Treceți la conținutul principal

Piept de pui în crusta de porumb și un sos „dement”


   Pentru că e vară, pentru că e cald, așa n-am chef de stat la copt în bucătărie de nu mai pot! Dar mai trebuie să mănânc și alte cele din când în când, pe lângă nelipsitele salate, dar chestii mai ușurele, să nu se revolte stomacul. Așa că am luat 4 bucăți de piept de pui (o caserolă) pe care i-am curățat și i-am tăiat fâșii. Am zdrobit niște fulgi de porumb (am avut din cei fără zahăr), cam 2 căni să fi fost și i-am amestecat cu o linguriță cu sare, jumătate de linguriță cu piper negru măcinat și o linguriță cu usturoi granulat. Am uns fâșiile de piept cu ulei de măsline (puteți să le treceți și prin făină sau amidon și apoi prin ou bătut, eu nu le fac așa pentru că sunt prea „grele” pentru stomacul meu) și le-am tăvălit prin amestecul de fulgi, apoi le-am așezat frumos pe un grătar într-o tavă pe care am pus o foaie de copt. Puteți să le puneți și direct pe foaia de copt, dar să o ungeți cu ceva ulei (de măsline preferabil) înainte. Pentru cine n-are treabă cu mâncarea mai ușurică, varianta clasică cu aruncatul și prăjitul în baie de ulei poate fi o variantă. Eu nu o recomand în mod deosebit, dar dacă insistați să alegeți varianta asta, măcar folosiți la prăjit ulei de arahide sau de palmier și apoi scurgeți  fâșiuțele prăjite pe niște șervete de hârtie, să absoarbă grăsimea în exces. Am dat tava la cuptor  la foc mediu spre mare cam 20 de minute, maxim 30 și le-am mai întors pe la mijlocul perioadei să se rumenească uniform, când au fost gata am scos tava din cuptor și am acoperit-o cu o folie, lăsând cărnița să se liniștească încă vreo 10 minute.

    Apoi am mai prestat rapid un sos „dement” i-am zis eu, că habar n-am avut ce am făcut până n-am gustat, dintr-o cutie de iaurt și o linguriță de wasabi, pasta aceea verde folosită ca sos la sushi. A fost demențial, dar mi-au dat lacrimile de dragul lui :)) Aș mai fi putut pune niște iaurt, dar îmi era cam lene, așa că am îndurat cu stoicism și am mâncat cu vitejie.
   Și degeaba mă plâng eu acum, că mi-a plăcut foarte mult și l-am mâncat pe tot :P. Și puiuțul a ieșit rumen și bun și crocant și a mers de minune în stomacul meu cu tot cu sosul de iaurt. Hai vă pup și un sfârșit de săptămână răcoros să aveți! Și ...


Poftă bună!




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Macarons cu vanilie (rețeta Pierre Hermé)

Minunile astea delicate, delicioase și la mare căutare în ultima vreme pot fi cea mai frumoasă experiență a unui bucătărist sau cel mai îngrozitor coșmar. Am experimentat ambele stări, recunosc, și mă pot mândri cu o încăpățânare remarcabilă, având în vedere că după multele dezastre experimentate nu m-am dat bătută și am așteptat momentul fericit în care, datorită unui cuptor potrivit pentru a coace asemenea bunătăți, am reușit să fac minunățiile prezentate cu mare fală astăzi. Am citit multe rețete, de testat am si testat câteva, însă după lupte seculare, m-am hotărât să rămân fidelă rețetei tatălui macaronilor, Pierre Hermé, a cărui carte, Macarons, am primit-o în dar de la o dragă prietenă. Dacă nu sunteți în temă cu merengul italian și nu aveți la îndemână cele necesare, s-ar putea să nu vă încumetați să faceți rețeta asta, dar ar fi păcat, pentru că ies, într-adevăr, niște macaroni deosebit de buni, cu care veți impresiona degustătorii cu siguranță. Eu le-am făcut testarea …

Focaccia cu măsline, anşoa, roşii, sumac şi oregano (cu maia)

Nu mai e nevoie să vă povestesc despre pasiunea mea pentru pâinea cu maia. De doi ani, de când îmi cresc maiaua, rare au fost ocaziile când am mai căzut în păcat şi am mâncat altfel de pâine. Pasiunea s-a extins într-atât, încât am început să folosesc maiaua şi în alte reţete, cu un rezultat minunat, de cele mai multe ori, căci nu vă mint, am mai avut parte şi de ceva dezamăgiri, dar asta este ... din greşeli învăţăm, nu? Şi mi s-a pus mie aşa pata acum o săptămână şi am făcut o focaccia. Bună rău, dar mi-am scris procentele pe o foaie care a intrat în pământ, nu alta, aşa că ieri, când mai avea puţin prefermentul meu până să ajungă în maxim, ia reţeta de unde nu-i. Pfeeeeew! M-am enervat eu cu o enervare mare şi am luat calculatorul să născocesc altă reţetă. Ştiu că în focaccia se mai pune zahăr şi ulei, însă eu am păstrat reţeta de aluat fără adaosuri, ulei am pus doar în tavă şi pe deasupra, căci asta e minunea la focaccia şi ceea ce îmi place mie nespus, şi anume crusta delici…

Ciocanele marinate la cuptor

Rumene, crocante, fragede de ți se topesc în gură ... Ce ziceți? Ați încerca? Eu am mâncat :P Și mi-au plăcut mult de tot. Nu știu dacă din cauza faptului că n-am mai mâncat de mult timp pulpe sau chiar sunt așa de bune pe cât mi s-au părut mie. Și pentru că mai trebuie din când în când să fac câte o dedicație, pentru că îi știu pe câțiva dintre voi, cei care urmăriți nebunelile mele culinare, rețeta asta e pentru Dan Marcoci (salutare!) - sper să faci și tu și chiar te rog, spune-mi cum ți-au ieșit și dacă ți-au plăcut :)
Aveți nevoie de:
ciocănele de pui - eu am folosit o cutie care avea 7 bucăți1 lingură de miere1 lingură sos de soia1 lingură sos Worchester (eu am folosit din cel de la Fuchs)1/2 linguriță cardamon1/2 linguriță nucșoară2 linguri ulei de arahide 1 praf  de piper     Am spălat bine ciocănelele, le-am uscat cu prosoape de bucătărie și le-am pus într-o pungă cu fermoar. Am turnat peste amestecul de sosuri și condimente și le-am agitat bine, bine, apoi le-am lăsat pe…