Treceți la conținutul principal

Omletă ca la mamaia


   Așa făcea omleta mamaia mea de la Craiova. Și era cea mai bună din lume, nu doar pentru că era făcută de ea, căci orice ieșea din mâna ei era o adevărată operă de artă, fie că era ceva de mâncare, fie de îmbrăcat sau alte minunății de artizanat, ci pentru că avea în ea toate lucrurile bune care îmi plăceau, roșii bune coapte, cepă verde dulce, ouă proaspete și brânzică bună. De la ea cred că am moștenit dragul de a face mâncare. Mi-e dor de bucatele făcute de ea cu drag pentru noi toți, de cum cânta în bucătărie în timp ce trebăluia și de surâsul ei blând și râsul vesel când ne vedea pe toți adunați în jurul mesei îmbelșugate, bulucindu-ne să gustăm din toate minunățiile pregătite cu atâta drag. Mai am câteva dintre rețetele ei, o să mai caut prin caietul meu de rețete și o să mai fac, pentru că așa o simt aproape de mine. :)
   La bază, am păstrat ingredientele pe care le folosea și ea, am mai adăugat ceva condimente de-ale mele și în loc de telemeaua veche pe care o rădea deasupra, eu am pus nițică telemea de capră. Am tocat 3 fire de ceapă verde și le-am înmuiat într-o lingură de ulei de măsline în tigaie, apoi am adăugat o roșie tăiată în cubulețe. Am turnat deasupra amestecul obținut din 2 ouă bătute cu 2 linguri de lapte, un praf de sare, o linguriță de busuioc uscat, jumătate de linguriță de cimbru uscat și o jumătate de linguriță de boia iute. Am pus capacul deasupra tigăii și am lăsat la foc molcom să se coacă ouăle bine. Când au fost gata, am sfărâmat puțină telemea de capră și am mâncat bunătatea asta cu lipie, așa, cu mâna. Aș fi mâncat direct din tigaie, dar era fierbinte și apoi trebuia să fac și ceva poze, în caz că nu mă credeați :P Mamaia mea punea roșii din acelea coapte, vara și lăsa mai multă zeamă, în care puteam întinde pâinica. Bună de tot era, dar nici a mea n-a ieșit rea. Deloc! ;)
Poftă bună!
În tigaie ...

... și în farfurie!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Crap la cuptor cu usturoi

E o rețetă super rapidă, delicioasă și aspectuoasă. Aveți nevoie de:
crap, o bucată fără cap, fără coadă, eviscerat, curățat și crestatsarepiper boabecâțiva căței de usturoi (eu am pus vreo 4), tăiați feliuțecimbru (eu am folosit proaspăt)ulei de măsline (o lingură)1 lămâie vin alb sec, cam 100mlCrapul se spală și se usucă cu prosoape de bucătărie, se sărează și se lasă cam jumătate de oră la frigider. Apoi se introduc în crestături și în interiorul peștelui feliuțele de usturoi, boabele de piper, feliuțe de lămâie și cimbrul. Se stropește cu puțin ulei de măsline și se introduce în cuptorul preîncălzit la 180 de grade. Cînd este aproape gata se stropește cu vinul și se mai lasă 5-10 minute. În total stă la cuptor 20, maxim 30 de minute. Și arată cam așa când e gata:



Merge cu  mămăliguță și un mujdei cremos. Iar pentru o savoare și mai mare, puteți pune puțin unt aromat peste el la servire ;)

Poftă bună!

Somon la tigaie cu broccoli si sparanghel

Pentru că de cele mai multe ori lucrurile simple sunt și cele mai gustoase, când vine vorba de pește, eu una prefer să îl fac cât mai simplu, dar nu refuz și o rețetă ceva mai elaborată din când în când. :) 
     Și pentru că somonul e un pește mult prea gustos și bogat, prefer să îl fac simplu. Iau în general file de somon cu tot cu piele, îl curăț și îl verific să nu mai aibă oase și îl usuc bine cu prosoape de bucătărie. Apoi îl sărez și-l piperez pe ambele părți și îl pun în tigaia bine de tot încinsă, în care am turnat și puțin ulei de măsline, pe partea cu pielea. În funcție de grosimea file-ului îl țin între 5 și 7 minute pe o parte, apoi îl întorc pe partea cealaltă și îl țin cu 1-2 minute mai puțin (4-6 minute). La final îl întorc din nou pe partea cu pielea și storc peste el suc de lămâie și-l mai las 1 minute. Și asta e tot. 
     Așa am făcut și astăzi la prânz, iar lângă am avut o garnitură delicioasă, de un verde care s-a asortat de minune cu rozul somonului.      …

File de somn la tigaie în unt și lămâie

Nu țin minte să fi luat și gătit vreodată somn, sinceră să fiu. Mama ne făcea când eram mici, pane, și dispărea ca prin minune. De când cu toate felurile de pește apărute pe piață, eu una mă simt uneori debusolată, așa că  mă uit după chestii simple, care nu necesită mare filosofie când vine vorba de pregătit, să fie proaspăt și cu puține oase. De aceea, poate, prefer somonul sau păstrăvul, sunt pești cu o carne gustoasă, nu au oase mici și cele pe care le au se scot ușor, se fac repede. Și recunosc faptul că nu m-am documentat din cale afară în ceea ce privește pregătirea altor feluri de pește, așa că am rămas fidelă față de cele anterior menționate (nu am luat în discuție conservele de pește și nici fileul de pește afumat, ele sunt altă mâncare de pește). Așa că ieri, plimbându-mă prin piață, am trecut și pe la pescărie să întreb de pește pentru Crăciun (da, așa sunt eu mai ciudată și m-am hotărât să fac ceva cu pește, că altă carne nu mănânc). Și mi-a atras atenția fileul de …