Treceți la conținutul principal

Spanac cu smântână și ochiuri în apă




     Am dat azi o raită prin piață și nu am rezistat în fața verdețurilor felurite, dar nici în fața căpșunelor mici și aromate de grădină, care au început să apară spre marea mea încântare. Și deși nu aveam în plan, am venit acasă cu ditai plasa cu spanac. Partea bună e că nu era super murdar, așa că nu mi-a luat mult să-l curăț și apoi să fac rapid cremoșenia asta, numai bună cu două ochiuri în apă, scăldate cu unt și ninse cu brânză. Am avut un mănunchi mare de spanac (cred că avea mai bine de 1,5kg) pe care l-am curățat și l-am lăsat să se scurgă cât de cât de apă. În tigaia mea înaltă am topit o bucată de unt (30g) cu o lingură de ulei de măsline și am adăugat cățeii de usturoi de la 2 fire de usturoi verde (au fost destul de mari, așa că am avut cam un pumn mic de căței) și i-am sotat vreo 30-40 de secunde, apoi am început să adaug spanacul, cu mâna și când se înmuia, adăugam încă o mână, până am terminat tot spanacul. L-am lăsat vreun minut și am adăugat smântâna (3 linguri mari pline de smântână fermentată, de la Covalact), puțin câte puțin, amestecând bine, am asezonat cu sare (1 linguriță), piper alb (1/2 linguriță), nucșoară măcinată (1/4 linguriță) și am lăsat să mai scadă puțin sosul, dar nu am lăsat mai mult de 5-6 minute. L-am dat la o parte de pe foc și am ras 50g de brânză Horezu (merge și parmezan sau un cașcaval mai tare) și am amestecat bine. Între timp am pus la fiert apa cu sare și o lingură cu oțet din vin alb, am pus ouăle și le-am fiert în apă. Când au fost gata (au stat maxim 3 minute) le-am scos pe un șervet de hârtie să se scurgă bine de apă. Am pus în farfurie spanac (vreo 4 linguri mari), deasupra ouăle peste care am mai pus unt și am ras puțină brânză Horezu și am presărat și nițel piper negru proaspăt măcinat. Am prăjit și 2 felii de pâine și ăsta a fost prânzul meu de azi. Super gustos! :)

Poftă bună!



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Macarons cu vanilie (rețeta Pierre Hermé)

Minunile astea delicate, delicioase și la mare căutare în ultima vreme pot fi cea mai frumoasă experiență a unui bucătărist sau cel mai îngrozitor coșmar. Am experimentat ambele stări, recunosc, și mă pot mândri cu o încăpățânare remarcabilă, având în vedere că după multele dezastre experimentate nu m-am dat bătută și am așteptat momentul fericit în care, datorită unui cuptor potrivit pentru a coace asemenea bunătăți, am reușit să fac minunățiile prezentate cu mare fală astăzi. Am citit multe rețete, de testat am si testat câteva, însă după lupte seculare, m-am hotărât să rămân fidelă rețetei tatălui macaronilor, Pierre Hermé, a cărui carte, Macarons, am primit-o în dar de la o dragă prietenă. Dacă nu sunteți în temă cu merengul italian și nu aveți la îndemână cele necesare, s-ar putea să nu vă încumetați să faceți rețeta asta, dar ar fi păcat, pentru că ies, într-adevăr, niște macaroni deosebit de buni, cu care veți impresiona degustătorii cu siguranță. Eu le-am făcut testarea …

Focaccia cu măsline, anşoa, roşii, sumac şi oregano (cu maia)

Nu mai e nevoie să vă povestesc despre pasiunea mea pentru pâinea cu maia. De doi ani, de când îmi cresc maiaua, rare au fost ocaziile când am mai căzut în păcat şi am mâncat altfel de pâine. Pasiunea s-a extins într-atât, încât am început să folosesc maiaua şi în alte reţete, cu un rezultat minunat, de cele mai multe ori, căci nu vă mint, am mai avut parte şi de ceva dezamăgiri, dar asta este ... din greşeli învăţăm, nu? Şi mi s-a pus mie aşa pata acum o săptămână şi am făcut o focaccia. Bună rău, dar mi-am scris procentele pe o foaie care a intrat în pământ, nu alta, aşa că ieri, când mai avea puţin prefermentul meu până să ajungă în maxim, ia reţeta de unde nu-i. Pfeeeeew! M-am enervat eu cu o enervare mare şi am luat calculatorul să născocesc altă reţetă. Ştiu că în focaccia se mai pune zahăr şi ulei, însă eu am păstrat reţeta de aluat fără adaosuri, ulei am pus doar în tavă şi pe deasupra, căci asta e minunea la focaccia şi ceea ce îmi place mie nespus, şi anume crusta delici…

Ciocanele marinate la cuptor

Rumene, crocante, fragede de ți se topesc în gură ... Ce ziceți? Ați încerca? Eu am mâncat :P Și mi-au plăcut mult de tot. Nu știu dacă din cauza faptului că n-am mai mâncat de mult timp pulpe sau chiar sunt așa de bune pe cât mi s-au părut mie. Și pentru că mai trebuie din când în când să fac câte o dedicație, pentru că îi știu pe câțiva dintre voi, cei care urmăriți nebunelile mele culinare, rețeta asta e pentru Dan Marcoci (salutare!) - sper să faci și tu și chiar te rog, spune-mi cum ți-au ieșit și dacă ți-au plăcut :)
Aveți nevoie de:
ciocănele de pui - eu am folosit o cutie care avea 7 bucăți1 lingură de miere1 lingură sos de soia1 lingură sos Worchester (eu am folosit din cel de la Fuchs)1/2 linguriță cardamon1/2 linguriță nucșoară2 linguri ulei de arahide 1 praf  de piper     Am spălat bine ciocănelele, le-am uscat cu prosoape de bucătărie și le-am pus într-o pungă cu fermoar. Am turnat peste amestecul de sosuri și condimente și le-am agitat bine, bine, apoi le-am lăsat pe…