Treceți la conținutul principal

Omletă ca la mamaia


   Așa făcea omleta mamaia mea de la Craiova. Și era cea mai bună din lume, nu doar pentru că era făcută de ea, căci orice ieșea din mâna ei era o adevărată operă de artă, fie că era ceva de mâncare, fie de îmbrăcat sau alte minunății de artizanat, ci pentru că avea în ea toate lucrurile bune care îmi plăceau, roșii bune coapte, cepă verde dulce, ouă proaspete și brânzică bună. De la ea cred că am moștenit dragul de a face mâncare. Mi-e dor de bucatele făcute de ea cu drag pentru noi toți, de cum cânta în bucătărie în timp ce trebăluia și de surâsul ei blând și râsul vesel când ne vedea pe toți adunați în jurul mesei îmbelșugate, bulucindu-ne să gustăm din toate minunățiile pregătite cu atâta drag. Mai am câteva dintre rețetele ei, o să mai caut prin caietul meu de rețete și o să mai fac, pentru că așa o simt aproape de mine. :)
   La bază, am păstrat ingredientele pe care le folosea și ea, am mai adăugat ceva condimente de-ale mele și în loc de telemeaua veche pe care o rădea deasupra, eu am pus nițică telemea de capră. Am tocat 3 fire de ceapă verde și le-am înmuiat într-o lingură de ulei de măsline în tigaie, apoi am adăugat o roșie tăiată în cubulețe. Am turnat deasupra amestecul obținut din 2 ouă bătute cu 2 linguri de lapte, un praf de sare, o linguriță de busuioc uscat, jumătate de linguriță de cimbru uscat și o jumătate de linguriță de boia iute. Am pus capacul deasupra tigăii și am lăsat la foc molcom să se coacă ouăle bine. Când au fost gata, am sfărâmat puțină telemea de capră și am mâncat bunătatea asta cu lipie, așa, cu mâna. Aș fi mâncat direct din tigaie, dar era fierbinte și apoi trebuia să fac și ceva poze, în caz că nu mă credeați :P Mamaia mea punea roșii din acelea coapte, vara și lăsa mai multă zeamă, în care puteam întinde pâinica. Bună de tot era, dar nici a mea n-a ieșit rea. Deloc! ;)
Poftă bună!
În tigaie ...

... și în farfurie!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Macarons cu vanilie (rețeta Pierre Hermé)

Minunile astea delicate, delicioase și la mare căutare în ultima vreme pot fi cea mai frumoasă experiență a unui bucătărist sau cel mai îngrozitor coșmar. Am experimentat ambele stări, recunosc, și mă pot mândri cu o încăpățânare remarcabilă, având în vedere că după multele dezastre experimentate nu m-am dat bătută și am așteptat momentul fericit în care, datorită unui cuptor potrivit pentru a coace asemenea bunătăți, am reușit să fac minunățiile prezentate cu mare fală astăzi. Am citit multe rețete, de testat am si testat câteva, însă după lupte seculare, m-am hotărât să rămân fidelă rețetei tatălui macaronilor, Pierre Hermé, a cărui carte, Macarons, am primit-o în dar de la o dragă prietenă. Dacă nu sunteți în temă cu merengul italian și nu aveți la îndemână cele necesare, s-ar putea să nu vă încumetați să faceți rețeta asta, dar ar fi păcat, pentru că ies, într-adevăr, niște macaroni deosebit de buni, cu care veți impresiona degustătorii cu siguranță. Eu le-am făcut testarea …

Focaccia cu măsline, anşoa, roşii, sumac şi oregano (cu maia)

Nu mai e nevoie să vă povestesc despre pasiunea mea pentru pâinea cu maia. De doi ani, de când îmi cresc maiaua, rare au fost ocaziile când am mai căzut în păcat şi am mâncat altfel de pâine. Pasiunea s-a extins într-atât, încât am început să folosesc maiaua şi în alte reţete, cu un rezultat minunat, de cele mai multe ori, căci nu vă mint, am mai avut parte şi de ceva dezamăgiri, dar asta este ... din greşeli învăţăm, nu? Şi mi s-a pus mie aşa pata acum o săptămână şi am făcut o focaccia. Bună rău, dar mi-am scris procentele pe o foaie care a intrat în pământ, nu alta, aşa că ieri, când mai avea puţin prefermentul meu până să ajungă în maxim, ia reţeta de unde nu-i. Pfeeeeew! M-am enervat eu cu o enervare mare şi am luat calculatorul să născocesc altă reţetă. Ştiu că în focaccia se mai pune zahăr şi ulei, însă eu am păstrat reţeta de aluat fără adaosuri, ulei am pus doar în tavă şi pe deasupra, căci asta e minunea la focaccia şi ceea ce îmi place mie nespus, şi anume crusta delici…

Crap la cuptor cu usturoi

E o rețetă super rapidă, delicioasă și aspectuoasă. Aveți nevoie de:
crap, o bucată fără cap, fără coadă, eviscerat, curățat și crestatsarepiper boabecâțiva căței de usturoi (eu am pus vreo 4), tăiați feliuțecimbru (eu am folosit proaspăt)ulei de măsline (o lingură)1 lămâie vin alb sec, cam 100mlCrapul se spală și se usucă cu prosoape de bucătărie, se sărează și se lasă cam jumătate de oră la frigider. Apoi se introduc în crestături și în interiorul peștelui feliuțele de usturoi, boabele de piper, feliuțe de lămâie și cimbrul. Se stropește cu puțin ulei de măsline și se introduce în cuptorul preîncălzit la 180 de grade. Cînd este aproape gata se stropește cu vinul și se mai lasă 5-10 minute. În total stă la cuptor 20, maxim 30 de minute. Și arată cam așa când e gata:



Merge cu  mămăliguță și un mujdei cremos. Iar pentru o savoare și mai mare, puteți pune puțin unt aromat peste el la servire ;)

Poftă bună!