Mereu m-am întrebat în sinea mea, cum niște ronțănele aparent nevinovate pot crea așa o dependență. „Hai că iau unul așa, de gustare, să nu înceapă stomacul să se nevrozeze până la masa principală.” „Să luăm niște sărățele cu bere pentru meci.” „Mergem la iarbă verde/drumeție/plimbare aiurea, hai să luăm ceva de ronțăit.” Eh? Sună cunoscut? Recunosc, toate „crănțănelele”, fie ele sărățele, chipsuri, semințe, nuci, dau dependență, odată ce ai apucat „să guști” din ele. Eu am renunțat la toate astea de multă vreme, dar recunosc faptul că din când în când mi se mai face poftă de ceva de crănțănit, însă în afară de diverse tipuri de nuci crude, altceva la îndemână nu am în casă și nici nu cumpăr, pentru că cele de la magazin nu îmi mai fac cu ochiul după ce citesc lista cu ingrediente.
Așa că am căutat un substitut mai sănătos, făcut în casă, cu ce aveam la îndemână. Ieri s-a întâmplat să dau peste niște făină de hrișcă, ce stătea degeaba de la ultima folosire, când am făcut blini, și aveam pe masă și borcanul cu tărâțe de ovăz. Maiaua tocmai o hrănisem și pusesem la borcan surplusul, așa că m-am apucat - cu o oarecare curiozitate în ceea ce privește produsul final - de treabă.
Am amestecat într-un bol:
- 50g maia 100% (eu o împrospătasem cu 12 ore înainte)
- 50g apă
- 50g făină de hrișcă
- 50g tărâțe de ovăz
- 1/4 linguriță sare
- 1/8 linguriță piper măcinat
- 1 lingură ulei de măsline
Am acoperit vasul și l-am dat la frigider vreo 2 ore.
Am încălzit cuptorul la 180 de grade C. Am scos aluatul și l-am întins pe masa ușor înfăinată într-o foaie dreptunghiulară, subțire (cam 3mm), am tăiat aluatul în pătrate mici, pe care le-am înțepat cu furculița, să fie de model. Am udat aluatul cu o pensulă înmuiată în apă și peste 1/3 am presărat paprika iute afumată, peste 1/3 semințe de susan negru, iar 1/3 i-am lăsat simpli. Am pus biscuiții în tava tapetată cu hârtie de copt și i-am dat la cuptorul preîncălzit pentru aproximativ 10 minute.
Sunt cum nu se poate mai încântată de rezultat. Nu au ieșit biscuiții aceia sărați, sfărâmicioși, de la magazin, însă au ieșit niște biscuiți crănțănicioși delicioși, sănătoși, la fel de periculoși în a da dependență, așa cum am putut băga de seamă după ce am gustat câțiva și nu mă mai puteam opri din ronțăit. Doar pot să-mi imaginez ce bine ar merge cu o bere rece :P.
Poftă bună!
Comentarii
Trimiteți un comentariu