Treceți la conținutul principal

Focaccia cu mere și nuci



     Vine, vine ... iarna vine, dragii mei! Prea devreme, părerea mea. Încă nu m-am pregătit sufletește pentru așa ceva, sinceră să fiu. Nici măcar nu mi-am luat la revedere de la soarele călduț de toamnă, să nu spun că mi se pare chiar urât să fie toamna asta chiar așa brutal mătrășită, fără măcar un preaviz, ceva. Trist, foarte trist. Și cei de la căldură au fost probabil luați prin surprindere, caloriferele sunt încă reci, așa că mă încălzesc și eu cum pot, cu Kittyli, șosete de lână și cât mai mult timp la gura cuptorului, meșterind diverse bunătăți, să mai uit de vremea de afară și să mai încălzesc atmosfera. Și cum aveam în program și o vizită pe la fostul meu loc de muncă, nu mă puteam duce așa, fără nimic și m-am gândit eu că ar merge o bunătate cu mere și nuci. Și pentru că tot s-a potrivit cu hrănirea maielei mele, am hotărât să folosesc restul de maia pentru blat. Un blat pufos cu maia, realizat după ideea de focaccia, dar cu un strat de mere însiropate și nuci deasupra. Așa că am pregătit cele necesare, am dat drumul la cuptor și am prestat.


      Ingrediente

     Aluat

  • 1 cană maia nehrănită 100% hidratare
  • 1 cană suc de mere
  • 2 căni făină integrală speltă
  • 1/2 cană făină de ovăz
  • 3 linguri ulei de măsline
  • 1 linguriță sare
  • 1 lingură zahăr brun tip melasă
  • 1 linguriță scorțișoară măcinată
  • 3/4 cană miez de nucă (date la cuptor 5 minute să se rumenească)
     Am amestecat maiaua cu sucul de mere, am adăugat făinurile, am acoperit vasul și l-am lăsat jumătate de oră. Apoi am adăugat sarea, zahărul și scorțișoara și am frământat direct în vas, adăugând, pe rând și uleiul de măsline. Când a început aluatul să se desprindă de pe vas și mână am acoperit și am lăsat vasul la cald, ferit de curent. După o oră am presat puțin aluatul care crescuse puțin, să-l degazez, am mai frământat ușor, încorporând cu grijă nucile și l-am mai lăsat acoperit cam 2 ore și jumătate, să crească liniștit.

     Între timp am pregătit topping-ul.

      Topping
  • 5 mere (3 verzi, 2 roșii)
  • 1 cană suc de mere
  • 1 lingură miere
  • 3 bețe scorțișoară
  • 1 lingură extract de vanilie
  • 1/4 cană miez de nucă (rumenite la cuptor)
     Am curățat merele de cotor și sâmburi (am lăsat coaja), le-am tăiat în cuburi și le-am pus într-o tigaie cu sucul de mere, mierea și scorțișoara. Le-am lăsat pe foc, amestecând din când în când, până s-au înmuiat puțin merele, cam 15 minute. La final am adăugat extractul de vanilie și am pus tigaia deoparte, să se răcească merele.
    Când a crescut suficient aluatul l-am luat din vasul în care a crescut și l-am pus într-o tavă unsă cu puțin ulei de măsline, întinzându-l cu mâna în toată tava. Nu trebuie să insistați. Dacă vedeți că aluatul se strânge, lăsați-l vreo 5-10 minute, apoi începeți din nou să-l întindeți. Deasupra am pus merele (am înlăturat batoanele de scorțișoară), cu sosul rămas cu tot și miezul de nucă și am dat tava la cuptorul preîncălzit la 200 de grade C pentru aproximativ jumătate de oră. Puțin înainte să opresc focul (cam cu 5 minute) am presărat deasupra un amestec din:
  • 1 lingură zahăr brut
  • 1/2 linguriță scorțișoară
și am pus tava în partea de sus, să se caramelizeze zahărul. Am stins focul și am mai lăsat tava în cuptor, cu ușa întredeschisă 10 minute. Am scos tava din cuptor și pentru că era o oră târzie în noapte n-am mai stat să gust (deși mă înnebunea mirosul de când era la cuptor), așa că am acoperit tava cu un ștergar și am lăsat-o până dimineață. 
     Și da, a meritat așteptarea. O pâinică aromată, îmbinând dulceața merelor cu bogăția nucilor, gustul unei toamne pe care o vreau, totuși, mai caldă, așa, ca pâinica mea :).

