Treceți la conținutul principal

Taci și-nghite!


    La invitația Stelei Cristea de la Gustos.ro, cu care am colaborat la acțiunea SOS Satele Copiilor, o să particip la secțiunea dedicată blogger-ilor pentru tematica lunii septembrie și anume bucătăria românească. Și m-am sucit și m-am foit și am studiat eu problema și am ales câteva feluri care mie îmi plac în mod deosebit și unele dintre ele îmi amintesc cu mare drag de copilărie. Și dacă e mâncare românească, e mămăligă ... pentru mine, una! :)) 
   
    E o denumire faină pentru un fel de mâncare, nu? Și bună, bună, mai ales pentru iubitorii de produse tradițional românești. Ce e, de fapt? O mămăligă stratificată și gratinată, un fel mai mult decât sățios, de gust nu mă leg, gusturile nu se comentează, dar eu aș mânca în fiecare zi, dacă nu m-aș gândi și la siluetă sau dacă aș presta activități ce necesită un aport proteic și caloric mai mare. Dar cum nu prestez munci fizice istovitoare și silueta trebuie să o monitorirez că, deh, nici măcar 30 de primăveri nu mai am, mănânc așa ceva mai răruț, că-i mai drăguț :P. De data asta, însă, beneficiarul direct a fost mama mea proprie și personală, care s-a declarat pe deplin mulțumită de talentele mele în ale bucătărelii :D. Deci, misiunea a fost îndeplinită cu succes!
    Am făcut un boț de mămăligă, dar cu lapte și smântână, câte o cană din fiecare, o linguriță cu sare și o cană (cu aproximație) cu mălai, atât cât să iasă mămăliga mai moale așa, că apoi statul la cuptor a mai învârtoșat-o.

    După ce s-a fiert mămăliguța (cam vreun sfert de oră a stat ea așa și a bulbucit pe foc mic), am uns o formă cu unt și am turnat un strat de mămăligă, peste el am „nins” o bucată generoasă de telemea de capră, nu foarte sărată (pentru cine vrea să știe cu exactitate, vreo 80g, 20g le-am păstrat pentru stratul de deasupra) și am mai îmbogățit umplutura și cu o bucată de șunculiță afumată (kaiser din piept scria acolo pe etichetă, dar acum vedeți și voi ce aveți la îndemână, numai afumătură să fie :P) și o țâră de piper măcinat. Am mai așternut o plapumă de mămăligă peste, să-i țină de cald minunatei umpluturi, am făcut în plăpumioară două cuiburi (cu o lingură) în care am spart 2 ouă, peste am pus încă un strat de telemea și câteva bucățele de unt, să-i dea „față” primenită minunii cu meșteșug făcute. Și țop cu ea în cuptorul încins, până s-au făcut și ouăle și  întreg ansamblul și-a căpătat fața de sărbătoare și prezentare.





    Așa în formă l-am prezentat și servit doamnei mame și după ce a mai stat un suflu să se răcorească, dar nu prea mult, că prea bine mirosea, l-a atacat în forță și după cum vă ziceam, i-a plăcut. Cred și eu! Mare minune românească cu dichis am făcut! Și am gustat și eu un pic, să nu mor de curiozitate :D... sau de poftă, Doamne ferește! :)) 

Poftă bună!


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Crap la cuptor cu usturoi

E o rețetă super rapidă, delicioasă și aspectuoasă. Aveți nevoie de:
crap, o bucată fără cap, fără coadă, eviscerat, curățat și crestatsarepiper boabecâțiva căței de usturoi (eu am pus vreo 4), tăiați feliuțecimbru (eu am folosit proaspăt)ulei de măsline (o lingură)1 lămâie vin alb sec, cam 100mlCrapul se spală și se usucă cu prosoape de bucătărie, se sărează și se lasă cam jumătate de oră la frigider. Apoi se introduc în crestături și în interiorul peștelui feliuțele de usturoi, boabele de piper, feliuțe de lămâie și cimbrul. Se stropește cu puțin ulei de măsline și se introduce în cuptorul preîncălzit la 180 de grade. Cînd este aproape gata se stropește cu vinul și se mai lasă 5-10 minute. În total stă la cuptor 20, maxim 30 de minute. Și arată cam așa când e gata:



Merge cu  mămăliguță și un mujdei cremos. Iar pentru o savoare și mai mare, puteți pune puțin unt aromat peste el la servire ;)

Poftă bună!

Somon la tigaie cu broccoli si sparanghel

Pentru că de cele mai multe ori lucrurile simple sunt și cele mai gustoase, când vine vorba de pește, eu una prefer să îl fac cât mai simplu, dar nu refuz și o rețetă ceva mai elaborată din când în când. :) 
     Și pentru că somonul e un pește mult prea gustos și bogat, prefer să îl fac simplu. Iau în general file de somon cu tot cu piele, îl curăț și îl verific să nu mai aibă oase și îl usuc bine cu prosoape de bucătărie. Apoi îl sărez și-l piperez pe ambele părți și îl pun în tigaia bine de tot încinsă, în care am turnat și puțin ulei de măsline, pe partea cu pielea. În funcție de grosimea file-ului îl țin între 5 și 7 minute pe o parte, apoi îl întorc pe partea cealaltă și îl țin cu 1-2 minute mai puțin (4-6 minute). La final îl întorc din nou pe partea cu pielea și storc peste el suc de lămâie și-l mai las 1 minute. Și asta e tot. 
     Așa am făcut și astăzi la prânz, iar lângă am avut o garnitură delicioasă, de un verde care s-a asortat de minune cu rozul somonului.      …

File de somn la tigaie în unt și lămâie

Nu țin minte să fi luat și gătit vreodată somn, sinceră să fiu. Mama ne făcea când eram mici, pane, și dispărea ca prin minune. De când cu toate felurile de pește apărute pe piață, eu una mă simt uneori debusolată, așa că  mă uit după chestii simple, care nu necesită mare filosofie când vine vorba de pregătit, să fie proaspăt și cu puține oase. De aceea, poate, prefer somonul sau păstrăvul, sunt pești cu o carne gustoasă, nu au oase mici și cele pe care le au se scot ușor, se fac repede. Și recunosc faptul că nu m-am documentat din cale afară în ceea ce privește pregătirea altor feluri de pește, așa că am rămas fidelă față de cele anterior menționate (nu am luat în discuție conservele de pește și nici fileul de pește afumat, ele sunt altă mâncare de pește). Așa că ieri, plimbându-mă prin piață, am trecut și pe la pescărie să întreb de pește pentru Crăciun (da, așa sunt eu mai ciudată și m-am hotărât să fac ceva cu pește, că altă carne nu mănânc). Și mi-a atras atenția fileul de …