Treceți la conținutul principal

Prăjitură cu sos de portocale


   Mâncarea ca mâncarea, dar dacă nu e și ceva bun tot degeaba :P ...părerea mea! Și asta este una dintre rețetele experimentate de Crăciun și pe care am repetat-o și de Anul Nou, atât de mult mi-a plăcut :D. De unde am rețeta, nu mai știu, am găsit-o în caietul meu de rețete, la care tot adaug rețete de vreo 18 de ani (de când eram în liceu, adică :P).

Am mai adăugat ciocolată neagră în plus față de rețeta originală, pentru că îmi place foarte mult combinația de ciocolată neagră și portocale și de data asta mi-a plăcut nespus și am mai scăzut cantitatea de zahăr.

   Pentru blat:
  •  175g unt moale (lăsați-l să se înmoaie la temperatura camerei)
  • 150g zahăr (eu am pus muscovado dark)
  • 2 ouă bătute
  • 225g făină (eu am folosit de ovăz, nu e musai, folosiți normală)
  • 1 plic praf de copt
  • 175g migdale măcinate
  • 2 portocale, coaja rasă și sucul
  • 80g (o tabletă) ciocolată neagră (eu am folosit Heidi Dark Extreme)
  • 1/4 linguriță nucșoară măcinată 
   Pentru sirop: 
  • 6 portocale
  • 100g zahăr tos (eu am folosit brut)
  • 1 baton scorțișoară
  • 150ml apă
   Am amestecat cu mixerul ingredientele pentru blat și le-am pus în tava unsă cu unt și tapetată cu hârtie de copt. Am dat la cuptorul preîncălzit la 180 de grade C până s-a rumenit și a ieșit scobitoarea curată (așa încerc mereu să văd dacă s-au copt blaturile, înfing o scobitoare în mijloc și dacă iese curată, fără aluat pe ea, înseamnă că e copt).
   Pentru sirop am stors sucul de la portocale și l-am pus într-o tigaie cu apa, zahărul și scorțișoara, pe foc mic, până s-a topit zahărul, apoi l-am fiert până s-a făcut sirop (vreo 15 minute) și cantitatea de lichid s-a redus la jumătate.

   Când s-a răcit puțin blatul, am turnat siropul în mod egal, peste toată prăjitura. Când s-a răcit complet am tăiat-o în romburi, dar nu-i musai, o puteți tăia cum vreți, dacă mă întrebați, puteți s-o mâncați cu lingurița din tavă, dacă e pentru voi, e fix după dorința fiecăruia, de mâncat cu siguranță o s-o mâncați, pentru că e bună, bună. Zău!


Poftă bună!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Macarons cu vanilie (rețeta Pierre Hermé)

Minunile astea delicate, delicioase și la mare căutare în ultima vreme pot fi cea mai frumoasă experiență a unui bucătărist sau cel mai îngrozitor coșmar. Am experimentat ambele stări, recunosc, și mă pot mândri cu o încăpățânare remarcabilă, având în vedere că după multele dezastre experimentate nu m-am dat bătută și am așteptat momentul fericit în care, datorită unui cuptor potrivit pentru a coace asemenea bunătăți, am reușit să fac minunățiile prezentate cu mare fală astăzi. Am citit multe rețete, de testat am si testat câteva, însă după lupte seculare, m-am hotărât să rămân fidelă rețetei tatălui macaronilor, Pierre Hermé, a cărui carte, Macarons, am primit-o în dar de la o dragă prietenă. Dacă nu sunteți în temă cu merengul italian și nu aveți la îndemână cele necesare, s-ar putea să nu vă încumetați să faceți rețeta asta, dar ar fi păcat, pentru că ies, într-adevăr, niște macaroni deosebit de buni, cu care veți impresiona degustătorii cu siguranță. Eu le-am făcut testarea …

Crap la cuptor cu usturoi

E o rețetă super rapidă, delicioasă și aspectuoasă. Aveți nevoie de:
crap, o bucată fără cap, fără coadă, eviscerat, curățat și crestatsarepiper boabecâțiva căței de usturoi (eu am pus vreo 4), tăiați feliuțecimbru (eu am folosit proaspăt)ulei de măsline (o lingură)1 lămâie vin alb sec, cam 100mlCrapul se spală și se usucă cu prosoape de bucătărie, se sărează și se lasă cam jumătate de oră la frigider. Apoi se introduc în crestături și în interiorul peștelui feliuțele de usturoi, boabele de piper, feliuțe de lămâie și cimbrul. Se stropește cu puțin ulei de măsline și se introduce în cuptorul preîncălzit la 180 de grade. Cînd este aproape gata se stropește cu vinul și se mai lasă 5-10 minute. În total stă la cuptor 20, maxim 30 de minute. Și arată cam așa când e gata:



Merge cu  mămăliguță și un mujdei cremos. Iar pentru o savoare și mai mare, puteți pune puțin unt aromat peste el la servire ;)

Poftă bună!

Focaccia cu măsline, anşoa, roşii, sumac şi oregano (cu maia)

Nu mai e nevoie să vă povestesc despre pasiunea mea pentru pâinea cu maia. De doi ani, de când îmi cresc maiaua, rare au fost ocaziile când am mai căzut în păcat şi am mâncat altfel de pâine. Pasiunea s-a extins într-atât, încât am început să folosesc maiaua şi în alte reţete, cu un rezultat minunat, de cele mai multe ori, căci nu vă mint, am mai avut parte şi de ceva dezamăgiri, dar asta este ... din greşeli învăţăm, nu? Şi mi s-a pus mie aşa pata acum o săptămână şi am făcut o focaccia. Bună rău, dar mi-am scris procentele pe o foaie care a intrat în pământ, nu alta, aşa că ieri, când mai avea puţin prefermentul meu până să ajungă în maxim, ia reţeta de unde nu-i. Pfeeeeew! M-am enervat eu cu o enervare mare şi am luat calculatorul să născocesc altă reţetă. Ştiu că în focaccia se mai pune zahăr şi ulei, însă eu am păstrat reţeta de aluat fără adaosuri, ulei am pus doar în tavă şi pe deasupra, căci asta e minunea la focaccia şi ceea ce îmi place mie nespus, şi anume crusta delici…