Treceți la conținutul principal

Taci și-nghite!


    La invitația Stelei Cristea de la Gustos.ro, cu care am colaborat la acțiunea SOS Satele Copiilor, o să particip la secțiunea dedicată blogger-ilor pentru tematica lunii septembrie și anume bucătăria românească. Și m-am sucit și m-am foit și am studiat eu problema și am ales câteva feluri care mie îmi plac în mod deosebit și unele dintre ele îmi amintesc cu mare drag de copilărie. Și dacă e mâncare românească, e mămăligă ... pentru mine, una! :)) 
   
    E o denumire faină pentru un fel de mâncare, nu? Și bună, bună, mai ales pentru iubitorii de produse tradițional românești. Ce e, de fapt? O mămăligă stratificată și gratinată, un fel mai mult decât sățios, de gust nu mă leg, gusturile nu se comentează, dar eu aș mânca în fiecare zi, dacă nu m-aș gândi și la siluetă sau dacă aș presta activități ce necesită un aport proteic și caloric mai mare. Dar cum nu prestez munci fizice istovitoare și silueta trebuie să o monitorirez că, deh, nici măcar 30 de primăveri nu mai am, mănânc așa ceva mai răruț, că-i mai drăguț :P. De data asta, însă, beneficiarul direct a fost mama mea proprie și personală, care s-a declarat pe deplin mulțumită de talentele mele în ale bucătărelii :D. Deci, misiunea a fost îndeplinită cu succes!
    Am făcut un boț de mămăligă, dar cu lapte și smântână, câte o cană din fiecare, o linguriță cu sare și o cană (cu aproximație) cu mălai, atât cât să iasă mămăliga mai moale așa, că apoi statul la cuptor a mai învârtoșat-o.

    După ce s-a fiert mămăliguța (cam vreun sfert de oră a stat ea așa și a bulbucit pe foc mic), am uns o formă cu unt și am turnat un strat de mămăligă, peste el am „nins” o bucată generoasă de telemea de capră, nu foarte sărată (pentru cine vrea să știe cu exactitate, vreo 80g, 20g le-am păstrat pentru stratul de deasupra) și am mai îmbogățit umplutura și cu o bucată de șunculiță afumată (kaiser din piept scria acolo pe etichetă, dar acum vedeți și voi ce aveți la îndemână, numai afumătură să fie :P) și o țâră de piper măcinat. Am mai așternut o plapumă de mămăligă peste, să-i țină de cald minunatei umpluturi, am făcut în plăpumioară două cuiburi (cu o lingură) în care am spart 2 ouă, peste am pus încă un strat de telemea și câteva bucățele de unt, să-i dea „față” primenită minunii cu meșteșug făcute. Și țop cu ea în cuptorul încins, până s-au făcut și ouăle și  întreg ansamblul și-a căpătat fața de sărbătoare și prezentare.





    Așa în formă l-am prezentat și servit doamnei mame și după ce a mai stat un suflu să se răcorească, dar nu prea mult, că prea bine mirosea, l-a atacat în forță și după cum vă ziceam, i-a plăcut. Cred și eu! Mare minune românească cu dichis am făcut! Și am gustat și eu un pic, să nu mor de curiozitate :D... sau de poftă, Doamne ferește! :)) 

Poftă bună!


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Macarons cu vanilie (rețeta Pierre Hermé)

Minunile astea delicate, delicioase și la mare căutare în ultima vreme pot fi cea mai frumoasă experiență a unui bucătărist sau cel mai îngrozitor coșmar. Am experimentat ambele stări, recunosc, și mă pot mândri cu o încăpățânare remarcabilă, având în vedere că după multele dezastre experimentate nu m-am dat bătută și am așteptat momentul fericit în care, datorită unui cuptor potrivit pentru a coace asemenea bunătăți, am reușit să fac minunățiile prezentate cu mare fală astăzi. Am citit multe rețete, de testat am si testat câteva, însă după lupte seculare, m-am hotărât să rămân fidelă rețetei tatălui macaronilor, Pierre Hermé, a cărui carte, Macarons, am primit-o în dar de la o dragă prietenă. Dacă nu sunteți în temă cu merengul italian și nu aveți la îndemână cele necesare, s-ar putea să nu vă încumetați să faceți rețeta asta, dar ar fi păcat, pentru că ies, într-adevăr, niște macaroni deosebit de buni, cu care veți impresiona degustătorii cu siguranță. Eu le-am făcut testarea …

Crap la cuptor cu usturoi

E o rețetă super rapidă, delicioasă și aspectuoasă. Aveți nevoie de:
crap, o bucată fără cap, fără coadă, eviscerat, curățat și crestatsarepiper boabecâțiva căței de usturoi (eu am pus vreo 4), tăiați feliuțecimbru (eu am folosit proaspăt)ulei de măsline (o lingură)1 lămâie vin alb sec, cam 100mlCrapul se spală și se usucă cu prosoape de bucătărie, se sărează și se lasă cam jumătate de oră la frigider. Apoi se introduc în crestături și în interiorul peștelui feliuțele de usturoi, boabele de piper, feliuțe de lămâie și cimbrul. Se stropește cu puțin ulei de măsline și se introduce în cuptorul preîncălzit la 180 de grade. Cînd este aproape gata se stropește cu vinul și se mai lasă 5-10 minute. În total stă la cuptor 20, maxim 30 de minute. Și arată cam așa când e gata:



Merge cu  mămăliguță și un mujdei cremos. Iar pentru o savoare și mai mare, puteți pune puțin unt aromat peste el la servire ;)

Poftă bună!

Focaccia cu măsline, anşoa, roşii, sumac şi oregano (cu maia)

Nu mai e nevoie să vă povestesc despre pasiunea mea pentru pâinea cu maia. De doi ani, de când îmi cresc maiaua, rare au fost ocaziile când am mai căzut în păcat şi am mâncat altfel de pâine. Pasiunea s-a extins într-atât, încât am început să folosesc maiaua şi în alte reţete, cu un rezultat minunat, de cele mai multe ori, căci nu vă mint, am mai avut parte şi de ceva dezamăgiri, dar asta este ... din greşeli învăţăm, nu? Şi mi s-a pus mie aşa pata acum o săptămână şi am făcut o focaccia. Bună rău, dar mi-am scris procentele pe o foaie care a intrat în pământ, nu alta, aşa că ieri, când mai avea puţin prefermentul meu până să ajungă în maxim, ia reţeta de unde nu-i. Pfeeeeew! M-am enervat eu cu o enervare mare şi am luat calculatorul să născocesc altă reţetă. Ştiu că în focaccia se mai pune zahăr şi ulei, însă eu am păstrat reţeta de aluat fără adaosuri, ulei am pus doar în tavă şi pe deasupra, căci asta e minunea la focaccia şi ceea ce îmi place mie nespus, şi anume crusta delici…