Treceți la conținutul principal

la plăcinta ... plăcinta caldăăăăă!!!!!


    Căci și după astea mi-a lăsat gura apă de numa! Și apoi se știe, la mine orice cu brânză = biiiiig love!!! Nu mă întrebați de ce, de d-aia! Tot inspirată de o rețetă din cartea lui R. A. Roman, însă am văzut o variantă asemănătoare și la Adrian Hădean, și după ce am salivat intens la citirea rețetei și am mai dat o tură de apă pe tastatură văzând pozele din postul cetățeanului anterior menționat, m-am apucat și de minunatele plăcinte. În două variante. Una cu brânză de burduf, simplă, una cu urdă de oaie și mărar din abundență, amestecate cu o pișcătură de sare.
    Aluatul l-am făcut după rețeta lui R. A. Roman, mai bogată în ingrediente. Am făcut aluatul din jumătate de kilogram de făină integrală de grâu (+ încă un pic la frământat și la întins aluatul pe planșetă), 1 cană și 3/4 lapte călduț, 2 ouă bătute, 2 linguri unt topit și răcorit, jumătate cub drojdie proaspătă (cam 25g), o linguriță cu sare. Sarea amestecată cu făina am pus-o într-un vas adânc, la mijloc am făcut o gropiță și am pus drojdia cu un pic de lapte cald și un strop de făină, să se facă plămădeala. Le-am amestecat apoi încetunel, strângând făina de pe margini, turnând și laptele, câte puțin și el, ouăle bătute s-au integrat și ele pe acolo, iar spre final, după ce am terminat cu laptele, am pus și untul topit călduț. Și am frământat cu sârg vreo 10 minute până într-un sfert de ceas, până am avut un aluat elastic și gata să stea la crescut. Ceea ce a și făcut, vreun ceas și mai bine, că nu mă grăbeam.

     Am încins 2 tigăi, să lucrez la dublu, că veneau musafirii și vroiam să fiu gata cu toate cele la timp. Am rupt din aluat o bucată de aluat cam cât un pumn de-al meu, deci mai mititel, am întins cu sucitorul o foaie rotundă nu foarte groasă, dar nici foarte subțire, am pus brânza la mijloc, am strâns aluatul să acopăr umplutura și l-am sigilat bine, apoi l-am mai întins puțin cu sucitorul cât să obțin o plăcințică rotundă, care a aterizat în tigaia încinsă, pe care am uns-o cu puțin unt. Dar apoi am stat eu și am compilat mai bine și, aducându-mi aminte de altă tehnică dintr-o rețetă similară, tot de la R.A. Roman citire, am uns cu unt plăcintele înainte de a le pune în tigaie, așa am mai scăpat de corvoada de a unge tigaia mereu. Când s-au copt pe o parte, da, le-am întors pe partea cealaltă și când au fost gata cu totul, adică rumene și îmbietoare pe ambele părți, le-am scos frumușel, le-am mai uns c-o țâră de unt și le-am stivuit așa, în turn, ținându-le pe aragaz, să fie calde până să apară mâncătorii.


    După cum v-am zis, ca umpluturi am avut brânză de burduf, în jumătate dintre ele, în cealaltă jumătate urdă de oaie cu mărar tocat și puțină sare. Dar le mai puteți umple și cu verdețuri, cu alt fel de brânză sau chiar cu magiun. Eu încă n-am încercat, pentru că varinatele astea cu brânză îmi plac suficient de mult, încât să nu mai vreau momentan altceva. Căci au ieșit, de parcă n-aș fi crezut, mi-nu-na-te!!!!!!!! Călduțe așa cum le-am savurat eu, cu lapte bătut. Mai fac! Am zis!

Poftă bună!
Cu brânză de burduf

Cu urda și mărar

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Crap la cuptor cu usturoi

E o rețetă super rapidă, delicioasă și aspectuoasă. Aveți nevoie de:
crap, o bucată fără cap, fără coadă, eviscerat, curățat și crestatsarepiper boabecâțiva căței de usturoi (eu am pus vreo 4), tăiați feliuțecimbru (eu am folosit proaspăt)ulei de măsline (o lingură)1 lămâie vin alb sec, cam 100mlCrapul se spală și se usucă cu prosoape de bucătărie, se sărează și se lasă cam jumătate de oră la frigider. Apoi se introduc în crestături și în interiorul peștelui feliuțele de usturoi, boabele de piper, feliuțe de lămâie și cimbrul. Se stropește cu puțin ulei de măsline și se introduce în cuptorul preîncălzit la 180 de grade. Cînd este aproape gata se stropește cu vinul și se mai lasă 5-10 minute. În total stă la cuptor 20, maxim 30 de minute. Și arată cam așa când e gata:



Merge cu  mămăliguță și un mujdei cremos. Iar pentru o savoare și mai mare, puteți pune puțin unt aromat peste el la servire ;)

Poftă bună!

Somon la tigaie cu broccoli si sparanghel

Pentru că de cele mai multe ori lucrurile simple sunt și cele mai gustoase, când vine vorba de pește, eu una prefer să îl fac cât mai simplu, dar nu refuz și o rețetă ceva mai elaborată din când în când. :) 
     Și pentru că somonul e un pește mult prea gustos și bogat, prefer să îl fac simplu. Iau în general file de somon cu tot cu piele, îl curăț și îl verific să nu mai aibă oase și îl usuc bine cu prosoape de bucătărie. Apoi îl sărez și-l piperez pe ambele părți și îl pun în tigaia bine de tot încinsă, în care am turnat și puțin ulei de măsline, pe partea cu pielea. În funcție de grosimea file-ului îl țin între 5 și 7 minute pe o parte, apoi îl întorc pe partea cealaltă și îl țin cu 1-2 minute mai puțin (4-6 minute). La final îl întorc din nou pe partea cu pielea și storc peste el suc de lămâie și-l mai las 1 minute. Și asta e tot. 
     Așa am făcut și astăzi la prânz, iar lângă am avut o garnitură delicioasă, de un verde care s-a asortat de minune cu rozul somonului.      …

File de somn la tigaie în unt și lămâie

Nu țin minte să fi luat și gătit vreodată somn, sinceră să fiu. Mama ne făcea când eram mici, pane, și dispărea ca prin minune. De când cu toate felurile de pește apărute pe piață, eu una mă simt uneori debusolată, așa că  mă uit după chestii simple, care nu necesită mare filosofie când vine vorba de pregătit, să fie proaspăt și cu puține oase. De aceea, poate, prefer somonul sau păstrăvul, sunt pești cu o carne gustoasă, nu au oase mici și cele pe care le au se scot ușor, se fac repede. Și recunosc faptul că nu m-am documentat din cale afară în ceea ce privește pregătirea altor feluri de pește, așa că am rămas fidelă față de cele anterior menționate (nu am luat în discuție conservele de pește și nici fileul de pește afumat, ele sunt altă mâncare de pește). Așa că ieri, plimbându-mă prin piață, am trecut și pe la pescărie să întreb de pește pentru Crăciun (da, așa sunt eu mai ciudată și m-am hotărât să fac ceva cu pește, că altă carne nu mănânc). Și mi-a atras atenția fileul de …