Treceți la conținutul principal

Muffins cu mere și morcovi



    Tare mă enervează vremea asta. E frig, umezeala asta îmi intră în oase și iar am răcit! :( N-am sobă lângă care să mă ghemuiesc și să stau cuminte până îmi trece, așa că stau în casă sub plapumă și cu Kittyli pe post de sobiță (am și căldură la calorifer, dar nu se compară :P) și din când în când mă mai învârt pe la bucătărie să mai fac câte ceva, că amorțesc de atâta stat. Căci deși nu mi-e foame în mod deosebit, așa mă apucă pofta de ceva bun, încât trebuie să fac ceva. Muffin-urile  astea au fost concepute înainte să mă apuce toate belelele răcelii, a doua zi, însă, a trebuit să le înfrumusețez că deh, nu le puteam mânca așa :)). Și am zis că trebuie să fie consistente și potrivite pentru micul dejun, că parcă nu aveam chef de fulgi cu lapte pentru sfârșitul ăsta de săptămână. 
    Am amestecat 1/2 cană cu făină de ovăz cu 1/2 cană  făină speltă, 1/3 cană cu tărâțe de grâu , 1/3 cană  grâu grisat din speltă  (de la Plafar), 1/2 linguriță sare, 1 pliculeț zahăr vanilat de Burbon, 1 linguriță scorțișoară, 1/2 linguriță cardamon, 1/4 linguriță nucșoară, 1 linguriță semințe de chia. Separat am amestecat o banană pisălită, 2 gălbenușuri (îmi rămăseseră de la altă rețetă în care folosisem albușurile, dar dacă nu vreți să le separați, puneți ouăle întregi), 2 linguri sirop de agave, 1 lingură extract de vanilie, 2 linguri ulei din sâmburi de struguri (merge și cu ulei de rapiță sau de floarea soarelui) și 1 cană cu lapte bătut. Apoi am combinat cele 2 compoziții și am mai pus 2 mere rase cu tot cu coajă și un morcov ras și el (pe răzătoarea mare le-am răzălit, să se și vadă fâșiuțe, că așa îmi place) și 1/3 cană stafide. Am pus cu lingura în formele de muffins/cupcakes/brioșe și le-am dat la cuptorul preîncălzit la 180 grade C pentru vreo 25 de minute. Eu  am pus compoziția pentru muffins în forme de hârtie și mi s-au prins puțin, așa că dacă aveți forme de silicon, folosiți-le cu încredere, dacă nu folosiți forma unsă în prealabil cu unt. N-a fost bai că s-au prins de hârtie, dar mi-a părut rău, că partea aia nu prea am avut cum s-o salvez. 
    Și după cum ziceam, după ce s-au răcit, am înfrumusețat minunile astea parfumate cu o glazură din cremă de brânză, făcută din cremă de brânză la temperatura camerei (eu am folosit jumătate de pachet cremă slabă, jumătate cremă normală, grasă) amestecată cu mixerul cu 2 linguri de zahăr pudră și coaja rasă de la o lămâie. Și moț le-am decorat cu morcovi din pastă de zahăr, că așa mi-a venit mie :D. Bune, bune, frumușele foc și bine au mers cu o ceașcă de lapte cald de dimineață, după cum spuneam ăsta fiind și scopul pentru care le-am făcut. 

Poftă bună!



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Gogoși cu maia la cuptor

     Când mă gândesc la gogoși, invariabil îmi aduc aminte de gogoșile făcute de mamaia mea, întotdeauna într-o cantitate impresionantă (vreo 2 ligheane mari, în care făcea toamna și gemul de prune), ninse cu zahăr pudră, simple sau umplute cu dulceață sau creme felurite, una mai delicioasă decât cealaltă. Nu m-am încumetat să fac până acum gogoși nu din neștiință sau lene, ci doar pentru că acum, deși pofta mă mai încolțește, nu mă încântă ideea de baie de ulei, deși n-ar fi așa o tragedie dacă m-aș rezuma și eu ca omul la 1-2 bucăți (mda, s-o credă mutu' că aș putea să mă mai opresc :)) ). Și apoi nici drojdie n-am mai folosit de multă vreme (cred că se face mai bine de un an), așa că am tot amânat momentul, am găsit substitute ( gogoșelele astea chiar au fost gustoase și rapid de preparat) și tot n-am făcut (de cumpărat nici măcar nu m-am gândit, căci sunt tare mofturoasă la chestiile provenite din bucătăriile stradale). Dar într-un final mi-am luat inima în dinți și am făc

File de somn la tigaie în unt și lămâie

     Nu țin minte să fi luat și gătit vreodată somn, sinceră să fiu. Mama ne făcea când eram mici, pane, și dispărea ca prin minune. De când cu toate felurile de pește apărute pe piață, eu una mă simt uneori debusolată, așa că  mă uit după chestii simple, care nu necesită mare filosofie când vine vorba de pregătit, să fie proaspăt și cu puține oase. De aceea, poate, prefer somonul sau păstrăvul, sunt pești cu o carne gustoasă, nu au oase mici și cele pe care le au se scot ușor, se fac repede. Și recunosc faptul că nu m-am documentat din cale afară în ceea ce privește pregătirea altor feluri de pește, așa că am rămas fidelă față de cele anterior menționate (nu am luat în discuție conservele de pește și nici fileul de pește afumat, ele sunt altă mâncare de pește). Așa că ieri, plimbându-mă prin piață, am trecut și pe la pescărie să întreb de pește pentru Crăciun (da, așa sunt eu mai ciudată și m-am hotărât să fac ceva cu pește, că altă carne nu mănânc). Și mi-a atras atenția fi

Somon la tigaie cu broccoli si sparanghel

     Pentru că de cele mai multe ori lucrurile simple sunt și cele mai gustoase, când vine vorba de pește, eu una prefer să îl fac cât mai simplu, dar nu refuz și o rețetă ceva mai elaborată din când în când. :)       Și pentru că somonul e un pește mult prea gustos și bogat, prefer să îl fac simplu. Iau în general file de somon cu tot cu piele, îl curăț și îl verific să nu mai aibă oase și îl usuc bine cu prosoape de bucătărie. Apoi îl sărez și-l piperez pe ambele părți și îl pun în tigaia bine de tot încinsă, în care am turnat și puțin ulei de măsline, pe partea cu pielea. În funcție de grosimea file-ului îl țin între 5 și 7 minute pe o parte, apoi îl întorc pe partea cealaltă și îl țin cu 1-2 minute mai puțin (4-6 minute). La final îl întorc din nou pe partea cu pielea și storc peste el suc de lămâie și-l mai las 1 minute. Și asta e tot.       Așa am făcut și astăzi la prânz, iar lângă am avut o garnitură delicioasă, de un verde care s-a asortat de minune cu rozul so