Treceți la conținutul principal

Biscuiți cu făină de hrișcă și tărâțe de ovăz


     Mereu m-am întrebat în sinea mea, cum niște ronțănele aparent nevinovate pot crea așa o dependență. „Hai că iau unul așa, de gustare, să nu înceapă stomacul să se nevrozeze până la masa principală.” „Să luăm niște sărățele cu bere pentru meci.” „Mergem la iarbă verde/drumeție/plimbare aiurea, hai să luăm ceva de ronțăit.” Eh? Sună cunoscut? Recunosc, toate „crănțănelele”, fie ele sărățele, chipsuri, semințe, nuci, dau dependență, odată ce ai apucat „să guști” din ele. Eu am renunțat la toate astea de multă vreme, dar recunosc faptul că din când în când mi se mai face poftă de ceva de crănțănit, însă în afară de diverse tipuri de nuci crude, altceva la îndemână nu am în casă și nici nu cumpăr, pentru că cele de la magazin nu îmi mai fac cu ochiul după ce citesc lista cu ingrediente. 
     Așa că am căutat un substitut mai sănătos, făcut în casă, cu ce aveam la îndemână. Ieri s-a întâmplat să dau peste niște făină de hrișcă, ce stătea degeaba de la ultima folosire, când am făcut blini, și aveam pe masă și borcanul cu tărâțe de ovăz. Maiaua tocmai o hrănisem și pusesem la borcan surplusul, așa că m-am apucat - cu o oarecare curiozitate în ceea ce privește produsul final - de treabă.

   Am amestecat într-un bol:
  • 50g maia 100% (eu o împrospătasem cu 12 ore înainte)
  • 50g apă
  • 50g făină de hrișcă
  • 50g tărâțe de ovăz
  • 1/4 linguriță sare
  • 1/8 linguriță piper măcinat
  • 1 lingură ulei de măsline
     Am acoperit vasul și l-am dat la frigider vreo 2 ore.

     Am încălzit cuptorul la 180 de grade C. Am scos aluatul și l-am întins pe masa ușor înfăinată într-o foaie dreptunghiulară, subțire (cam 3mm), am tăiat aluatul în pătrate mici, pe care le-am înțepat cu furculița, să fie de model. Am udat aluatul cu o pensulă înmuiată în apă și peste 1/3 am presărat paprika iute afumată, peste 1/3 semințe de susan negru, iar 1/3 i-am lăsat simpli. Am pus biscuiții în tava tapetată cu hârtie de copt și i-am dat la cuptorul preîncălzit pentru aproximativ 10 minute.

     Sunt cum nu se poate mai încântată de rezultat. Nu au ieșit biscuiții aceia sărați, sfărâmicioși, de la magazin, însă au ieșit niște biscuiți crănțănicioși delicioși, sănătoși, la fel de periculoși în a da dependență, așa cum am putut băga de seamă după ce am gustat câțiva și nu mă mai puteam opri din ronțăit. Doar pot să-mi imaginez ce bine ar merge cu o bere rece :P.

Poftă bună!




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Macarons cu vanilie (rețeta Pierre Hermé)

Minunile astea delicate, delicioase și la mare căutare în ultima vreme pot fi cea mai frumoasă experiență a unui bucătărist sau cel mai îngrozitor coșmar. Am experimentat ambele stări, recunosc, și mă pot mândri cu o încăpățânare remarcabilă, având în vedere că după multele dezastre experimentate nu m-am dat bătută și am așteptat momentul fericit în care, datorită unui cuptor potrivit pentru a coace asemenea bunătăți, am reușit să fac minunățiile prezentate cu mare fală astăzi. Am citit multe rețete, de testat am si testat câteva, însă după lupte seculare, m-am hotărât să rămân fidelă rețetei tatălui macaronilor, Pierre Hermé, a cărui carte, Macarons, am primit-o în dar de la o dragă prietenă. Dacă nu sunteți în temă cu merengul italian și nu aveți la îndemână cele necesare, s-ar putea să nu vă încumetați să faceți rețeta asta, dar ar fi păcat, pentru că ies, într-adevăr, niște macaroni deosebit de buni, cu care veți impresiona degustătorii cu siguranță. Eu le-am făcut testarea …

Focaccia cu măsline, anşoa, roşii, sumac şi oregano (cu maia)

Nu mai e nevoie să vă povestesc despre pasiunea mea pentru pâinea cu maia. De doi ani, de când îmi cresc maiaua, rare au fost ocaziile când am mai căzut în păcat şi am mâncat altfel de pâine. Pasiunea s-a extins într-atât, încât am început să folosesc maiaua şi în alte reţete, cu un rezultat minunat, de cele mai multe ori, căci nu vă mint, am mai avut parte şi de ceva dezamăgiri, dar asta este ... din greşeli învăţăm, nu? Şi mi s-a pus mie aşa pata acum o săptămână şi am făcut o focaccia. Bună rău, dar mi-am scris procentele pe o foaie care a intrat în pământ, nu alta, aşa că ieri, când mai avea puţin prefermentul meu până să ajungă în maxim, ia reţeta de unde nu-i. Pfeeeeew! M-am enervat eu cu o enervare mare şi am luat calculatorul să născocesc altă reţetă. Ştiu că în focaccia se mai pune zahăr şi ulei, însă eu am păstrat reţeta de aluat fără adaosuri, ulei am pus doar în tavă şi pe deasupra, căci asta e minunea la focaccia şi ceea ce îmi place mie nespus, şi anume crusta delici…

Crap la cuptor cu usturoi

E o rețetă super rapidă, delicioasă și aspectuoasă. Aveți nevoie de:
crap, o bucată fără cap, fără coadă, eviscerat, curățat și crestatsarepiper boabecâțiva căței de usturoi (eu am pus vreo 4), tăiați feliuțecimbru (eu am folosit proaspăt)ulei de măsline (o lingură)1 lămâie vin alb sec, cam 100mlCrapul se spală și se usucă cu prosoape de bucătărie, se sărează și se lasă cam jumătate de oră la frigider. Apoi se introduc în crestături și în interiorul peștelui feliuțele de usturoi, boabele de piper, feliuțe de lămâie și cimbrul. Se stropește cu puțin ulei de măsline și se introduce în cuptorul preîncălzit la 180 de grade. Cînd este aproape gata se stropește cu vinul și se mai lasă 5-10 minute. În total stă la cuptor 20, maxim 30 de minute. Și arată cam așa când e gata:



Merge cu  mămăliguță și un mujdei cremos. Iar pentru o savoare și mai mare, puteți pune puțin unt aromat peste el la servire ;)

Poftă bună!