Treceți la conținutul principal

Mini Victoria sponge cake cu umplutură de zmeură și mascarpone



     Am văzut eu la o emisiune cum un mare patiser promova un tort de nuntă format din mini-torturi și mi-am zis în sinea sinelui meu - „iete ia, o idee bună, să nu se supere omul că celălalt a primit o porție mai mică sau mai mare, nu mai faci mizerie” și alte gânduri practice derivate de la o așa abordare logică - kind of. Și-așa se face că m-am apucat de făcut mini prăjiturelele astea, de dus ca și parte de cadou de „La mulți ani!” pentru o dragă prietenă, iubitoare de prăjituri cu cremă albă și cu fructe. Victoria sponge cake e o prăjitură simplă dar aromată, cu blat bogat, cu unt, pufos, cu umplutură de frișcă și gem de fructe de pădure (căpșune sau zmeură), peste care se ninge zahăr pudră.  E o prăjitură delicată și parfumată, bună pentru o după amiază cu prietenii, lângă un ceai aromat, sau chiar și o cafea orientală, cu cardamon.

     Ingrediente (pentru 10 prăjituri)
   Blat

  • 175g unt nesărat moale
  • 175g zahăr
  • 175g făină amestecată cu 1 linguriță și 1/2 cu praf de copt și un vârf de cuțit cu sare
  • 2 ouă mari
  • 1 lingură extract de vanilie
     Am bătut cu mixerul untul și zahărul până am obținut o spumă aerată, am adăugat pe rând ouăle, am pus și extractul de vanilie și am mixat bine, bine, să se omogenizeze. Îm momentul ăsta am lăsat la o parte mixerul și am încorporat amestecul de făină cu o spatulă. E o chestie cu amestecatul făinii și mereu se atrage atenția în rețete să nu se amestece în exces, ci doar până când compoziția e omogenă, altfel, riscăm o textură greoaie și cam pietroasă, în locul unei prăjiturici delicate și pufoase. De asta am ales să amestec făina cu spatula și nu cu mixerul, pentru a evita amestecatul în exces. În tava de brioșe, în care am pus forme de hârtie, cu lingura de înghețată am pus din compoziție până s-au umplut formele și am dat tava la cuptorul preîncălzit la 180 de grade C pentru aproximativ 15 minute, trecând cu grație testul cu scobitoarea. Am mai lăsat vreo 5 minute prăjiturelele în formă, apoi le-am scos și le-am lăsat să se răcească. Între timp am pregătit crema și sosul de zmeură.

   Crema mascarpone
  • 1/2 cutie mascarpone (cam 125g)
  • 2 linguri miere
  • 1 linguriță Cointreau (licior de portocale, dacă vă lipsește din dotare, merge și suc proaspăt stors de la o portocală și coajă rasă)
     Le-am amestecat pe toate bine, până la omogenizare.

   Sosul de zmeură
  • 1 cană zmeură
  • 1 lingură cu vârf zahăr (eu am pus zahăr brut tip melasă)
  • 1/2 baton vanilie tăiat în 2 pe lungime
  • 1 linguriță suc de lămâie proaspăt stors
     Le-am pus pe toate pe foc, le-am amestecat și am lăsat sosul să fiarbă vreun sfert de oră, 20 de minute la foc mic, până a început să se îngroașe, apoi l-am dat deoparte să se răcească. Dacă vreți un sos fin, treceți sosul printr-o sită, eu una l-am lăsat așa, pentru că îmi place să simt și bucățile de fruct, dacă vroiam ceva fin, sinceră să fiu foloseam un gem de zmeură gata făcut.

     Când s-au răcit toate cele, am asamblat prăjiturelele. Le-am tăiat în două (pe orizontală), am pus din crema mascarpone pe o parte, pe cealaltă sos de zmeură și le-am unit, la final le-am pudrat cu zahăr pudră și le-am mai decorat cu zmeură proaspătă.

