Treceți la conținutul principal

Gratin de conopidă și brocoli


   Nu e bun, e super bun, e demențial! Eu una cu greu m-am oprit să nu termin tot de mâncat. :D  Sos alb, făcut cu lapte înmiresmat, cu multă brânzică - cu mucegai alb, Horezu (cine are pune parmezan) cașcaval (eu am pus din cel de la Covalact), cu o idee de piper alb și nucșoară și un moț delicios din pesmet făcut în casă, cu usturoi și pătrunjel. V-am convins? Eh, gusturile nu se discută :P Eu una vă recomand din toată inima rețeta asta, merge super la o cină ușoară, dar și la o masă de duminică în familie :)

   Ingrediente
  • 1 conopidă medie, curățată și desfăcută în buchețele
  • 1 brocoli mediu, curățat și desfăcut în buchețele
    Conopida de opărește în apă fiartă cu puțină sare timp de 5 minute, apoi se adaugă buchețelele de brocoli și se mai fierb împreună încă 2 minute. Se iau de pe foc și se trec prin jet de apă foarte rece (dacă aveți, folosiți apă cu gheață), pentru a se opri procesul de fierbere. Se dau deoparte până se face sosul de brânză.

   Sosul de brânză
  • 500ml lapte ( 2 căni)
  • 1 ceapă roșie, tăiată mare
  • câteva tulpini de pătrunjel (adică tijele, frunzele vor fi folosite la topping)
  • 4 boabe de piper negru
  • 2 cuișoare
  • 1 frunză de dafin
  • 30g unt
  • 2 linguri făină (eu am folosit integrală de grâu)
  • 2 căni brânză rasă mare (eu am folosit un amestec de brânză cu mucegai alb - La Colline, o bucată de brânză Horezu și o bucată de cașcaval de la Covalact)
  • sare, piper alb, nucșoară -  câte un vârf de linguriță din fiecare, dar verificați și după gust.
   Pentru moț am blenduit niște pâine mai veche, special păstrată pentru pesmet, cu 3 căței de usturoi și frunzele de pătrunjel păstrate.
       Pentru sosul de brânză am combinat laptele, ceapa, pătrunjelul, piperul, cuișoarele și frunza de dafin într-o cratiță medie și am lăsat să dea în clocot, apoi am dat cratița deoparte și le-am lăsat vreo 15 minute să se amestece bine aromele. Apoi am strecurat laptele și m-am apucat de făcut sosul alb. Pentru asta am topit untul, am adăugat făina și apoi am început să torn laptele, amestecând cu un tel bine, bine, până s-a desfăcut făina și s-a făcut un sos omogen. Eu am strecurat și sosul ăsta, să iasă mai cremos, apoi am adăugat brânza, condimentele și am lăsat să mai fiarbă molcom vreo 2 minute.
       Am pus conopida și brocoli într-un vas termorezistent și am turnat peste sosul de brânză, iar pe deasupra am pus amestecul de pesmet. Am dat vasul la cuptor până s-a maronit pesmetul, cam vreo 15 - 20 de minute. Am mâncat o porție taman după ce am scos vasul din cuptor,  cu grijă să nu mă frig la limbă și cu și mai mare grijă să nu îmi mai pun încă și încă o porție, că rămâneam fără mâncare. Așa de bun a fost! :))
    Poftă bună!




    Comentarii

    Trimiteți un comentariu

    Postări populare de pe acest blog

    Macarons cu vanilie (rețeta Pierre Hermé)

    Minunile astea delicate, delicioase și la mare căutare în ultima vreme pot fi cea mai frumoasă experiență a unui bucătărist sau cel mai îngrozitor coșmar. Am experimentat ambele stări, recunosc, și mă pot mândri cu o încăpățânare remarcabilă, având în vedere că după multele dezastre experimentate nu m-am dat bătută și am așteptat momentul fericit în care, datorită unui cuptor potrivit pentru a coace asemenea bunătăți, am reușit să fac minunățiile prezentate cu mare fală astăzi. Am citit multe rețete, de testat am si testat câteva, însă după lupte seculare, m-am hotărât să rămân fidelă rețetei tatălui macaronilor, Pierre Hermé, a cărui carte, Macarons, am primit-o în dar de la o dragă prietenă. Dacă nu sunteți în temă cu merengul italian și nu aveți la îndemână cele necesare, s-ar putea să nu vă încumetați să faceți rețeta asta, dar ar fi păcat, pentru că ies, într-adevăr, niște macaroni deosebit de buni, cu care veți impresiona degustătorii cu siguranță. Eu le-am făcut testarea …

    Focaccia cu măsline, anşoa, roşii, sumac şi oregano (cu maia)

    Nu mai e nevoie să vă povestesc despre pasiunea mea pentru pâinea cu maia. De doi ani, de când îmi cresc maiaua, rare au fost ocaziile când am mai căzut în păcat şi am mâncat altfel de pâine. Pasiunea s-a extins într-atât, încât am început să folosesc maiaua şi în alte reţete, cu un rezultat minunat, de cele mai multe ori, căci nu vă mint, am mai avut parte şi de ceva dezamăgiri, dar asta este ... din greşeli învăţăm, nu? Şi mi s-a pus mie aşa pata acum o săptămână şi am făcut o focaccia. Bună rău, dar mi-am scris procentele pe o foaie care a intrat în pământ, nu alta, aşa că ieri, când mai avea puţin prefermentul meu până să ajungă în maxim, ia reţeta de unde nu-i. Pfeeeeew! M-am enervat eu cu o enervare mare şi am luat calculatorul să născocesc altă reţetă. Ştiu că în focaccia se mai pune zahăr şi ulei, însă eu am păstrat reţeta de aluat fără adaosuri, ulei am pus doar în tavă şi pe deasupra, căci asta e minunea la focaccia şi ceea ce îmi place mie nespus, şi anume crusta delici…

    Ciocanele marinate la cuptor

    Rumene, crocante, fragede de ți se topesc în gură ... Ce ziceți? Ați încerca? Eu am mâncat :P Și mi-au plăcut mult de tot. Nu știu dacă din cauza faptului că n-am mai mâncat de mult timp pulpe sau chiar sunt așa de bune pe cât mi s-au părut mie. Și pentru că mai trebuie din când în când să fac câte o dedicație, pentru că îi știu pe câțiva dintre voi, cei care urmăriți nebunelile mele culinare, rețeta asta e pentru Dan Marcoci (salutare!) - sper să faci și tu și chiar te rog, spune-mi cum ți-au ieșit și dacă ți-au plăcut :)
    Aveți nevoie de:
    ciocănele de pui - eu am folosit o cutie care avea 7 bucăți1 lingură de miere1 lingură sos de soia1 lingură sos Worchester (eu am folosit din cel de la Fuchs)1/2 linguriță cardamon1/2 linguriță nucșoară2 linguri ulei de arahide 1 praf  de piper     Am spălat bine ciocănelele, le-am uscat cu prosoape de bucătărie și le-am pus într-o pungă cu fermoar. Am turnat peste amestecul de sosuri și condimente și le-am agitat bine, bine, apoi le-am lăsat pe…