Treceți la conținutul principal

Colțunași cu brânză


    Și uite așa, îmi mai vine câteodată dorul de mâncăruri din copilărie. Și buni mai erau colțunașii cu brânză dulce, înecați în unt și mâncați cât erau calzi, de nu puteam să mă opresc decât când nu mai era nici unul la orizont :)). Și pentru că îmi era poftă rău de tot, am făcut. Buni, buni, cu o cană cu lapte bătut lângă și pentru că i-am făcut de dulce, pe lângă unt am mai pus și ... Dar să o iau cu începutul, zic eu.
    Am făcut un aluat moale din 2 ouă, o cană cu făină integrală și un praf de sare. Am întins o foaie subțirică, cât de cât dreptunghiulară și am lăsat-o să se zvânte cam un sfert de ceas. Între timp, am amestecat niște brânză dulce de vaci cu un ou, o lingură cu zahăr brut și coaja rasă de la o lămâie, așa, de aromă. Am mai pus și o oală cu apă și sare pe foc, să clocotească. Am tăiat foaia de aluat în pătrate, în fiecare pătrat am pus câte o linguriță cu umplutură și am îndoit aluatul, lipindu-l cu degetele (operațiunea asta se poate face și cu o furculiță), astfel încât s-au format niște triunghiuri drăgălașe pe care le-am aruncat în oala cu apă bulbucindă.
     Când au început să apară la suprafață, a fost semn că trebuie salvați de acolo, așa că i-am recuperat cu o spumieră, i-am pus într-un vas și am pus unt peste ei și ceva miere, că nu terminasem să vă spun cu ce i-am mai înecat. Asta la prima tură, că la a doua m-am mai gândit eu puțin și am încercat și cu nițel sirop de arțar. Bun și el! Și cu laptele bătut rece, colțunașii calzi, îmbălsămați în unt și miere/arțar tare frumușel au mai mers. Dacă nu mă credeți, problema voastră. Merită încercați și atunci să aud comentariile :P.

Poftă bună!




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Macarons cu vanilie (rețeta Pierre Hermé)

Minunile astea delicate, delicioase și la mare căutare în ultima vreme pot fi cea mai frumoasă experiență a unui bucătărist sau cel mai îngrozitor coșmar. Am experimentat ambele stări, recunosc, și mă pot mândri cu o încăpățânare remarcabilă, având în vedere că după multele dezastre experimentate nu m-am dat bătută și am așteptat momentul fericit în care, datorită unui cuptor potrivit pentru a coace asemenea bunătăți, am reușit să fac minunățiile prezentate cu mare fală astăzi. Am citit multe rețete, de testat am si testat câteva, însă după lupte seculare, m-am hotărât să rămân fidelă rețetei tatălui macaronilor, Pierre Hermé, a cărui carte, Macarons, am primit-o în dar de la o dragă prietenă. Dacă nu sunteți în temă cu merengul italian și nu aveți la îndemână cele necesare, s-ar putea să nu vă încumetați să faceți rețeta asta, dar ar fi păcat, pentru că ies, într-adevăr, niște macaroni deosebit de buni, cu care veți impresiona degustătorii cu siguranță. Eu le-am făcut testarea …

Focaccia cu măsline, anşoa, roşii, sumac şi oregano (cu maia)

Nu mai e nevoie să vă povestesc despre pasiunea mea pentru pâinea cu maia. De doi ani, de când îmi cresc maiaua, rare au fost ocaziile când am mai căzut în păcat şi am mâncat altfel de pâine. Pasiunea s-a extins într-atât, încât am început să folosesc maiaua şi în alte reţete, cu un rezultat minunat, de cele mai multe ori, căci nu vă mint, am mai avut parte şi de ceva dezamăgiri, dar asta este ... din greşeli învăţăm, nu? Şi mi s-a pus mie aşa pata acum o săptămână şi am făcut o focaccia. Bună rău, dar mi-am scris procentele pe o foaie care a intrat în pământ, nu alta, aşa că ieri, când mai avea puţin prefermentul meu până să ajungă în maxim, ia reţeta de unde nu-i. Pfeeeeew! M-am enervat eu cu o enervare mare şi am luat calculatorul să născocesc altă reţetă. Ştiu că în focaccia se mai pune zahăr şi ulei, însă eu am păstrat reţeta de aluat fără adaosuri, ulei am pus doar în tavă şi pe deasupra, căci asta e minunea la focaccia şi ceea ce îmi place mie nespus, şi anume crusta delici…

Ciocanele marinate la cuptor

Rumene, crocante, fragede de ți se topesc în gură ... Ce ziceți? Ați încerca? Eu am mâncat :P Și mi-au plăcut mult de tot. Nu știu dacă din cauza faptului că n-am mai mâncat de mult timp pulpe sau chiar sunt așa de bune pe cât mi s-au părut mie. Și pentru că mai trebuie din când în când să fac câte o dedicație, pentru că îi știu pe câțiva dintre voi, cei care urmăriți nebunelile mele culinare, rețeta asta e pentru Dan Marcoci (salutare!) - sper să faci și tu și chiar te rog, spune-mi cum ți-au ieșit și dacă ți-au plăcut :)
Aveți nevoie de:
ciocănele de pui - eu am folosit o cutie care avea 7 bucăți1 lingură de miere1 lingură sos de soia1 lingură sos Worchester (eu am folosit din cel de la Fuchs)1/2 linguriță cardamon1/2 linguriță nucșoară2 linguri ulei de arahide 1 praf  de piper     Am spălat bine ciocănelele, le-am uscat cu prosoape de bucătărie și le-am pus într-o pungă cu fermoar. Am turnat peste amestecul de sosuri și condimente și le-am agitat bine, bine, apoi le-am lăsat pe…