Treceți la conținutul principal

Waffles cu banane


   Iar e dimineață și sunt cu ochii mici și total neprietenoși. Cu toate astea, ca în fiecare dimineață mă trezesc cu foamea-n gât și după ce-i dau lui Țuți să mănânce și ne mai alintăm puțin, încep pregătirile de mic dejun. Cafeaua pe foc și dilema cea mare: eu ce mănânc? :)) Asta se întâmplă, evident, în zilele în care nu mă duc la serviciu, că acolo am deja un meniu fix stabilit și pachetul îl fac seara, asta ca să nu întârzii dimineața, gândindu-mă în fața frigiderului așa cum mai fac în fața dulapului cu haine înainte să plec undeva (nu vă mai mirați atât, nu îmi dezmint sub nici o formă apucăturile tipice de femeie :P). Cum mai aveam vreo 2 waffles prin cămară, mi-am zis să le găsesc și lor un rost și cum și bananele mi-au sărit în câmpul vizual asta a fost combinația câștigătoare. Am ars o lingură de zahăr și am caramelizat feliuțele pe care le-am obținut de la o banană. Altă banană am pisălit-o și am amestecat-o cu 2 linguri cu cremă de brânză (eu am avut cremă de brânză de la Exquisa, din cea slabă - 0,2% grăsime, merge orice cremă de brânză simplă, părerea mea) și o linguriță cu extract de vanilie. Am pus crema peste waffles, bananele caramelizate deasupra și am savurat acest mic dejun delicios cu o cană de cafea neagră. Cafea arăbească. Cu cardamon. Bun, bun, bun! Să aveți o zi frumoasă și răcoroasă!

Poftă bună! 



Și asta în cazul în care nu știți cine-i Țuți, cunoscută și sub numele de Țițilica, Țițiri, Kiți, Piți :P


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Macarons cu vanilie (rețeta Pierre Hermé)

Minunile astea delicate, delicioase și la mare căutare în ultima vreme pot fi cea mai frumoasă experiență a unui bucătărist sau cel mai îngrozitor coșmar. Am experimentat ambele stări, recunosc, și mă pot mândri cu o încăpățânare remarcabilă, având în vedere că după multele dezastre experimentate nu m-am dat bătută și am așteptat momentul fericit în care, datorită unui cuptor potrivit pentru a coace asemenea bunătăți, am reușit să fac minunățiile prezentate cu mare fală astăzi. Am citit multe rețete, de testat am si testat câteva, însă după lupte seculare, m-am hotărât să rămân fidelă rețetei tatălui macaronilor, Pierre Hermé, a cărui carte, Macarons, am primit-o în dar de la o dragă prietenă. Dacă nu sunteți în temă cu merengul italian și nu aveți la îndemână cele necesare, s-ar putea să nu vă încumetați să faceți rețeta asta, dar ar fi păcat, pentru că ies, într-adevăr, niște macaroni deosebit de buni, cu care veți impresiona degustătorii cu siguranță. Eu le-am făcut testarea …

Crap la cuptor cu usturoi

E o rețetă super rapidă, delicioasă și aspectuoasă. Aveți nevoie de:
crap, o bucată fără cap, fără coadă, eviscerat, curățat și crestatsarepiper boabecâțiva căței de usturoi (eu am pus vreo 4), tăiați feliuțecimbru (eu am folosit proaspăt)ulei de măsline (o lingură)1 lămâie vin alb sec, cam 100mlCrapul se spală și se usucă cu prosoape de bucătărie, se sărează și se lasă cam jumătate de oră la frigider. Apoi se introduc în crestături și în interiorul peștelui feliuțele de usturoi, boabele de piper, feliuțe de lămâie și cimbrul. Se stropește cu puțin ulei de măsline și se introduce în cuptorul preîncălzit la 180 de grade. Cînd este aproape gata se stropește cu vinul și se mai lasă 5-10 minute. În total stă la cuptor 20, maxim 30 de minute. Și arată cam așa când e gata:



Merge cu  mămăliguță și un mujdei cremos. Iar pentru o savoare și mai mare, puteți pune puțin unt aromat peste el la servire ;)

Poftă bună!

Focaccia cu măsline, anşoa, roşii, sumac şi oregano (cu maia)

Nu mai e nevoie să vă povestesc despre pasiunea mea pentru pâinea cu maia. De doi ani, de când îmi cresc maiaua, rare au fost ocaziile când am mai căzut în păcat şi am mâncat altfel de pâine. Pasiunea s-a extins într-atât, încât am început să folosesc maiaua şi în alte reţete, cu un rezultat minunat, de cele mai multe ori, căci nu vă mint, am mai avut parte şi de ceva dezamăgiri, dar asta este ... din greşeli învăţăm, nu? Şi mi s-a pus mie aşa pata acum o săptămână şi am făcut o focaccia. Bună rău, dar mi-am scris procentele pe o foaie care a intrat în pământ, nu alta, aşa că ieri, când mai avea puţin prefermentul meu până să ajungă în maxim, ia reţeta de unde nu-i. Pfeeeeew! M-am enervat eu cu o enervare mare şi am luat calculatorul să născocesc altă reţetă. Ştiu că în focaccia se mai pune zahăr şi ulei, însă eu am păstrat reţeta de aluat fără adaosuri, ulei am pus doar în tavă şi pe deasupra, căci asta e minunea la focaccia şi ceea ce îmi place mie nespus, şi anume crusta delici…