Treceți la conținutul principal

Scones cu zmeură


 
     De dimineață, de gustare, de ce vreau eu, așa mănânc sconeșii, dar vă spun ceva, cel mai mult îmi plac proaspăt scoși din cuptor, dimineața, lângă o cană cu cafea. Da, sunt dependentă de cafea, de mirosul ei înmiresmat și rareori beau cafea după amiaza, pentru că cea mai bună cafea și cea mai înmiresmată tot cea de dimineață rămâne, pentru mine. Așa că azi de dimineață am purces cu ochii cârpiți de somn (deși făcusem un duș înviorător cică) la prepararea minunaților sconeși. Nu mă întrebați cum li se spune în română, că n-am găsit nicăieri, dacă vreți sunt un fel de ceva din familia muffin-urilor, biscuiților americani (am eu o rețetă aici), niște pufoșenii din aluat cu fructe, oricum, numai buni de dimineață, repet.
    Am luat niște zmeură din piață și mi s-a părut foarte potrivit s-o folosesc, pentru că mie îmi plac fructele de pădure în orice formă, oricum, așa că am pornit la drum ... pardon, la gătit. De nu aveți la îndemână fructe proaspete, puteți „arunca” în compoziție fructe uscate, stafide, merișoare, curmale sau smochine tocate, goji sau altele asemenea.

    Am amestecat:
  • 1 cană făină speltă cu 1 cană cu făină neagră, inițial, dar pe parcurs am observat că mai e nevoie de făină, așa că în total s-au făcut 3 căni cu făină (1cană cu făină speltă, 2 căni cu făină neagră)
  • 3 lingurițe praf de copt
  • o jumătate de linguriță cu bicarbonat de sodiu
  • o jumătate de linguriță cu sare
  • 50g unt tăiat bucățele mici, mici
   Peste am adăugat amestecul obținut din:
  • 2 ouă mari
  • 1/3 cană lapte
  • 2g extract de stevie îndulcitor (puteți folosi 1/4 cană zahăr brun)
  • 1 linguriță extract de vanilie
   La sfârșit am adăugat și vreo 2 mâini de zmeură (merge și mai multă, că se mai și sfărâmă).

   Și am amestecat până am obținut un aluat omogen, pe care l-am mai împăturit de vreo 3-4 ori pe masa de lucru cu puțină făină, l-am întins cu mâna într-o foaie gosuță de 3-4 cm și pe care l-am tăiat apoi în dreptunghiuri, de fapt triunghiuri. Am pus o foaie de copt în tavă, am pus pe ea sconeșii pe care i-am uns cu lapte și pe deasupra am presărat un amestec din zahăr cu scorțișoară. Am dat tava la cuptorul preîncălzit la 190 de grade C pentru vreo 20 de minute (iar am aplicat metoda scobitoarea să văd dacă s-au făcut - am înfipt scobitoarea și cum a ieșit curată, am zis că-s gata și așa a fost), i-am scos și i-am pus în coșuleț și i-am înfofolit într-un prosop să rămână călduți. Și am și mâncat vreo 2 acompaniați de o ceașcă cu cafea aromată. Și am și dat. Sper că au plăcut. Mai fac!


Poftă bună!






Comentarii

Postări populare de pe acest blog

File de somn la tigaie în unt și lămâie

     Nu țin minte să fi luat și gătit vreodată somn, sinceră să fiu. Mama ne făcea când eram mici, pane, și dispărea ca prin minune. De când cu toate felurile de pește apărute pe piață, eu una mă simt uneori debusolată, așa că  mă uit după chestii simple, care nu necesită mare filosofie când vine vorba de pregătit, să fie proaspăt și cu puține oase. De aceea, poate, prefer somonul sau păstrăvul, sunt pești cu o carne gustoasă, nu au oase mici și cele pe care le au se scot ușor, se fac repede. Și recunosc faptul că nu m-am documentat din cale afară în ceea ce privește pregătirea altor feluri de pește, așa că am rămas fidelă față de cele anterior menționate (nu am luat în discuție conservele de pește și nici fileul de pește afumat, ele sunt altă mâncare de pește). Așa că ieri, plimbându-mă prin piață, am trecut și pe la pescărie să întreb de pește pentru Crăciun (da, așa sunt eu mai ciudată și m-am hotărât să fac ceva cu pește, că altă carne nu mănânc). Și mi...

Gogoși cu maia la cuptor

     Când mă gândesc la gogoși, invariabil îmi aduc aminte de gogoșile făcute de mamaia mea, întotdeauna într-o cantitate impresionantă (vreo 2 ligheane mari, în care făcea toamna și gemul de prune), ninse cu zahăr pudră, simple sau umplute cu dulceață sau creme felurite, una mai delicioasă decât cealaltă. Nu m-am încumetat să fac până acum gogoși nu din neștiință sau lene, ci doar pentru că acum, deși pofta mă mai încolțește, nu mă încântă ideea de baie de ulei, deși n-ar fi așa o tragedie dacă m-aș rezuma și eu ca omul la 1-2 bucăți (mda, s-o credă mutu' că aș putea să mă mai opresc :)) ). Și apoi nici drojdie n-am mai folosit de multă vreme (cred că se face mai bine de un an), așa că am tot amânat momentul, am găsit substitute ( gogoșelele astea chiar au fost gustoase și rapid de preparat) și tot n-am făcut (de cumpărat nici măcar nu m-am gândit, căci sunt tare mofturoasă la chestiile provenite din bucătăriile stradale). Dar într-un final mi-am luat inima în dinți...

Focaccia cu must, struguri şi nuci

       A venit şi toamna şi odată cu ea bogăţia de fructe dulci şi gustoase, pe care abia aşteptam să le savurez în toate felurile posibile. Şi pentru că am avut norocul să fac o incursiune pe plaiurile olteneşti, am revenit cu portbagajul plin de bunătăţi. Nu am poze doveditoare, dar am martori, dacă nu mă credeţi. :P       Am petrecut două zile, ce-i drept cam ploioase, dar minunate, într-un sat mic din Dolj, unde stă tatăl prietenei mele. Un mic colţ de rai, încărcat de bogăţia pământului roditor, unde aş putea sta înconjurat de cuţii cei frumoşi şi deştepţi şi pisicuţele alintate şi independente ale lui nenea Jean, o vară întreagă! Căci da, dragii mei, cum credeţi că aş fi putut eu sta acolo fără să mă bag în seamă cu drăgălaşii ăştia? Şi da, mi-am reconfirmat că dacă ar fi să îmi fac un refugiu căruia să-i spun acasă, musai pe pământ ar trebui să fie şi neapărat populat şi în casă şi pe-afară de copii blănoşi. :D   ...