(By the way, fetelor le-a plăcut, cel puțin așa au spus ele și s-a mâncat toată plăcinta - ăsta parcă e un semn bun, zic eu :P)

Poftă bună!




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Macarons cu vanilie (rețeta Pierre Hermé)

Minunile astea delicate, delicioase și la mare căutare în ultima vreme pot fi cea mai frumoasă experiență a unui bucătărist sau cel mai îngrozitor coșmar. Am experimentat ambele stări, recunosc, și mă pot mândri cu o încăpățânare remarcabilă, având în vedere că după multele dezastre experimentate nu m-am dat bătută și am așteptat momentul fericit în care, datorită unui cuptor potrivit pentru a coace asemenea bunătăți, am reușit să fac minunățiile prezentate cu mare fală astăzi. Am citit multe rețete, de testat am si testat câteva, însă după lupte seculare, m-am hotărât să rămân fidelă rețetei tatălui macaronilor, Pierre Hermé, a cărui carte, Macarons, am primit-o în dar de la o dragă prietenă. Dacă nu sunteți în temă cu merengul italian și nu aveți la îndemână cele necesare, s-ar putea să nu vă încumetați să faceți rețeta asta, dar ar fi păcat, pentru că ies, într-adevăr, niște macaroni deosebit de buni, cu care veți impresiona degustătorii cu siguranță. Eu le-am făcut testarea …

Focaccia cu măsline, anşoa, roşii, sumac şi oregano (cu maia)

Nu mai e nevoie să vă povestesc despre pasiunea mea pentru pâinea cu maia. De doi ani, de când îmi cresc maiaua, rare au fost ocaziile când am mai căzut în păcat şi am mâncat altfel de pâine. Pasiunea s-a extins într-atât, încât am început să folosesc maiaua şi în alte reţete, cu un rezultat minunat, de cele mai multe ori, căci nu vă mint, am mai avut parte şi de ceva dezamăgiri, dar asta este ... din greşeli învăţăm, nu? Şi mi s-a pus mie aşa pata acum o săptămână şi am făcut o focaccia. Bună rău, dar mi-am scris procentele pe o foaie care a intrat în pământ, nu alta, aşa că ieri, când mai avea puţin prefermentul meu până să ajungă în maxim, ia reţeta de unde nu-i. Pfeeeeew! M-am enervat eu cu o enervare mare şi am luat calculatorul să născocesc altă reţetă. Ştiu că în focaccia se mai pune zahăr şi ulei, însă eu am păstrat reţeta de aluat fără adaosuri, ulei am pus doar în tavă şi pe deasupra, căci asta e minunea la focaccia şi ceea ce îmi place mie nespus, şi anume crusta delici…

Crap la cuptor cu usturoi

E o rețetă super rapidă, delicioasă și aspectuoasă. Aveți nevoie de:
crap, o bucată fără cap, fără coadă, eviscerat, curățat și crestatsarepiper boabecâțiva căței de usturoi (eu am pus vreo 4), tăiați feliuțecimbru (eu am folosit proaspăt)ulei de măsline (o lingură)1 lămâie vin alb sec, cam 100mlCrapul se spală și se usucă cu prosoape de bucătărie, se sărează și se lasă cam jumătate de oră la frigider. Apoi se introduc în crestături și în interiorul peștelui feliuțele de usturoi, boabele de piper, feliuțe de lămâie și cimbrul. Se stropește cu puțin ulei de măsline și se introduce în cuptorul preîncălzit la 180 de grade. Cînd este aproape gata se stropește cu vinul și se mai lasă 5-10 minute. În total stă la cuptor 20, maxim 30 de minute. Și arată cam așa când e gata:



Merge cu  mămăliguță și un mujdei cremos. Iar pentru o savoare și mai mare, puteți pune puțin unt aromat peste el la servire ;)

Poftă bună!