Treceți la conținutul principal

Clătite cu zmeură și sos de ciocolată sau Mic dejun de alinare





     Nu m-am învrednicit până acum, din varii motive (lipsă de idei, lipsă de timp și mai nou probleme de sănătate), dar a sosit momentul să postez ceva pentru concursul „Gătesc sănătos pentru concursul Philips AirFryer de pe Gustos.ro”. Și cum săptămâna asta am fost consemnată la domiciliu din motive de siguranță personală, dar în egală măsură și a celor din jur, căci a dat varicela peste mine, așa m-a apucat o jale, încât cu disperare mintea mea urla de-a dreptul după ceva bun, care să îmi aline mâncăricii de la bubițe și depresia cauzată de șederea mea prelungită între pereții vastelor apartamente. Și cu ce să mă alin eu mai bine dacă nu cu minunata, adorata și neasemuita combinație de fructe, în cazul de față zmeură și ciocolată. Câștigătoare combinație, no matter what! :P
     Și pentru că era dimineață și trebuia să-mi ridic nivelul de glicemie, m-am apucat cu spor de minunatele clătite cu zmeură și sos de ciocolată, în timp ce am pus și ibricul pentru o minunată cafea arăbească (din aceea cu hel/cardamon).
     Am amestecat într-un bol o cană cu grâu grisat de speltă (l-am luat de la Plafar, merge și cu făină integrală de speltă sau de grâu), 1/4 linguriță sare, 1/4 linguriță scorțișoară măcinată, 2 linguri cu vârf cu amidon, 1 pliculeț cu zahăr vanilat Burbon și 1/2 linguriță praf de copt. În alt bol am amestecat 1 gălbenuș (pe cât este posibil folosiți ouă de țară sau ecologice, eu din cele din urmă am de la magazin) cu o lingură cu miere, 2 linguri ulei din sâmburi de struguri, 1 cană lapte de migdale și 1/2 cană zeama de la zmeura congelată pe care am pus-o la clătite. Albușul l-am bătut spumă cu un praf de sare . Am adăugat ingredientele uscate peste cele umede și le-am amestecat bine, apoi am adăugat și albușul bătut spumă și l-am încorporat cu grijă, la final adăugând zmeura decongelată și scursă de zeamă. Am încălzit tigaia și am uns-o cu nițel ulei din sâmburi de struguri, am pus cu polonicul din compoziție și am lăsat să se coacă pe o parte până au început să apară bule de aer la suprafață, apoi am întors clătita și am mai lăsat-o 1-2 minute să se coacă și pe partea cealaltă. Și tot așa până am terminat compoziția. Am avut grijă din când în când să mai ung tigaia cu puțin ulei, eu fac asta, am mai spus-o, ori cu o pensulă, ori cu un șervețel înmuiat în ulei, să nu se încarce de grăsime. Clătitele le-am așezat una peste alta și le-am ținut la cald până le-am terminat. Apoi am topit pe bain-marie 1/2 tabletă ciocolată neagră (eu am avut una belgiană cu 85% cacao, e bună și una cu mai puțină cacao, dacă asta vi se pare prea amară, dar musai să aibă cel puțin 70% cacao, părerea mea!) cu o linguriță sirop de arțar (puteți pune mai mult dacă o vreți și mai dulce, mie mi-a fost mai mult decât suficient atât, nu vroiam să pun deloc siropul, dar m-am gândit că îi dă o aromă mai bună) și am turnat câte puțin peste fiecare clătită. Pentru decor am folosit zmeură (tot decongelată, căci nu se punea problema să ies pe undeva, nu?  :)) ), dacă aveți proaspătă numai bine, dacă nu e bună și cea decongelată, numai să fie întreagă, așa, de aspect. Dacă nu, puteți face un sos de zmeură și să decorați clătitele împreună cu sosul de ciocolată. Orice variantă ați alege, va fi nemaipomenită, sunt sigură! Am savurat minunatele clătite cu cafeaua aromată și am mai potolit piticii de pe creier, pentru o scurtă perioadă de timp, măcar :)).

Poftă bună!




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Macarons cu vanilie (rețeta Pierre Hermé)

Minunile astea delicate, delicioase și la mare căutare în ultima vreme pot fi cea mai frumoasă experiență a unui bucătărist sau cel mai îngrozitor coșmar. Am experimentat ambele stări, recunosc, și mă pot mândri cu o încăpățânare remarcabilă, având în vedere că după multele dezastre experimentate nu m-am dat bătută și am așteptat momentul fericit în care, datorită unui cuptor potrivit pentru a coace asemenea bunătăți, am reușit să fac minunățiile prezentate cu mare fală astăzi. Am citit multe rețete, de testat am si testat câteva, însă după lupte seculare, m-am hotărât să rămân fidelă rețetei tatălui macaronilor, Pierre Hermé, a cărui carte, Macarons, am primit-o în dar de la o dragă prietenă. Dacă nu sunteți în temă cu merengul italian și nu aveți la îndemână cele necesare, s-ar putea să nu vă încumetați să faceți rețeta asta, dar ar fi păcat, pentru că ies, într-adevăr, niște macaroni deosebit de buni, cu care veți impresiona degustătorii cu siguranță. Eu le-am făcut testarea …

Crap la cuptor cu usturoi

E o rețetă super rapidă, delicioasă și aspectuoasă. Aveți nevoie de:
crap, o bucată fără cap, fără coadă, eviscerat, curățat și crestatsarepiper boabecâțiva căței de usturoi (eu am pus vreo 4), tăiați feliuțecimbru (eu am folosit proaspăt)ulei de măsline (o lingură)1 lămâie vin alb sec, cam 100mlCrapul se spală și se usucă cu prosoape de bucătărie, se sărează și se lasă cam jumătate de oră la frigider. Apoi se introduc în crestături și în interiorul peștelui feliuțele de usturoi, boabele de piper, feliuțe de lămâie și cimbrul. Se stropește cu puțin ulei de măsline și se introduce în cuptorul preîncălzit la 180 de grade. Cînd este aproape gata se stropește cu vinul și se mai lasă 5-10 minute. În total stă la cuptor 20, maxim 30 de minute. Și arată cam așa când e gata:



Merge cu  mămăliguță și un mujdei cremos. Iar pentru o savoare și mai mare, puteți pune puțin unt aromat peste el la servire ;)

Poftă bună!

Focaccia cu măsline, anşoa, roşii, sumac şi oregano (cu maia)

Nu mai e nevoie să vă povestesc despre pasiunea mea pentru pâinea cu maia. De doi ani, de când îmi cresc maiaua, rare au fost ocaziile când am mai căzut în păcat şi am mâncat altfel de pâine. Pasiunea s-a extins într-atât, încât am început să folosesc maiaua şi în alte reţete, cu un rezultat minunat, de cele mai multe ori, căci nu vă mint, am mai avut parte şi de ceva dezamăgiri, dar asta este ... din greşeli învăţăm, nu? Şi mi s-a pus mie aşa pata acum o săptămână şi am făcut o focaccia. Bună rău, dar mi-am scris procentele pe o foaie care a intrat în pământ, nu alta, aşa că ieri, când mai avea puţin prefermentul meu până să ajungă în maxim, ia reţeta de unde nu-i. Pfeeeeew! M-am enervat eu cu o enervare mare şi am luat calculatorul să născocesc altă reţetă. Ştiu că în focaccia se mai pune zahăr şi ulei, însă eu am păstrat reţeta de aluat fără adaosuri, ulei am pus doar în tavă şi pe deasupra, căci asta e minunea la focaccia şi ceea ce îmi place mie nespus, şi anume crusta delici…