Treceți la conținutul principal

Budincă de gris cu smochine


   Și de parcă nu era de ajuns bunătatea cu dovleac pe care am făcut-o, mi s-a pus piticul să fac ceva cu gris. N-am mai mâncat gris de nu mai țin minte când și cum grisul  simplu parcă nu era de ajuns, m-am tot uitat eu și am scotocit prin rețetele mele și am dat peste câte ceva, dar nu prea mi-au plăcut, așa că tot la o combinată am ajuns. Și a ieșit ... foarte bine și foarte bună! Da, știu, tot timpul spun că mi-a ieșit bine, că sunt nemaipomenite, dar dacă așa e ... ce să fac? De rețete nașpa și care nu ies nu are nimeni chef, cred :)) Și dacă mai dau cu bâta-n baltă, ați văzut că fac rectificările de rigoare și să știți că la un moment dat revin asupra rețetei buclucașe și o fac eu să iasă bine, să se bucure toată lumea ;) Eu vă las să vedeți ce mi-a ieșit și (asta pentru cine citește și a și mâncat din ce am făcut) aștept comentariile. :)
   Cum spuneam, budinca mea de griș nu e foarte complicată. Am luat 1l de lapte și l-am pus la fiert cu 2 linguri de zahăr demerara (în care țin eu câteva păstăi de vanilie să-i dea aromă), 100g de unt și jumătate de păstaie de vanilie tăiată pe jumătate. Când a început să bulbucească, am pus în ploaie 200g de gris și am amestecat cu un tel, bine, bine, să nu facă cocoloașe și am amestecat așa, până s-a fiert. L-am dat la o parte să se răcorească și când s-a întâmplat asta, am înglobat în compoziție 4 gălbenușuri, unul câte unul, apoi 5 albușuri bătute spumă (unul îmi rămăsese de la ruloul cu dovleac) și am mai pus 2 lingurițe cu apă de flori de portocali, așa, de aromă. Am uns cu unt o tavă și am pus compoziția în ea, am nivelat-o și am pus frumușel, aliniate, sferturi de smochine proaspete. Deasupra am picurat o lingură de miere pe toată suprafața și am băgat tava la cuptorul preîncălzit la 165-170 de grade C. Trebuia să stea cam 30-35 de minute acolo, dar pentru că m-am luat cu treaba, am uitat, sinceră să fiu, de ea și am scos-o din cuptor cam după 45 de minute. N-a pățit nimic, doar mierea s-a mai scurs puțin pe margini și s-a caramelizat, dar mie, una, îmi place caramelul, așa că nu m-a deranjat prea tare. :P Am lăsat-o să se răcească și am tăiat-o în pătrate. Am mâncat o porție cu ricotta amestecată cu puțin zahăr pudră și o idee de esență de vanilie. Bun, bun, bun! Nu mă credeți? Încercați! :D
Poftă bună! 



Comentarii

  1. Dumnezeule mare! Mariana, crede-ma, esti super tare!ti-am "savurat" toate retetele, sunt minunate, n-am apucat sa te felicit personal, dar voi recomanda blogul tuturor gurmanzilor si,cu siguranta, daca fac rost de fonduri deschidem un restaurant! te pup

    RăspundețiȘtergere
  2. :)) Saru'mana, draguta! Sunt bune, nu sunt bune, asta decide fiecare, eu le fac pentru mine(uneori si pentru cine se nimereste pe la mine :D ) si le mananc, deci pentru mine sunt :P

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Crap la cuptor cu usturoi

E o rețetă super rapidă, delicioasă și aspectuoasă. Aveți nevoie de:
crap, o bucată fără cap, fără coadă, eviscerat, curățat și crestatsarepiper boabecâțiva căței de usturoi (eu am pus vreo 4), tăiați feliuțecimbru (eu am folosit proaspăt)ulei de măsline (o lingură)1 lămâie vin alb sec, cam 100mlCrapul se spală și se usucă cu prosoape de bucătărie, se sărează și se lasă cam jumătate de oră la frigider. Apoi se introduc în crestături și în interiorul peștelui feliuțele de usturoi, boabele de piper, feliuțe de lămâie și cimbrul. Se stropește cu puțin ulei de măsline și se introduce în cuptorul preîncălzit la 180 de grade. Cînd este aproape gata se stropește cu vinul și se mai lasă 5-10 minute. În total stă la cuptor 20, maxim 30 de minute. Și arată cam așa când e gata:



Merge cu  mămăliguță și un mujdei cremos. Iar pentru o savoare și mai mare, puteți pune puțin unt aromat peste el la servire ;)

Poftă bună!

Somon la tigaie cu broccoli si sparanghel

Pentru că de cele mai multe ori lucrurile simple sunt și cele mai gustoase, când vine vorba de pește, eu una prefer să îl fac cât mai simplu, dar nu refuz și o rețetă ceva mai elaborată din când în când. :) 
     Și pentru că somonul e un pește mult prea gustos și bogat, prefer să îl fac simplu. Iau în general file de somon cu tot cu piele, îl curăț și îl verific să nu mai aibă oase și îl usuc bine cu prosoape de bucătărie. Apoi îl sărez și-l piperez pe ambele părți și îl pun în tigaia bine de tot încinsă, în care am turnat și puțin ulei de măsline, pe partea cu pielea. În funcție de grosimea file-ului îl țin între 5 și 7 minute pe o parte, apoi îl întorc pe partea cealaltă și îl țin cu 1-2 minute mai puțin (4-6 minute). La final îl întorc din nou pe partea cu pielea și storc peste el suc de lămâie și-l mai las 1 minute. Și asta e tot. 
     Așa am făcut și astăzi la prânz, iar lângă am avut o garnitură delicioasă, de un verde care s-a asortat de minune cu rozul somonului.      …

File de somn la tigaie în unt și lămâie

Nu țin minte să fi luat și gătit vreodată somn, sinceră să fiu. Mama ne făcea când eram mici, pane, și dispărea ca prin minune. De când cu toate felurile de pește apărute pe piață, eu una mă simt uneori debusolată, așa că  mă uit după chestii simple, care nu necesită mare filosofie când vine vorba de pregătit, să fie proaspăt și cu puține oase. De aceea, poate, prefer somonul sau păstrăvul, sunt pești cu o carne gustoasă, nu au oase mici și cele pe care le au se scot ușor, se fac repede. Și recunosc faptul că nu m-am documentat din cale afară în ceea ce privește pregătirea altor feluri de pește, așa că am rămas fidelă față de cele anterior menționate (nu am luat în discuție conservele de pește și nici fileul de pește afumat, ele sunt altă mâncare de pește). Așa că ieri, plimbându-mă prin piață, am trecut și pe la pescărie să întreb de pește pentru Crăciun (da, așa sunt eu mai ciudată și m-am hotărât să fac ceva cu pește, că altă carne nu mănânc). Și mi-a atras atenția fileul de …