Treceți la conținutul principal

Gem de prune cu anason stelat și migdale (fără zahăr)





     A venit toamna ... de ceva vreme, fie vorba între noi :)), dar eu abia, abia m-am mobilizat să fac câte ceva. Adică să primesc, cu mare grație, de altfel, de la ai mei, ca întotdeauna, murături, dulcețuri, suc de roșii. Nu pentru că nu mă pricep să fac și eu, dar sinceră să fiu, acum, printre schele la geam, moloz, praf și o bucătărie mult prea mică pentru desfășurarea de forțe pe care asemenea operațiuni o cere, mi-a cam pierit cheful. Însă tot n-am putut să mă abțin. Așa că ultima dată când am dat o raită prin piață, am luat și niște prune, cu gândul să fac o tartă, ceva, compot sau ce mi-o mai fi trecut mie prin minte în momentul ăla. Dar ieri m-am gândit să experimentez puțin și după o amplă cercetare în domeniu, am pornit spre bucătărie, încântată nevoie mare de ideea mea. E o rețetă care necesită timp, știam și eu asta, dar mi-am zis că dacă nu termin într-o zi, nu-i bai, mai e și a doua zi. Și cam așa s-a întâmplat. Am fiert gemul vreo 5 ore ieri, azi dimineață l-am mai lăsat vreo oră și jumătate. Ca să fie temperatura constantă, eu l-am făcut la cuptor, într-o oală de lut, cu capac. Dintr-un kilogram și jumătate de prune (cântărite fără sâmburi) mi-a ieșit un borcan de aproximativ 600 de grame cu gem.

     Am spălat și curățat de sâmburi 1,5kg prune coapte bine și le-am pus în oala de lut, cu 1/2 cană de apă, 2 bucăți de anason stelat, am pus capacul și le-am dat la cuptorul încins la 170-180 grade C, amestecând în primele 4 ore cam la jumătate de oră, apoi mai des, pe măsură ce compoziția a început să se îngroașe. După cum vă spuneam, eu ieri am lăsat gemul să fiarbă cam 5 ore, însă pentru că m-am apucat târziu, se făcuse deja noapte și îmi era cam somn, așa că am oprit focul, am scos capacul, am pus un tifon deasupra și am lăsat oala în cuptor până azi dimineață, când am aprins din nou focul și l-am mai lăsat circa o oră și jumătate, până când a stat lingurița în picioare când am pus-o în gem :)). 
     Cu o jumătate de oră înainte să sting focul, am pus cam o cană de migdale pe care le-am copt 10 minute în cuptor și apoi le-am tăiat mare și am mai adăugat 2 linguri cu lichior de portocale (Cointreau). 
     Am pregătit și borcanul (inițial am pregătit două, însă am umplut numai unul dintre ele) - procedee de sterilizare sunt multe, eu spăl foarte bine borcanele și capacele cu detergent, în apă fierbinte, le clătesc bine, bine în câteva ape, apoi le pun într-o tavă, pe un grătar, în cuptorul încins la 180 de grade C pentru aproximativ 20 de minute și le scot tot pe un grătar. Am umplut un borcan cu gemul încă fierbinte, am pus capacul și am întors borcanul cu susul în jos și l-am lăsat așa vreo 5 minute. Apoi l-am înfășurat într-un prosop și l-am lăsat să se răcească încet. 
     Cam ăsta ar fi procedeul general, eu una nu cred că o să țină prea mult borcanul ăsta de gem, că am lăsat puțin la degustare și mi-a cam plăcut ... mult de tot :P. Deci și prin urmare, cred că mâine dimineață mai fac o excursie la piață și mai iau niște prune, mai multe de data asta, că mă gândesc să mai fac și cadou vreo câteva borcane. Ar fi frumos, nu? :)

Poftă bună!

