Treceți la conținutul principal

Clătite americane cu mere, gutui și migdale


   Mi-a rămas din compoziția de plăcintă ceva umplutură și am păstrat-o la congelator până m-am hotărât ce să fac cu ea. Astăzi de dimineață m-am trezit și mi-a venit și ideea. „Ce-ar fi să încerc alt fel de clătite?” Zis și făcut. După ce am făcut o bunăciune de omletă (imediat vine și rețeta la ea), am trecut și la clătite. Și pentru că vroiam ceva cât mai simplu m-am oprit la următoarea combinație:
  • 3/4 cană făină integrală de ovăz
  • 1 linguriță praf de copt
  • 1 vârf linguriță cu sare
  • 1 ou
  • 3/4 cană lapte
  • 2 linguri ulei de rapiță
  • 2 picături extract de stevie, îndulcitor
  • 1 cană amestec mere, gutui rase și migdale cu 1/2 lingură zahăr muscovado dark
   Am amestecat făina cu praful de copt și sarea. Separat am amestecat oul cu uleiul, laptele și extractul de stevie. Am adăugat amestecul umed amestecului uscat și le-am amestecat, apoi am adăugat amestecul de mere, gutui și migdale. Amestecați doar până când ingredientele sunt înglobate, nu amestecați în exces, că nu mai ies pufoase. Apoi le-am pus în tigaie și le-am copt. Eu prefer doar să torn o picătură de ulei (am folosit de rapiță) în tigaie, pe care să-l „întind” cu un șervețel absorbant, să nu fie ulei în exces, că se îmbibă prea mult și ies grăsoase și nu-mi plac. Am lăsat clătita pe o parte până au început să se formeze bule pe suprafața clătitei, apoi am întors-o și am lăsat-o să se coacă încă vreo 2 minute.


   Am făcut așa pentru toate cele 4 clătite care mi-au ieșit. Am turnat peste ele sirop de arțar și am presărat niște nuci tocate și am mâncat una, că prea arătau într-un mare fel :D Și a mers de minune cu cafeluța mea arăbească cu cardamon ;)
Poftă bună!


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Macarons cu vanilie (rețeta Pierre Hermé)

Minunile astea delicate, delicioase și la mare căutare în ultima vreme pot fi cea mai frumoasă experiență a unui bucătărist sau cel mai îngrozitor coșmar. Am experimentat ambele stări, recunosc, și mă pot mândri cu o încăpățânare remarcabilă, având în vedere că după multele dezastre experimentate nu m-am dat bătută și am așteptat momentul fericit în care, datorită unui cuptor potrivit pentru a coace asemenea bunătăți, am reușit să fac minunățiile prezentate cu mare fală astăzi. Am citit multe rețete, de testat am si testat câteva, însă după lupte seculare, m-am hotărât să rămân fidelă rețetei tatălui macaronilor, Pierre Hermé, a cărui carte, Macarons, am primit-o în dar de la o dragă prietenă. Dacă nu sunteți în temă cu merengul italian și nu aveți la îndemână cele necesare, s-ar putea să nu vă încumetați să faceți rețeta asta, dar ar fi păcat, pentru că ies, într-adevăr, niște macaroni deosebit de buni, cu care veți impresiona degustătorii cu siguranță. Eu le-am făcut testarea …

Focaccia cu măsline, anşoa, roşii, sumac şi oregano (cu maia)

Nu mai e nevoie să vă povestesc despre pasiunea mea pentru pâinea cu maia. De doi ani, de când îmi cresc maiaua, rare au fost ocaziile când am mai căzut în păcat şi am mâncat altfel de pâine. Pasiunea s-a extins într-atât, încât am început să folosesc maiaua şi în alte reţete, cu un rezultat minunat, de cele mai multe ori, căci nu vă mint, am mai avut parte şi de ceva dezamăgiri, dar asta este ... din greşeli învăţăm, nu? Şi mi s-a pus mie aşa pata acum o săptămână şi am făcut o focaccia. Bună rău, dar mi-am scris procentele pe o foaie care a intrat în pământ, nu alta, aşa că ieri, când mai avea puţin prefermentul meu până să ajungă în maxim, ia reţeta de unde nu-i. Pfeeeeew! M-am enervat eu cu o enervare mare şi am luat calculatorul să născocesc altă reţetă. Ştiu că în focaccia se mai pune zahăr şi ulei, însă eu am păstrat reţeta de aluat fără adaosuri, ulei am pus doar în tavă şi pe deasupra, căci asta e minunea la focaccia şi ceea ce îmi place mie nespus, şi anume crusta delici…

Ciocanele marinate la cuptor

Rumene, crocante, fragede de ți se topesc în gură ... Ce ziceți? Ați încerca? Eu am mâncat :P Și mi-au plăcut mult de tot. Nu știu dacă din cauza faptului că n-am mai mâncat de mult timp pulpe sau chiar sunt așa de bune pe cât mi s-au părut mie. Și pentru că mai trebuie din când în când să fac câte o dedicație, pentru că îi știu pe câțiva dintre voi, cei care urmăriți nebunelile mele culinare, rețeta asta e pentru Dan Marcoci (salutare!) - sper să faci și tu și chiar te rog, spune-mi cum ți-au ieșit și dacă ți-au plăcut :)
Aveți nevoie de:
ciocănele de pui - eu am folosit o cutie care avea 7 bucăți1 lingură de miere1 lingură sos de soia1 lingură sos Worchester (eu am folosit din cel de la Fuchs)1/2 linguriță cardamon1/2 linguriță nucșoară2 linguri ulei de arahide 1 praf  de piper     Am spălat bine ciocănelele, le-am uscat cu prosoape de bucătărie și le-am pus într-o pungă cu fermoar. Am turnat peste amestecul de sosuri și condimente și le-am agitat bine, bine, apoi le-am lăsat pe…