Treceți la conținutul principal

Desert rapid din „resturi”

 
    Da, da, cum ați citit. :P  După toate minunile de sărbători, au rămas destule „resturi” (adică nu s-au mâncat toate cele și ce-a rămas nu era de aruncat), așa că le-am depozitat frumușel și acum că s-a ivit ocazia le-am folosit. Și chiar cu artă și precizie - asta mai puțin, cu mai multă inspirație de moment :)) Ce mi-a mai rămas? Păi niște pâine cu fructe și nuci și când am făcut Dulce de Leche am descoperit și o cutie cu lapte condensat neîndulcit prin frigider și pentru că nu știam ce să fac, am turnat laptele într-o crăticioară, am pus niște zahăr muscovado dark și l-am lăsat în baie de apă la foc mic vreo 30-40 de minute, până s-a îngrolat așa, o idee, l-am lăsat să se răcească și apoi l-am amestecat cu niște cremă de brânză (eu am avut din aceea de la MegaImage, marca proprie, 365) și l-am băgat la congelator. 
   Pentru desertul ăsta, creat, după cum spuneam, la inspirația de moment, pentru Ralu (pup eu drăgălașa), care a venit pe la mine ceva mai devreme, am luat eu pâinica cu fructe și nuci (puteți lua resturi de cozonac, chec, orice prăjitură mai uscată, de preferat fără cremă și dacă nu aveți, cred că merge și cu biscuiți) și am sfărâmat jumătate de felie într-un pahar, am turnat peste o linguriță de rom, apoi vreo două linguri din amestecul de lapte condensat cu crema de brânză (pe care am scos-o de la congelator și am lăsat-o să se topescă, pentru că era cam bocnă, evident :D ), iar un strat de pâine, rom, cremă, până s-a umplut paharul, iar la sfârșit am pus o mână de fructe de pădure (aveam tot în congelator o pungă cu mix de fructe de pădure, tot așa am scos-o din congelator și am pus-o în apă călduță să se dezghețe, dacă aveți timp, lăsați să se decongeleze la temperatura camerei, într-o strecurătoare, să nu pierdeți sucul de la fructe) peste care am pus niște zahăr muscovado dark (merge și normal, deși eu recomand zahărul brun sau niște zahăr vanilat). Am băgat la frigider vreo 40 de minute, dar ca să se amestece bine aromele, părerea mea e că ar trebui măcar vreo oră cel puțin să lăsați desertul ăsta la rece. E bun, e rapid, dacă nu aveți cremă de brânză puteți face și o frișcă, o cremă de vanilie, puteți inventa și alte combinații. Eu asta am avut, asta am făcut, asta v-am spus. :)
Poftă bună!




Și un last edit rapid, zice Ralu că e un desert „îmbătător” la propriu :)) Asta, probabil, din cauza romului, care deși nu a fost într-o cantitate mare, n-a avut timp să fie absorbit în întregime de blat și s-a simțit :P Hic! Parol! Dar la modul cel mai plăcut, părerea mea!

Și al doilea edit, chiar că e mai bun dacă îl lăsați mai mult la rece, blatul se înmoaie și nu mai e atât de puternică aroma de rom, crema devine mai consistentă, iar fructele lasă mai multă zeamă care se scurge peste compoziție. Și mai bun decât ieri! ;)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Macarons cu vanilie (rețeta Pierre Hermé)

Minunile astea delicate, delicioase și la mare căutare în ultima vreme pot fi cea mai frumoasă experiență a unui bucătărist sau cel mai îngrozitor coșmar. Am experimentat ambele stări, recunosc, și mă pot mândri cu o încăpățânare remarcabilă, având în vedere că după multele dezastre experimentate nu m-am dat bătută și am așteptat momentul fericit în care, datorită unui cuptor potrivit pentru a coace asemenea bunătăți, am reușit să fac minunățiile prezentate cu mare fală astăzi. Am citit multe rețete, de testat am si testat câteva, însă după lupte seculare, m-am hotărât să rămân fidelă rețetei tatălui macaronilor, Pierre Hermé, a cărui carte, Macarons, am primit-o în dar de la o dragă prietenă. Dacă nu sunteți în temă cu merengul italian și nu aveți la îndemână cele necesare, s-ar putea să nu vă încumetați să faceți rețeta asta, dar ar fi păcat, pentru că ies, într-adevăr, niște macaroni deosebit de buni, cu care veți impresiona degustătorii cu siguranță. Eu le-am făcut testarea …

Focaccia cu măsline, anşoa, roşii, sumac şi oregano (cu maia)

Nu mai e nevoie să vă povestesc despre pasiunea mea pentru pâinea cu maia. De doi ani, de când îmi cresc maiaua, rare au fost ocaziile când am mai căzut în păcat şi am mâncat altfel de pâine. Pasiunea s-a extins într-atât, încât am început să folosesc maiaua şi în alte reţete, cu un rezultat minunat, de cele mai multe ori, căci nu vă mint, am mai avut parte şi de ceva dezamăgiri, dar asta este ... din greşeli învăţăm, nu? Şi mi s-a pus mie aşa pata acum o săptămână şi am făcut o focaccia. Bună rău, dar mi-am scris procentele pe o foaie care a intrat în pământ, nu alta, aşa că ieri, când mai avea puţin prefermentul meu până să ajungă în maxim, ia reţeta de unde nu-i. Pfeeeeew! M-am enervat eu cu o enervare mare şi am luat calculatorul să născocesc altă reţetă. Ştiu că în focaccia se mai pune zahăr şi ulei, însă eu am păstrat reţeta de aluat fără adaosuri, ulei am pus doar în tavă şi pe deasupra, căci asta e minunea la focaccia şi ceea ce îmi place mie nespus, şi anume crusta delici…

Ciocanele marinate la cuptor

Rumene, crocante, fragede de ți se topesc în gură ... Ce ziceți? Ați încerca? Eu am mâncat :P Și mi-au plăcut mult de tot. Nu știu dacă din cauza faptului că n-am mai mâncat de mult timp pulpe sau chiar sunt așa de bune pe cât mi s-au părut mie. Și pentru că mai trebuie din când în când să fac câte o dedicație, pentru că îi știu pe câțiva dintre voi, cei care urmăriți nebunelile mele culinare, rețeta asta e pentru Dan Marcoci (salutare!) - sper să faci și tu și chiar te rog, spune-mi cum ți-au ieșit și dacă ți-au plăcut :)
Aveți nevoie de:
ciocănele de pui - eu am folosit o cutie care avea 7 bucăți1 lingură de miere1 lingură sos de soia1 lingură sos Worchester (eu am folosit din cel de la Fuchs)1/2 linguriță cardamon1/2 linguriță nucșoară2 linguri ulei de arahide 1 praf  de piper     Am spălat bine ciocănelele, le-am uscat cu prosoape de bucătărie și le-am pus într-o pungă cu fermoar. Am turnat peste amestecul de sosuri și condimente și le-am agitat bine, bine, apoi le-am lăsat pe…