Să nu mă acuze cineva de minciună, chiar așa stă lingurița în gem :D





Edit: O fi un semn, că tocmai ce am văzut un minunat concurs realizat de The Foodie Family și Flanco și am spus că merită o încercare, nu? :) Dacă vreți să vedeți mai multe despre concurs, mergeți aici. O zi frumoasă!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Macarons cu vanilie (rețeta Pierre Hermé)

Minunile astea delicate, delicioase și la mare căutare în ultima vreme pot fi cea mai frumoasă experiență a unui bucătărist sau cel mai îngrozitor coșmar. Am experimentat ambele stări, recunosc, și mă pot mândri cu o încăpățânare remarcabilă, având în vedere că după multele dezastre experimentate nu m-am dat bătută și am așteptat momentul fericit în care, datorită unui cuptor potrivit pentru a coace asemenea bunătăți, am reușit să fac minunățiile prezentate cu mare fală astăzi. Am citit multe rețete, de testat am si testat câteva, însă după lupte seculare, m-am hotărât să rămân fidelă rețetei tatălui macaronilor, Pierre Hermé, a cărui carte, Macarons, am primit-o în dar de la o dragă prietenă. Dacă nu sunteți în temă cu merengul italian și nu aveți la îndemână cele necesare, s-ar putea să nu vă încumetați să faceți rețeta asta, dar ar fi păcat, pentru că ies, într-adevăr, niște macaroni deosebit de buni, cu care veți impresiona degustătorii cu siguranță. Eu le-am făcut testarea …

Crap la cuptor cu usturoi

E o rețetă super rapidă, delicioasă și aspectuoasă. Aveți nevoie de:
crap, o bucată fără cap, fără coadă, eviscerat, curățat și crestatsarepiper boabecâțiva căței de usturoi (eu am pus vreo 4), tăiați feliuțecimbru (eu am folosit proaspăt)ulei de măsline (o lingură)1 lămâie vin alb sec, cam 100mlCrapul se spală și se usucă cu prosoape de bucătărie, se sărează și se lasă cam jumătate de oră la frigider. Apoi se introduc în crestături și în interiorul peștelui feliuțele de usturoi, boabele de piper, feliuțe de lămâie și cimbrul. Se stropește cu puțin ulei de măsline și se introduce în cuptorul preîncălzit la 180 de grade. Cînd este aproape gata se stropește cu vinul și se mai lasă 5-10 minute. În total stă la cuptor 20, maxim 30 de minute. Și arată cam așa când e gata:



Merge cu  mămăliguță și un mujdei cremos. Iar pentru o savoare și mai mare, puteți pune puțin unt aromat peste el la servire ;)

Poftă bună!

Focaccia cu măsline, anşoa, roşii, sumac şi oregano (cu maia)

Nu mai e nevoie să vă povestesc despre pasiunea mea pentru pâinea cu maia. De doi ani, de când îmi cresc maiaua, rare au fost ocaziile când am mai căzut în păcat şi am mâncat altfel de pâine. Pasiunea s-a extins într-atât, încât am început să folosesc maiaua şi în alte reţete, cu un rezultat minunat, de cele mai multe ori, căci nu vă mint, am mai avut parte şi de ceva dezamăgiri, dar asta este ... din greşeli învăţăm, nu? Şi mi s-a pus mie aşa pata acum o săptămână şi am făcut o focaccia. Bună rău, dar mi-am scris procentele pe o foaie care a intrat în pământ, nu alta, aşa că ieri, când mai avea puţin prefermentul meu până să ajungă în maxim, ia reţeta de unde nu-i. Pfeeeeew! M-am enervat eu cu o enervare mare şi am luat calculatorul să născocesc altă reţetă. Ştiu că în focaccia se mai pune zahăr şi ulei, însă eu am păstrat reţeta de aluat fără adaosuri, ulei am pus doar în tavă şi pe deasupra, căci asta e minunea la focaccia şi ceea ce îmi place mie nespus, şi anume crusta delici…