Treceți la conținutul principal

la plăcinta ... plăcinta caldăăăăă!!!!!


    Căci și după astea mi-a lăsat gura apă de numa! Și apoi se știe, la mine orice cu brânză = biiiiig love!!! Nu mă întrebați de ce, de d-aia! Tot inspirată de o rețetă din cartea lui R. A. Roman, însă am văzut o variantă asemănătoare și la Adrian Hădean, și după ce am salivat intens la citirea rețetei și am mai dat o tură de apă pe tastatură văzând pozele din postul cetățeanului anterior menționat, m-am apucat și de minunatele plăcinte. În două variante. Una cu brânză de burduf, simplă, una cu urdă de oaie și mărar din abundență, amestecate cu o pișcătură de sare.
    Aluatul l-am făcut după rețeta lui R. A. Roman, mai bogată în ingrediente. Am făcut aluatul din jumătate de kilogram de făină integrală de grâu (+ încă un pic la frământat și la întins aluatul pe planșetă), 1 cană și 3/4 lapte călduț, 2 ouă bătute, 2 linguri unt topit și răcorit, jumătate cub drojdie proaspătă (cam 25g), o linguriță cu sare. Sarea amestecată cu făina am pus-o într-un vas adânc, la mijloc am făcut o gropiță și am pus drojdia cu un pic de lapte cald și un strop de făină, să se facă plămădeala. Le-am amestecat apoi încetunel, strângând făina de pe margini, turnând și laptele, câte puțin și el, ouăle bătute s-au integrat și ele pe acolo, iar spre final, după ce am terminat cu laptele, am pus și untul topit călduț. Și am frământat cu sârg vreo 10 minute până într-un sfert de ceas, până am avut un aluat elastic și gata să stea la crescut. Ceea ce a și făcut, vreun ceas și mai bine, că nu mă grăbeam.

     Am încins 2 tigăi, să lucrez la dublu, că veneau musafirii și vroiam să fiu gata cu toate cele la timp. Am rupt din aluat o bucată de aluat cam cât un pumn de-al meu, deci mai mititel, am întins cu sucitorul o foaie rotundă nu foarte groasă, dar nici foarte subțire, am pus brânza la mijloc, am strâns aluatul să acopăr umplutura și l-am sigilat bine, apoi l-am mai întins puțin cu sucitorul cât să obțin o plăcințică rotundă, care a aterizat în tigaia încinsă, pe care am uns-o cu puțin unt. Dar apoi am stat eu și am compilat mai bine și, aducându-mi aminte de altă tehnică dintr-o rețetă similară, tot de la R.A. Roman citire, am uns cu unt plăcintele înainte de a le pune în tigaie, așa am mai scăpat de corvoada de a unge tigaia mereu. Când s-au copt pe o parte, da, le-am întors pe partea cealaltă și când au fost gata cu totul, adică rumene și îmbietoare pe ambele părți, le-am scos frumușel, le-am mai uns c-o țâră de unt și le-am stivuit așa, în turn, ținându-le pe aragaz, să fie calde până să apară mâncătorii.


    După cum v-am zis, ca umpluturi am avut brânză de burduf, în jumătate dintre ele, în cealaltă jumătate urdă de oaie cu mărar tocat și puțină sare. Dar le mai puteți umple și cu verdețuri, cu alt fel de brânză sau chiar cu magiun. Eu încă n-am încercat, pentru că varinatele astea cu brânză îmi plac suficient de mult, încât să nu mai vreau momentan altceva. Căci au ieșit, de parcă n-aș fi crezut, mi-nu-na-te!!!!!!!! Călduțe așa cum le-am savurat eu, cu lapte bătut. Mai fac! Am zis!

Poftă bună!
Cu brânză de burduf

Cu urda și mărar

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Macarons cu vanilie (rețeta Pierre Hermé)

Minunile astea delicate, delicioase și la mare căutare în ultima vreme pot fi cea mai frumoasă experiență a unui bucătărist sau cel mai îngrozitor coșmar. Am experimentat ambele stări, recunosc, și mă pot mândri cu o încăpățânare remarcabilă, având în vedere că după multele dezastre experimentate nu m-am dat bătută și am așteptat momentul fericit în care, datorită unui cuptor potrivit pentru a coace asemenea bunătăți, am reușit să fac minunățiile prezentate cu mare fală astăzi. Am citit multe rețete, de testat am si testat câteva, însă după lupte seculare, m-am hotărât să rămân fidelă rețetei tatălui macaronilor, Pierre Hermé, a cărui carte, Macarons, am primit-o în dar de la o dragă prietenă. Dacă nu sunteți în temă cu merengul italian și nu aveți la îndemână cele necesare, s-ar putea să nu vă încumetați să faceți rețeta asta, dar ar fi păcat, pentru că ies, într-adevăr, niște macaroni deosebit de buni, cu care veți impresiona degustătorii cu siguranță. Eu le-am făcut testarea …

Focaccia cu măsline, anşoa, roşii, sumac şi oregano (cu maia)

Nu mai e nevoie să vă povestesc despre pasiunea mea pentru pâinea cu maia. De doi ani, de când îmi cresc maiaua, rare au fost ocaziile când am mai căzut în păcat şi am mâncat altfel de pâine. Pasiunea s-a extins într-atât, încât am început să folosesc maiaua şi în alte reţete, cu un rezultat minunat, de cele mai multe ori, căci nu vă mint, am mai avut parte şi de ceva dezamăgiri, dar asta este ... din greşeli învăţăm, nu? Şi mi s-a pus mie aşa pata acum o săptămână şi am făcut o focaccia. Bună rău, dar mi-am scris procentele pe o foaie care a intrat în pământ, nu alta, aşa că ieri, când mai avea puţin prefermentul meu până să ajungă în maxim, ia reţeta de unde nu-i. Pfeeeeew! M-am enervat eu cu o enervare mare şi am luat calculatorul să născocesc altă reţetă. Ştiu că în focaccia se mai pune zahăr şi ulei, însă eu am păstrat reţeta de aluat fără adaosuri, ulei am pus doar în tavă şi pe deasupra, căci asta e minunea la focaccia şi ceea ce îmi place mie nespus, şi anume crusta delici…

Crap la cuptor cu usturoi

E o rețetă super rapidă, delicioasă și aspectuoasă. Aveți nevoie de:
crap, o bucată fără cap, fără coadă, eviscerat, curățat și crestatsarepiper boabecâțiva căței de usturoi (eu am pus vreo 4), tăiați feliuțecimbru (eu am folosit proaspăt)ulei de măsline (o lingură)1 lămâie vin alb sec, cam 100mlCrapul se spală și se usucă cu prosoape de bucătărie, se sărează și se lasă cam jumătate de oră la frigider. Apoi se introduc în crestături și în interiorul peștelui feliuțele de usturoi, boabele de piper, feliuțe de lămâie și cimbrul. Se stropește cu puțin ulei de măsline și se introduce în cuptorul preîncălzit la 180 de grade. Cînd este aproape gata se stropește cu vinul și se mai lasă 5-10 minute. În total stă la cuptor 20, maxim 30 de minute. Și arată cam așa când e gata:



Merge cu  mămăliguță și un mujdei cremos. Iar pentru o savoare și mai mare, puteți pune puțin unt aromat peste el la servire ;)

Poftă bună!