Treceți la conținutul principal

Coșulețe aperitiv

 
    Încep și eu într-un târziu (nu dați cu pietre, am fost eu în concediu săptămâna asta, dar m-am mai odihnit și eu și am mai avut câte ceva de rezolvat, de aceea n-am fost foarte promptă în a vă prezenta în detaliu rețetele de Crăciun) să vă povestesc despre papa bun făcut cu ocazia sărbătorilor. Poate vor deveni surse de inspirație pentru Crăciunul viitor, sau pentru alte mese îmbelșugate :).
   Rețeta de la care am pornit este aceasta, dar cum pancetta nu folosesc, parmezan nu aveam, am improvizat și s-a dovedit o inovație câștigătoare. Am luat cam 100g mușchiuleț afumat (eu am luat din piață de la un magazin cu produse tradiționale) și l-am tăiat cubulețe. Am amestecat 4 ouă bine bătute cu 3 linguri de smântână (asta nu era în rețeta originală, dar mie mi s-a părut o idee bună să pun :P), am adăugat cubulețele de mușchiuleț, 4 fire de ceapă verde tocate mărunt (mușchiulețul și ceapa le-am rumenit în prealabil într-o tigaie, preț de 1-2 minute și apoi le-am lăsat să se răcorească) și cam 100g brânză fermentată Horezu (dacă aveți, folosiți parmezan) și am condimentat cu piper și nucșoară. Eu cred că puteți ajusta după bunul plac cantitatea ingredientelor folosite. Eu pentru a doua tură am folosit cașcaval de oaie și capră, dar a fost puțin mai sărat, așa că o să mă rezum la Horezu de acum înainte sau un cașcaval mai puțin sărat sau poate o să folosesc o șuncă mai slabă de pui sau de curcan). Într-o tavă de brioșe, pe care am uns-o bine cu unt topit, am pus în fiecare locaș câteva pătrate pe care le-am tăiat din foi de plăcintă (eu am avut unele proaspete, luate de la turci), având grijă să ung fiecare dintre bucățile de foaie cu unt topit. În fiecare dintre „coșulețe” am pus cu lingura din compoziția făcută și apoi am dat la cuptorul preîncălzit la 180 de grade C tava până s-au rumenit frumos, cam 20 de minute.
Poftă bună!





Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Macarons cu vanilie (rețeta Pierre Hermé)

Minunile astea delicate, delicioase și la mare căutare în ultima vreme pot fi cea mai frumoasă experiență a unui bucătărist sau cel mai îngrozitor coșmar. Am experimentat ambele stări, recunosc, și mă pot mândri cu o încăpățânare remarcabilă, având în vedere că după multele dezastre experimentate nu m-am dat bătută și am așteptat momentul fericit în care, datorită unui cuptor potrivit pentru a coace asemenea bunătăți, am reușit să fac minunățiile prezentate cu mare fală astăzi. Am citit multe rețete, de testat am si testat câteva, însă după lupte seculare, m-am hotărât să rămân fidelă rețetei tatălui macaronilor, Pierre Hermé, a cărui carte, Macarons, am primit-o în dar de la o dragă prietenă. Dacă nu sunteți în temă cu merengul italian și nu aveți la îndemână cele necesare, s-ar putea să nu vă încumetați să faceți rețeta asta, dar ar fi păcat, pentru că ies, într-adevăr, niște macaroni deosebit de buni, cu care veți impresiona degustătorii cu siguranță. Eu le-am făcut testarea …

Crap la cuptor cu usturoi

E o rețetă super rapidă, delicioasă și aspectuoasă. Aveți nevoie de:
crap, o bucată fără cap, fără coadă, eviscerat, curățat și crestatsarepiper boabecâțiva căței de usturoi (eu am pus vreo 4), tăiați feliuțecimbru (eu am folosit proaspăt)ulei de măsline (o lingură)1 lămâie vin alb sec, cam 100mlCrapul se spală și se usucă cu prosoape de bucătărie, se sărează și se lasă cam jumătate de oră la frigider. Apoi se introduc în crestături și în interiorul peștelui feliuțele de usturoi, boabele de piper, feliuțe de lămâie și cimbrul. Se stropește cu puțin ulei de măsline și se introduce în cuptorul preîncălzit la 180 de grade. Cînd este aproape gata se stropește cu vinul și se mai lasă 5-10 minute. În total stă la cuptor 20, maxim 30 de minute. Și arată cam așa când e gata:



Merge cu  mămăliguță și un mujdei cremos. Iar pentru o savoare și mai mare, puteți pune puțin unt aromat peste el la servire ;)

Poftă bună!

Focaccia cu măsline, anşoa, roşii, sumac şi oregano (cu maia)

Nu mai e nevoie să vă povestesc despre pasiunea mea pentru pâinea cu maia. De doi ani, de când îmi cresc maiaua, rare au fost ocaziile când am mai căzut în păcat şi am mâncat altfel de pâine. Pasiunea s-a extins într-atât, încât am început să folosesc maiaua şi în alte reţete, cu un rezultat minunat, de cele mai multe ori, căci nu vă mint, am mai avut parte şi de ceva dezamăgiri, dar asta este ... din greşeli învăţăm, nu? Şi mi s-a pus mie aşa pata acum o săptămână şi am făcut o focaccia. Bună rău, dar mi-am scris procentele pe o foaie care a intrat în pământ, nu alta, aşa că ieri, când mai avea puţin prefermentul meu până să ajungă în maxim, ia reţeta de unde nu-i. Pfeeeeew! M-am enervat eu cu o enervare mare şi am luat calculatorul să născocesc altă reţetă. Ştiu că în focaccia se mai pune zahăr şi ulei, însă eu am păstrat reţeta de aluat fără adaosuri, ulei am pus doar în tavă şi pe deasupra, căci asta e minunea la focaccia şi ceea ce îmi place mie nespus, şi anume crusta delici…