Treceți la conținutul principal

Ouă coapte în sos de roșii cu cârnați de vită


     Din seria mic dejun târziu de tot, că așa mi se întâmplă în ultima vreme, vă prezint minunăția asta, un fel de „ huevos rancheros” mexicane, cu un supliment proteic de cârnăciori autohtoni de vită, uscați și nițel afumați, luați din piață, testați de subsemnata și consumați, de fiecare dată, cu mare poftă.

     Ingrediente (pentru o porție)

  • 2 cepe vezi
  • 4 căței de usturoi
  • 1/4 linguriță piper chayenne
  • 1/4 linguriță chimion/cumin
  • 1/4 linguriță coriandru măcinat
  • 1/4 linguriță piper negru măcinat
  • 1/2 linguriță sare
  • 3/4 conservă de roșii în suc de roșii (eu am avut o conservă de roșii tăiate cuburi de la Olympia)
  • 10-12 feliuțe subțiri de cârnat de vită (merg pentru o tentă și mai picantă cârnații spanioli chorizo)
  • 2 ouă (ecologice am avut eu)
  • 1 lingură ulei de măsline
     Am încins uleiul în tigaia mea minunată - wok și am călit ceapa, usturoiul și condimentele, apoi am adăugat feliile de cârnat și le-am învârtit acolo până s-au rumenit frumos, apoi am adăugat roșiile și le-am lăsat câteva minute, adăugând puțină apă, să nu scadă sosul prea mult. Am făcut loc și am spart cele 2 ouă, am pus capacul și am lăsat la foc mic, până s-au copt ouăle. Am uns o felie de pâine cu puțin ulei de măsline și am prăjit-o, apoi am frecat-o cu un cățel de usturoi și am mâncat-o cu minunăția descrisă. Puteți s-o mâncați și cu lipie, eu pâinea o aveam la îndemână.

Poftă bună!



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Macarons cu vanilie (rețeta Pierre Hermé)

Minunile astea delicate, delicioase și la mare căutare în ultima vreme pot fi cea mai frumoasă experiență a unui bucătărist sau cel mai îngrozitor coșmar. Am experimentat ambele stări, recunosc, și mă pot mândri cu o încăpățânare remarcabilă, având în vedere că după multele dezastre experimentate nu m-am dat bătută și am așteptat momentul fericit în care, datorită unui cuptor potrivit pentru a coace asemenea bunătăți, am reușit să fac minunățiile prezentate cu mare fală astăzi. Am citit multe rețete, de testat am si testat câteva, însă după lupte seculare, m-am hotărât să rămân fidelă rețetei tatălui macaronilor, Pierre Hermé, a cărui carte, Macarons, am primit-o în dar de la o dragă prietenă. Dacă nu sunteți în temă cu merengul italian și nu aveți la îndemână cele necesare, s-ar putea să nu vă încumetați să faceți rețeta asta, dar ar fi păcat, pentru că ies, într-adevăr, niște macaroni deosebit de buni, cu care veți impresiona degustătorii cu siguranță. Eu le-am făcut testarea …

Crap la cuptor cu usturoi

E o rețetă super rapidă, delicioasă și aspectuoasă. Aveți nevoie de:
crap, o bucată fără cap, fără coadă, eviscerat, curățat și crestatsarepiper boabecâțiva căței de usturoi (eu am pus vreo 4), tăiați feliuțecimbru (eu am folosit proaspăt)ulei de măsline (o lingură)1 lămâie vin alb sec, cam 100mlCrapul se spală și se usucă cu prosoape de bucătărie, se sărează și se lasă cam jumătate de oră la frigider. Apoi se introduc în crestături și în interiorul peștelui feliuțele de usturoi, boabele de piper, feliuțe de lămâie și cimbrul. Se stropește cu puțin ulei de măsline și se introduce în cuptorul preîncălzit la 180 de grade. Cînd este aproape gata se stropește cu vinul și se mai lasă 5-10 minute. În total stă la cuptor 20, maxim 30 de minute. Și arată cam așa când e gata:



Merge cu  mămăliguță și un mujdei cremos. Iar pentru o savoare și mai mare, puteți pune puțin unt aromat peste el la servire ;)

Poftă bună!

Focaccia cu măsline, anşoa, roşii, sumac şi oregano (cu maia)

Nu mai e nevoie să vă povestesc despre pasiunea mea pentru pâinea cu maia. De doi ani, de când îmi cresc maiaua, rare au fost ocaziile când am mai căzut în păcat şi am mâncat altfel de pâine. Pasiunea s-a extins într-atât, încât am început să folosesc maiaua şi în alte reţete, cu un rezultat minunat, de cele mai multe ori, căci nu vă mint, am mai avut parte şi de ceva dezamăgiri, dar asta este ... din greşeli învăţăm, nu? Şi mi s-a pus mie aşa pata acum o săptămână şi am făcut o focaccia. Bună rău, dar mi-am scris procentele pe o foaie care a intrat în pământ, nu alta, aşa că ieri, când mai avea puţin prefermentul meu până să ajungă în maxim, ia reţeta de unde nu-i. Pfeeeeew! M-am enervat eu cu o enervare mare şi am luat calculatorul să născocesc altă reţetă. Ştiu că în focaccia se mai pune zahăr şi ulei, însă eu am păstrat reţeta de aluat fără adaosuri, ulei am pus doar în tavă şi pe deasupra, căci asta e minunea la focaccia şi ceea ce îmi place mie nespus, şi anume crusta delici…