Treceți la conținutul principal

Strudel cu mere

   

   Și pentru că tot începusem pachetul de foi de plăcintă, cu restul am făcut rapid și niște strudel cu mere, că îmi era poftă de ceva bun și aromat.

   Ingrediente
  • 1kg mere cutățate de coajă și cotor, tăiate cubulețe mici
  • 150g nuci rumenite puțin în cuptor
  • 2 linguri generoase cu miere
  • 2 lingurițe scorțișoară
  • 1 baton de vanilie 
  • 1 lingură rom 
  • 50g unt pentru călit merele 
  • 50ml ulei din sâmburi de struguri pentru uns foile
  • zahăr brut și scorțișoară pentru decor

       Merele curățate și tăiate le-am călit în unt, am adăugat mierea, romul, păstaia de vanilie pe care am tăiat-o pe lung și am scos miezul cu vârful cuțitului și l-am pus și pe el acolo și păstaia (apoi am scos-o) și scorțișoara, am amestecat acolo până s-au înmuiat merele și a scăzut lichidul aproape în întregime. 




La sfârșit am adăugat și miezul de nucă rumenit puțin înainte în cuptor (eu pun nucile într-o tavă non-aderentă și le bag cam 5 minute în cuptorul încălzit să se rumenească) și am lăsat compoziția deoparte să se răcorească nițel.





   Am luat apoi foile de plăcintă și le-am uns cu ulei, suprapunând la fiecare sul câte 4 foi de plăcintă (fiecare dintre foile suprapuse am uns-o cu ulei), am pus din compoziție și am făcut câte un sul pe care apoi l-am tăiat în câte 3 bucăți. Am mai făcut și 3 triunghiuri, așa de rupere a monotoniei și pentru că îmi rămăseseră niște bucăți rupte de foaie de plăcintă. 







   Am uns fiecare bucată pe deasupra cu puțin ulei și am presărat zahăr brut și scorțișoară, le-am pus într-o tavă pe hârtie de copt și le-am dat la cuptorul preîncălzit la 180 de grade C până s-au rumenit frumos, 20-30 de minute cu aproximație.









Poftă bună! 

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Macarons cu vanilie (rețeta Pierre Hermé)

Minunile astea delicate, delicioase și la mare căutare în ultima vreme pot fi cea mai frumoasă experiență a unui bucătărist sau cel mai îngrozitor coșmar. Am experimentat ambele stări, recunosc, și mă pot mândri cu o încăpățânare remarcabilă, având în vedere că după multele dezastre experimentate nu m-am dat bătută și am așteptat momentul fericit în care, datorită unui cuptor potrivit pentru a coace asemenea bunătăți, am reușit să fac minunățiile prezentate cu mare fală astăzi. Am citit multe rețete, de testat am si testat câteva, însă după lupte seculare, m-am hotărât să rămân fidelă rețetei tatălui macaronilor, Pierre Hermé, a cărui carte, Macarons, am primit-o în dar de la o dragă prietenă. Dacă nu sunteți în temă cu merengul italian și nu aveți la îndemână cele necesare, s-ar putea să nu vă încumetați să faceți rețeta asta, dar ar fi păcat, pentru că ies, într-adevăr, niște macaroni deosebit de buni, cu care veți impresiona degustătorii cu siguranță. Eu le-am făcut testarea …

Focaccia cu măsline, anşoa, roşii, sumac şi oregano (cu maia)

Nu mai e nevoie să vă povestesc despre pasiunea mea pentru pâinea cu maia. De doi ani, de când îmi cresc maiaua, rare au fost ocaziile când am mai căzut în păcat şi am mâncat altfel de pâine. Pasiunea s-a extins într-atât, încât am început să folosesc maiaua şi în alte reţete, cu un rezultat minunat, de cele mai multe ori, căci nu vă mint, am mai avut parte şi de ceva dezamăgiri, dar asta este ... din greşeli învăţăm, nu? Şi mi s-a pus mie aşa pata acum o săptămână şi am făcut o focaccia. Bună rău, dar mi-am scris procentele pe o foaie care a intrat în pământ, nu alta, aşa că ieri, când mai avea puţin prefermentul meu până să ajungă în maxim, ia reţeta de unde nu-i. Pfeeeeew! M-am enervat eu cu o enervare mare şi am luat calculatorul să născocesc altă reţetă. Ştiu că în focaccia se mai pune zahăr şi ulei, însă eu am păstrat reţeta de aluat fără adaosuri, ulei am pus doar în tavă şi pe deasupra, căci asta e minunea la focaccia şi ceea ce îmi place mie nespus, şi anume crusta delici…

Ciocanele marinate la cuptor

Rumene, crocante, fragede de ți se topesc în gură ... Ce ziceți? Ați încerca? Eu am mâncat :P Și mi-au plăcut mult de tot. Nu știu dacă din cauza faptului că n-am mai mâncat de mult timp pulpe sau chiar sunt așa de bune pe cât mi s-au părut mie. Și pentru că mai trebuie din când în când să fac câte o dedicație, pentru că îi știu pe câțiva dintre voi, cei care urmăriți nebunelile mele culinare, rețeta asta e pentru Dan Marcoci (salutare!) - sper să faci și tu și chiar te rog, spune-mi cum ți-au ieșit și dacă ți-au plăcut :)
Aveți nevoie de:
ciocănele de pui - eu am folosit o cutie care avea 7 bucăți1 lingură de miere1 lingură sos de soia1 lingură sos Worchester (eu am folosit din cel de la Fuchs)1/2 linguriță cardamon1/2 linguriță nucșoară2 linguri ulei de arahide 1 praf  de piper     Am spălat bine ciocănelele, le-am uscat cu prosoape de bucătărie și le-am pus într-o pungă cu fermoar. Am turnat peste amestecul de sosuri și condimente și le-am agitat bine, bine, apoi le-am lăsat pe…