     Bune, bune, le-am donat, le-am mâncat, au fost apreciate și ne-am veselit cu toții într-o după amiază/seară de sărbătoare. :)

Poftă bună!



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Macarons cu vanilie (rețeta Pierre Hermé)

Minunile astea delicate, delicioase și la mare căutare în ultima vreme pot fi cea mai frumoasă experiență a unui bucătărist sau cel mai îngrozitor coșmar. Am experimentat ambele stări, recunosc, și mă pot mândri cu o încăpățânare remarcabilă, având în vedere că după multele dezastre experimentate nu m-am dat bătută și am așteptat momentul fericit în care, datorită unui cuptor potrivit pentru a coace asemenea bunătăți, am reușit să fac minunățiile prezentate cu mare fală astăzi. Am citit multe rețete, de testat am si testat câteva, însă după lupte seculare, m-am hotărât să rămân fidelă rețetei tatălui macaronilor, Pierre Hermé, a cărui carte, Macarons, am primit-o în dar de la o dragă prietenă. Dacă nu sunteți în temă cu merengul italian și nu aveți la îndemână cele necesare, s-ar putea să nu vă încumetați să faceți rețeta asta, dar ar fi păcat, pentru că ies, într-adevăr, niște macaroni deosebit de buni, cu care veți impresiona degustătorii cu siguranță. Eu le-am făcut testarea …

Focaccia cu măsline, anşoa, roşii, sumac şi oregano (cu maia)

Nu mai e nevoie să vă povestesc despre pasiunea mea pentru pâinea cu maia. De doi ani, de când îmi cresc maiaua, rare au fost ocaziile când am mai căzut în păcat şi am mâncat altfel de pâine. Pasiunea s-a extins într-atât, încât am început să folosesc maiaua şi în alte reţete, cu un rezultat minunat, de cele mai multe ori, căci nu vă mint, am mai avut parte şi de ceva dezamăgiri, dar asta este ... din greşeli învăţăm, nu? Şi mi s-a pus mie aşa pata acum o săptămână şi am făcut o focaccia. Bună rău, dar mi-am scris procentele pe o foaie care a intrat în pământ, nu alta, aşa că ieri, când mai avea puţin prefermentul meu până să ajungă în maxim, ia reţeta de unde nu-i. Pfeeeeew! M-am enervat eu cu o enervare mare şi am luat calculatorul să născocesc altă reţetă. Ştiu că în focaccia se mai pune zahăr şi ulei, însă eu am păstrat reţeta de aluat fără adaosuri, ulei am pus doar în tavă şi pe deasupra, căci asta e minunea la focaccia şi ceea ce îmi place mie nespus, şi anume crusta delici…

Ciocanele marinate la cuptor

Rumene, crocante, fragede de ți se topesc în gură ... Ce ziceți? Ați încerca? Eu am mâncat :P Și mi-au plăcut mult de tot. Nu știu dacă din cauza faptului că n-am mai mâncat de mult timp pulpe sau chiar sunt așa de bune pe cât mi s-au părut mie. Și pentru că mai trebuie din când în când să fac câte o dedicație, pentru că îi știu pe câțiva dintre voi, cei care urmăriți nebunelile mele culinare, rețeta asta e pentru Dan Marcoci (salutare!) - sper să faci și tu și chiar te rog, spune-mi cum ți-au ieșit și dacă ți-au plăcut :)
Aveți nevoie de:
ciocănele de pui - eu am folosit o cutie care avea 7 bucăți1 lingură de miere1 lingură sos de soia1 lingură sos Worchester (eu am folosit din cel de la Fuchs)1/2 linguriță cardamon1/2 linguriță nucșoară2 linguri ulei de arahide 1 praf  de piper     Am spălat bine ciocănelele, le-am uscat cu prosoape de bucătărie și le-am pus într-o pungă cu fermoar. Am turnat peste amestecul de sosuri și condimente și le-am agitat bine, bine, apoi le-am lăsat pe…