozitatea mea de a afla cât mai multe despre maia și citind cu mare sârg site-uri și cărți și alte materiale didactice ajutătoare, am dat peste un blog frumos foc, cu rețete care mai de care mai îmbietoare, „The Gingered Whisk” pe numele lui. Și cum iar mi-am burdușit compartimentul de fructe cu cireșe, că doar sunt de sezon, măcar să mă bucur de ele în stare naturală, că eu nu prea fac dulceață (dar acum că tot zic de asta, parcă aș încerca un compot - hmmmm, să nu scap asta din vedere mâine când merg la piață), sau în alte bunăciuni, cum ar fi plăcinte, tarte și altele, așadar și prin urmare m-am gândit că ar merge de minune următoarea rețetă, pe care cu elan muncitoresc am preluat-o și adaptat-o după cum urmează:

Blat

1 cană maia (a mea era nehrănită de vreo 2 zile, de la frigider, albă, hidratare 100%)
2 căni + 1 lingură cu vârf făină speltă
1 pachet unt tăiat cubulețe și ținut la rece
1/4 linguriță sare
1 lingură miere

Dacă aveți robot, puneți toate ingredientele și amestecați până devine un aluat omogen, dacă nu aveți robot, amestecați maiaua cu făina, sarea, miere, apoi adăugați cuburile reci de unt și le fărâmițați în făină cu vârfurile degetelor cât mai repede, apoi adunați aluatul și-l frământați de câteva ori împărțiți în 2, acoperiți cu folie și le dați la frigider pentru minim 45 de minute.

Umplutura

aproximativ 4 căni cu cireșe curățate de sâmburi (în jur de 500 de grame)
1 lingură cu vârf zahăr nerafinat tip melasă (puteți pune zahăr normal, miere sau ce alt îndulcitor preferați, mai mult decât am pus eu dacă vreți o umplutură mai dulce, pentru gustul meu a mers cât am pus)
1 linguriță condimente amestec măcinate (nucșoară, cuișoare, scorțișoară, cardamon)
1 lingură lichior de portocale
1 linguriță extract de migdale
1 lingură cu vârf amidon

Le-am amestecat pe toate și le-am lăsat cât timp s-a răcit aluatul.

După aproximativ o oră am scos o parte din aluat de la frigider și l-am întins (e bine să lucrați rapid cu el, deoarece are mult unt și tinde să se înmoaie), folosindu-mă de folie pentru a nu se prinde de blatul de lucru sau de sucitor. Am pus foaia în forma de tartă, îndepărtând excesul de aluat. Am turnat umplutura și am dat forma la frigider până am lucrat celaltă parte de aluat. A doua parte am întins-o în formă dreptunghiulară și am tăiat fâșii de aproximativ 1cm lățime, pe care apoi le-am pus pe toată suprafața tartei, în formă de grilaj. Ca să se lipească, am uns marginile de sus ale tartei cu ou bătut, amestecat cu puțină apă. După ce am pus fâșiile, și le-am lipit de marginea tartei, am îndepărtat surplusul de aluat și am uns pe deasupra cu oul bătut. Am dat tarta la cuptorul preîncălzit la 180 de grade C pentru aproximativ o oră. Am lăsat-o să se răcească complet în formă, apoi am pus-o pe platou și am presărat zahăr pudră pentru decor. Am mai pus și niște cremă de brânză proaspătă lângă la degustare, amestecată cu niște coajă de portocală zaharisită. A mers perfect!

Aluatul e bun, pufos la interior, crocant la exterior, umplutura parfumată, ușor acrișoară, aromată. O încântare pentru zilele astea capricioase care pe mine, una, mă debusolează complet!

Poftă bună!

Seara, tocmai scoasă din cuptor

Pudrată, aranjată, gata de servit

Poftă bună!

Gogoși cu maia la cuptor

Când mă gândesc la gogoși, invariabil îmi aduc aminte de gogoșile făcute de mamaia mea, întotdeauna într-o cantitate impresionantă (vreo 2 ligheane mari, în care făcea toamna și gemul de prune), ninse cu zahăr pudră, simple sau umplute cu dulceață sau creme felurite, una mai delicioasă decât cealaltă. Nu m-am încumetat să fac până acum gogoși nu din neștiință sau lene, ci doar pentru că acum, deși pofta mă mai încolțește, nu mă încântă ideea de baie de ulei, deși n-ar fi așa o tragedie dacă m-aș rezuma și eu ca omul la 1-2 bucăți (mda, s-o credă mutu' că aș putea să mă mai opresc :)) ). Și apoi nici drojdie n-am mai folosit de multă vreme (cred că se face mai bine de un an), așa că am tot amânat momentul, am găsit substitute ( gogoșelele astea chiar au fost gustoase și rapid de preparat) și tot n-am făcut (de cumpărat nici măcar nu m-am gândit, căci sunt tare mofturoasă la chestiile provenite din bucătăriile stradale). Dar într-un final mi-am luat inima în dinți și am făc

Citiți mai multe

File de somn la tigaie în unt și lămâie

Nu țin minte să fi luat și gătit vreodată somn, sinceră să fiu. Mama ne făcea când eram mici, pane, și dispărea ca prin minune. De când cu toate felurile de pește apărute pe piață, eu una mă simt uneori debusolată, așa că mă uit după chestii simple, care nu necesită mare filosofie când vine vorba de pregătit, să fie proaspăt și cu puține oase. De aceea, poate, prefer somonul sau păstrăvul, sunt pești cu o carne gustoasă, nu au oase mici și cele pe care le au se scot ușor, se fac repede. Și recunosc faptul că nu m-am documentat din cale afară în ceea ce privește pregătirea altor feluri de pește, așa că am rămas fidelă față de cele anterior menționate (nu am luat în discuție conservele de pește și nici fileul de pește afumat, ele sunt altă mâncare de pește). Așa că ieri, plimbându-mă prin piață, am trecut și pe la pescărie să întreb de pește pentru Crăciun (da, așa sunt eu mai ciudată și m-am hotărât să fac ceva cu pește, că altă carne nu mănânc). Și mi-a atras atenția fi

Citiți mai multe

Somon la tigaie cu broccoli si sparanghel

Pentru că de cele mai multe ori lucrurile simple sunt și cele mai gustoase, când vine vorba de pește, eu una prefer să îl fac cât mai simplu, dar nu refuz și o rețetă ceva mai elaborată din când în când. :) Și pentru că somonul e un pește mult prea gustos și bogat, prefer să îl fac simplu. Iau în general file de somon cu tot cu piele, îl curăț și îl verific să nu mai aibă oase și îl usuc bine cu prosoape de bucătărie. Apoi îl sărez și-l piperez pe ambele părți și îl pun în tigaia bine de tot încinsă, în care am turnat și puțin ulei de măsline, pe partea cu pielea. În funcție de grosimea file-ului îl țin între 5 și 7 minute pe o parte, apoi îl întorc pe partea cealaltă și îl țin cu 1-2 minute mai puțin (4-6 minute). La final îl întorc din nou pe partea cu pielea și storc peste el suc de lămâie și-l mai las 1 minute. Și asta e tot. Așa am făcut și astăzi la prânz, iar lângă am avut o garnitură delicioasă, de un verde care s-a asortat de minune cu rozul so

Citiți mai multe

Kitchening

Faceți căutări pe acest blog