Treceți la conținutul principal

Cornulețe cu osânză



     Ce-i osânza? Conform DEX, „grăsime crudă de porc din regiunea abdominală”. Dap, untură, adică, folosită pentru a da frăgezime diverselor prăjituri făcute în casă, că era mai la îndemână decât untul. Mama facea când eram mică saleuri cu untură și îmi amintesc viteza supersonică cu care dispăreau :)). Și cum am achiziționat așa ceva și mă tot căzneam de ceva vreme să o folosesc, să nu mai zacă prin frigider, Crăciunul a venit numai bine și am strecurat printre multele prăjiturele de inspirație nu tocmai românească și cornulețele fragede, cu gustul copilăriei, după cum mi-au spun prietenii, „exact ca și cornulețele făcute de bunica”. Și cum eu nu aveam rețeta și nici prin cărțile mele nu am găsit așa ceva, am sunat-o pe mama :D. Și mi-a dat rețeta asta minunată, pe care am făcut-o și bine am făcut! Au ieșit niște cornulețe parfumate, care se topeau, la propriu, în gură de cât de fragede erau. Săru'mâna, mama!

Ingrediente

  • 1 cană untură rece, de la frigider
  • 3 căni făină
  • 1/4 cană lapte călduț
  • 1 vârf cuțit sare
  • 1 lingură rom
  • 20g drojdie
  • gem de prune pentru umplutură

     Am dizolvat drojdia în lapte. Am cernut făina într-un bol și am amestecat-o cu sarea, am adăugat untura, le-am amestecat  puțin cu vârfurile degetelor, astfel încât untura să fie distribuită cât de cât în făină. Am făcut o gaură în mijloc și am adăugat drojdia dizolvată în lapte și romul, am integrat amestecul de făină cu untură până am obținut un aluat omogen, pe care l-am frământat cam 5 minute. Am acoperit aluatul și l-am lăsat să se odihnească jumătate de oră. L-am întins în formă de disc, l-am tăiat în două, apoi în 4, apoi încă o dată, fiecare sfert în 2, pentru că am vrut cornulețe mai mici. În fiecare capăt de fâșie astfel obținută am pus puțin gem și le-am rulat. Am pus cornulețele în tavă, pe o foaie de copt și le-am dat la cuptorul preîncălzit la 190 de grade C pentru aproximativ jumătate de oră, până au început să se rumenească. Le-am scos pe un grilaj și am presărat zahăr pudră vanilat cât erau calde. 


Poftă bună!



Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Macarons cu vanilie (rețeta Pierre Hermé)

Minunile astea delicate, delicioase și la mare căutare în ultima vreme pot fi cea mai frumoasă experiență a unui bucătărist sau cel mai îngrozitor coșmar. Am experimentat ambele stări, recunosc, și mă pot mândri cu o încăpățânare remarcabilă, având în vedere că după multele dezastre experimentate nu m-am dat bătută și am așteptat momentul fericit în care, datorită unui cuptor potrivit pentru a coace asemenea bunătăți, am reușit să fac minunățiile prezentate cu mare fală astăzi. Am citit multe rețete, de testat am si testat câteva, însă după lupte seculare, m-am hotărât să rămân fidelă rețetei tatălui macaronilor, Pierre Hermé, a cărui carte, Macarons, am primit-o în dar de la o dragă prietenă. Dacă nu sunteți în temă cu merengul italian și nu aveți la îndemână cele necesare, s-ar putea să nu vă încumetați să faceți rețeta asta, dar ar fi păcat, pentru că ies, într-adevăr, niște macaroni deosebit de buni, cu care veți impresiona degustătorii cu siguranță. Eu le-am făcut testarea …

Focaccia cu măsline, anşoa, roşii, sumac şi oregano (cu maia)

Nu mai e nevoie să vă povestesc despre pasiunea mea pentru pâinea cu maia. De doi ani, de când îmi cresc maiaua, rare au fost ocaziile când am mai căzut în păcat şi am mâncat altfel de pâine. Pasiunea s-a extins într-atât, încât am început să folosesc maiaua şi în alte reţete, cu un rezultat minunat, de cele mai multe ori, căci nu vă mint, am mai avut parte şi de ceva dezamăgiri, dar asta este ... din greşeli învăţăm, nu? Şi mi s-a pus mie aşa pata acum o săptămână şi am făcut o focaccia. Bună rău, dar mi-am scris procentele pe o foaie care a intrat în pământ, nu alta, aşa că ieri, când mai avea puţin prefermentul meu până să ajungă în maxim, ia reţeta de unde nu-i. Pfeeeeew! M-am enervat eu cu o enervare mare şi am luat calculatorul să născocesc altă reţetă. Ştiu că în focaccia se mai pune zahăr şi ulei, însă eu am păstrat reţeta de aluat fără adaosuri, ulei am pus doar în tavă şi pe deasupra, căci asta e minunea la focaccia şi ceea ce îmi place mie nespus, şi anume crusta delici…

Crap la cuptor cu usturoi

E o rețetă super rapidă, delicioasă și aspectuoasă. Aveți nevoie de:
crap, o bucată fără cap, fără coadă, eviscerat, curățat și crestatsarepiper boabecâțiva căței de usturoi (eu am pus vreo 4), tăiați feliuțecimbru (eu am folosit proaspăt)ulei de măsline (o lingură)1 lămâie vin alb sec, cam 100mlCrapul se spală și se usucă cu prosoape de bucătărie, se sărează și se lasă cam jumătate de oră la frigider. Apoi se introduc în crestături și în interiorul peștelui feliuțele de usturoi, boabele de piper, feliuțe de lămâie și cimbrul. Se stropește cu puțin ulei de măsline și se introduce în cuptorul preîncălzit la 180 de grade. Cînd este aproape gata se stropește cu vinul și se mai lasă 5-10 minute. În total stă la cuptor 20, maxim 30 de minute. Și arată cam așa când e gata:



Merge cu  mămăliguță și un mujdei cremos. Iar pentru o savoare și mai mare, puteți pune puțin unt aromat peste el la servire ;)

Poftă bună!