Treceți la conținutul principal

Scones cu zmeură


 
     De dimineață, de gustare, de ce vreau eu, așa mănânc sconeșii, dar vă spun ceva, cel mai mult îmi plac proaspăt scoși din cuptor, dimineața, lângă o cană cu cafea. Da, sunt dependentă de cafea, de mirosul ei înmiresmat și rareori beau cafea după amiaza, pentru că cea mai bună cafea și cea mai înmiresmată tot cea de dimineață rămâne, pentru mine. Așa că azi de dimineață am purces cu ochii cârpiți de somn (deși făcusem un duș înviorător cică) la prepararea minunaților sconeși. Nu mă întrebați cum li se spune în română, că n-am găsit nicăieri, dacă vreți sunt un fel de ceva din familia muffin-urilor, biscuiților americani (am eu o rețetă aici), niște pufoșenii din aluat cu fructe, oricum, numai buni de dimineață, repet.
    Am luat niște zmeură din piață și mi s-a părut foarte potrivit s-o folosesc, pentru că mie îmi plac fructele de pădure în orice formă, oricum, așa că am pornit la drum ... pardon, la gătit. De nu aveți la îndemână fructe proaspete, puteți „arunca” în compoziție fructe uscate, stafide, merișoare, curmale sau smochine tocate, goji sau altele asemenea.

    Am amestecat:
  • 1 cană făină speltă cu 1 cană cu făină neagră, inițial, dar pe parcurs am observat că mai e nevoie de făină, așa că în total s-au făcut 3 căni cu făină (1cană cu făină speltă, 2 căni cu făină neagră)
  • 3 lingurițe praf de copt
  • o jumătate de linguriță cu bicarbonat de sodiu
  • o jumătate de linguriță cu sare
  • 50g unt tăiat bucățele mici, mici
   Peste am adăugat amestecul obținut din:
  • 2 ouă mari
  • 1/3 cană lapte
  • 2g extract de stevie îndulcitor (puteți folosi 1/4 cană zahăr brun)
  • 1 linguriță extract de vanilie
   La sfârșit am adăugat și vreo 2 mâini de zmeură (merge și mai multă, că se mai și sfărâmă).

   Și am amestecat până am obținut un aluat omogen, pe care l-am mai împăturit de vreo 3-4 ori pe masa de lucru cu puțină făină, l-am întins cu mâna într-o foaie gosuță de 3-4 cm și pe care l-am tăiat apoi în dreptunghiuri, de fapt triunghiuri. Am pus o foaie de copt în tavă, am pus pe ea sconeșii pe care i-am uns cu lapte și pe deasupra am presărat un amestec din zahăr cu scorțișoară. Am dat tava la cuptorul preîncălzit la 190 de grade C pentru vreo 20 de minute (iar am aplicat metoda scobitoarea să văd dacă s-au făcut - am înfipt scobitoarea și cum a ieșit curată, am zis că-s gata și așa a fost), i-am scos și i-am pus în coșuleț și i-am înfofolit într-un prosop să rămână călduți. Și am și mâncat vreo 2 acompaniați de o ceașcă cu cafea aromată. Și am și dat. Sper că au plăcut. Mai fac!


Poftă bună!






Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Macarons cu vanilie (rețeta Pierre Hermé)

Minunile astea delicate, delicioase și la mare căutare în ultima vreme pot fi cea mai frumoasă experiență a unui bucătărist sau cel mai îngrozitor coșmar. Am experimentat ambele stări, recunosc, și mă pot mândri cu o încăpățânare remarcabilă, având în vedere că după multele dezastre experimentate nu m-am dat bătută și am așteptat momentul fericit în care, datorită unui cuptor potrivit pentru a coace asemenea bunătăți, am reușit să fac minunățiile prezentate cu mare fală astăzi. Am citit multe rețete, de testat am si testat câteva, însă după lupte seculare, m-am hotărât să rămân fidelă rețetei tatălui macaronilor, Pierre Hermé, a cărui carte, Macarons, am primit-o în dar de la o dragă prietenă. Dacă nu sunteți în temă cu merengul italian și nu aveți la îndemână cele necesare, s-ar putea să nu vă încumetați să faceți rețeta asta, dar ar fi păcat, pentru că ies, într-adevăr, niște macaroni deosebit de buni, cu care veți impresiona degustătorii cu siguranță. Eu le-am făcut testarea …

Focaccia cu măsline, anşoa, roşii, sumac şi oregano (cu maia)

Nu mai e nevoie să vă povestesc despre pasiunea mea pentru pâinea cu maia. De doi ani, de când îmi cresc maiaua, rare au fost ocaziile când am mai căzut în păcat şi am mâncat altfel de pâine. Pasiunea s-a extins într-atât, încât am început să folosesc maiaua şi în alte reţete, cu un rezultat minunat, de cele mai multe ori, căci nu vă mint, am mai avut parte şi de ceva dezamăgiri, dar asta este ... din greşeli învăţăm, nu? Şi mi s-a pus mie aşa pata acum o săptămână şi am făcut o focaccia. Bună rău, dar mi-am scris procentele pe o foaie care a intrat în pământ, nu alta, aşa că ieri, când mai avea puţin prefermentul meu până să ajungă în maxim, ia reţeta de unde nu-i. Pfeeeeew! M-am enervat eu cu o enervare mare şi am luat calculatorul să născocesc altă reţetă. Ştiu că în focaccia se mai pune zahăr şi ulei, însă eu am păstrat reţeta de aluat fără adaosuri, ulei am pus doar în tavă şi pe deasupra, căci asta e minunea la focaccia şi ceea ce îmi place mie nespus, şi anume crusta delici…

Crap la cuptor cu usturoi

E o rețetă super rapidă, delicioasă și aspectuoasă. Aveți nevoie de:
crap, o bucată fără cap, fără coadă, eviscerat, curățat și crestatsarepiper boabecâțiva căței de usturoi (eu am pus vreo 4), tăiați feliuțecimbru (eu am folosit proaspăt)ulei de măsline (o lingură)1 lămâie vin alb sec, cam 100mlCrapul se spală și se usucă cu prosoape de bucătărie, se sărează și se lasă cam jumătate de oră la frigider. Apoi se introduc în crestături și în interiorul peștelui feliuțele de usturoi, boabele de piper, feliuțe de lămâie și cimbrul. Se stropește cu puțin ulei de măsline și se introduce în cuptorul preîncălzit la 180 de grade. Cînd este aproape gata se stropește cu vinul și se mai lasă 5-10 minute. În total stă la cuptor 20, maxim 30 de minute. Și arată cam așa când e gata:



Merge cu  mămăliguță și un mujdei cremos. Iar pentru o savoare și mai mare, puteți pune puțin unt aromat peste el la servire ;)

Poftă bună!