Treceți la conținutul principal

Focaccia cu rozmarin și usturoi


   Nu e bună, e foarte bună, e genială, dacă nu mă opream, o mâncam pe toată imediat ce am scos-o din cuptor :D
   Nu vă plictisesc cu nici o poveste, nici cu poze multe (că dacă nu ies prea faine iar o sa am plângeri și nu vreau să supăr pe nimeni), vă dau doar rețeta și vă sfătuiesc călduros să o încercați.

   Ingrediente
  • 250g făină integrală de grâu
  • 250g făină neagră de grâu
  • 150ml apă călduță +  150ml lapte călduț (eu le-am amestecat și le-am încălzit puțin pe foc) 
  • 50ml ulei din sâmburi de struguri
  • 1 lingură miere
  • 1 linguriță sare
  • 1 linguriță rozmarin uscat
  • 1/2 linguriță piper
  • 1 plic drojdie uscată
  • 1 lingură fulgi de usturoi (opțional)
  • 50g unt + 4-5 căței de usturoi pisați + 1 lingură de sare mare pentru topping
   Ingredientele, mai puțin cele pentru topping, le-am pus în ordine în mașina de făcut pâine la programul de frământat și dospit. Când a fost gata, am scos aluatul și l-am întins cu mâna într-o tavă unsă cu unt, făcând cu degetele gropițe în aluat, apoi am pus pe deasupra untul frecat cu usturoiul și am presărat sarea. Am acoperit cu folie de plastic și am mai lăsat jumătate de oră la cald să mai crească. Am pus tava în cuptorul preîncălzit la 190-200 grade C, poate chiar mai mult la început, pentru vreo jumătate de oră. Chiar dacă inițial cuptorul  e încins la o temperatură mai mare (eu pentru pâine îl pun pe la 200-220 de grade C), las la temperatura asta cam 5-10 minute, după care o reduc până pe la 180-190. Depinde și de felul de pâine și de dimensiunile ei. Însă musai primele 10-15 minute nu deschid cuptorul, să nu se surpe la mijloc. 
   Și minunea asta a ieșit. După cum spuneam la început, cu greu m-am abținut să nu mănânc în cantitate industrială, doar am rupt o felie și am mâncat-o cu unt. Yammmi! Au primit și fetele azi la serviciu. Cu hummus.  Și cică le-a plăcut :P. Le mai duc și data viitoare ;).
Poftă bună!




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Macarons cu vanilie (rețeta Pierre Hermé)

Minunile astea delicate, delicioase și la mare căutare în ultima vreme pot fi cea mai frumoasă experiență a unui bucătărist sau cel mai îngrozitor coșmar. Am experimentat ambele stări, recunosc, și mă pot mândri cu o încăpățânare remarcabilă, având în vedere că după multele dezastre experimentate nu m-am dat bătută și am așteptat momentul fericit în care, datorită unui cuptor potrivit pentru a coace asemenea bunătăți, am reușit să fac minunățiile prezentate cu mare fală astăzi. Am citit multe rețete, de testat am si testat câteva, însă după lupte seculare, m-am hotărât să rămân fidelă rețetei tatălui macaronilor, Pierre Hermé, a cărui carte, Macarons, am primit-o în dar de la o dragă prietenă. Dacă nu sunteți în temă cu merengul italian și nu aveți la îndemână cele necesare, s-ar putea să nu vă încumetați să faceți rețeta asta, dar ar fi păcat, pentru că ies, într-adevăr, niște macaroni deosebit de buni, cu care veți impresiona degustătorii cu siguranță. Eu le-am făcut testarea …

Focaccia cu măsline, anşoa, roşii, sumac şi oregano (cu maia)

Nu mai e nevoie să vă povestesc despre pasiunea mea pentru pâinea cu maia. De doi ani, de când îmi cresc maiaua, rare au fost ocaziile când am mai căzut în păcat şi am mâncat altfel de pâine. Pasiunea s-a extins într-atât, încât am început să folosesc maiaua şi în alte reţete, cu un rezultat minunat, de cele mai multe ori, căci nu vă mint, am mai avut parte şi de ceva dezamăgiri, dar asta este ... din greşeli învăţăm, nu? Şi mi s-a pus mie aşa pata acum o săptămână şi am făcut o focaccia. Bună rău, dar mi-am scris procentele pe o foaie care a intrat în pământ, nu alta, aşa că ieri, când mai avea puţin prefermentul meu până să ajungă în maxim, ia reţeta de unde nu-i. Pfeeeeew! M-am enervat eu cu o enervare mare şi am luat calculatorul să născocesc altă reţetă. Ştiu că în focaccia se mai pune zahăr şi ulei, însă eu am păstrat reţeta de aluat fără adaosuri, ulei am pus doar în tavă şi pe deasupra, căci asta e minunea la focaccia şi ceea ce îmi place mie nespus, şi anume crusta delici…

Ciocanele marinate la cuptor

Rumene, crocante, fragede de ți se topesc în gură ... Ce ziceți? Ați încerca? Eu am mâncat :P Și mi-au plăcut mult de tot. Nu știu dacă din cauza faptului că n-am mai mâncat de mult timp pulpe sau chiar sunt așa de bune pe cât mi s-au părut mie. Și pentru că mai trebuie din când în când să fac câte o dedicație, pentru că îi știu pe câțiva dintre voi, cei care urmăriți nebunelile mele culinare, rețeta asta e pentru Dan Marcoci (salutare!) - sper să faci și tu și chiar te rog, spune-mi cum ți-au ieșit și dacă ți-au plăcut :)
Aveți nevoie de:
ciocănele de pui - eu am folosit o cutie care avea 7 bucăți1 lingură de miere1 lingură sos de soia1 lingură sos Worchester (eu am folosit din cel de la Fuchs)1/2 linguriță cardamon1/2 linguriță nucșoară2 linguri ulei de arahide 1 praf  de piper     Am spălat bine ciocănelele, le-am uscat cu prosoape de bucătărie și le-am pus într-o pungă cu fermoar. Am turnat peste amestecul de sosuri și condimente și le-am agitat bine, bine, apoi le-am lăsat pe…