Treceți la conținutul principal

Focaccia cu rozmarin și usturoi


   Nu e bună, e foarte bună, e genială, dacă nu mă opream, o mâncam pe toată imediat ce am scos-o din cuptor :D
   Nu vă plictisesc cu nici o poveste, nici cu poze multe (că dacă nu ies prea faine iar o sa am plângeri și nu vreau să supăr pe nimeni), vă dau doar rețeta și vă sfătuiesc călduros să o încercați.

   Ingrediente
  • 250g făină integrală de grâu
  • 250g făină neagră de grâu
  • 150ml apă călduță +  150ml lapte călduț (eu le-am amestecat și le-am încălzit puțin pe foc) 
  • 50ml ulei din sâmburi de struguri
  • 1 lingură miere
  • 1 linguriță sare
  • 1 linguriță rozmarin uscat
  • 1/2 linguriță piper
  • 1 plic drojdie uscată
  • 1 lingură fulgi de usturoi (opțional)
  • 50g unt + 4-5 căței de usturoi pisați + 1 lingură de sare mare pentru topping
   Ingredientele, mai puțin cele pentru topping, le-am pus în ordine în mașina de făcut pâine la programul de frământat și dospit. Când a fost gata, am scos aluatul și l-am întins cu mâna într-o tavă unsă cu unt, făcând cu degetele gropițe în aluat, apoi am pus pe deasupra untul frecat cu usturoiul și am presărat sarea. Am acoperit cu folie de plastic și am mai lăsat jumătate de oră la cald să mai crească. Am pus tava în cuptorul preîncălzit la 190-200 grade C, poate chiar mai mult la început, pentru vreo jumătate de oră. Chiar dacă inițial cuptorul  e încins la o temperatură mai mare (eu pentru pâine îl pun pe la 200-220 de grade C), las la temperatura asta cam 5-10 minute, după care o reduc până pe la 180-190. Depinde și de felul de pâine și de dimensiunile ei. Însă musai primele 10-15 minute nu deschid cuptorul, să nu se surpe la mijloc. 
   Și minunea asta a ieșit. După cum spuneam la început, cu greu m-am abținut să nu mănânc în cantitate industrială, doar am rupt o felie și am mâncat-o cu unt. Yammmi! Au primit și fetele azi la serviciu. Cu hummus.  Și cică le-a plăcut :P. Le mai duc și data viitoare ;).
Poftă bună!




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Crap la cuptor cu usturoi

E o rețetă super rapidă, delicioasă și aspectuoasă. Aveți nevoie de:
crap, o bucată fără cap, fără coadă, eviscerat, curățat și crestatsarepiper boabecâțiva căței de usturoi (eu am pus vreo 4), tăiați feliuțecimbru (eu am folosit proaspăt)ulei de măsline (o lingură)1 lămâie vin alb sec, cam 100mlCrapul se spală și se usucă cu prosoape de bucătărie, se sărează și se lasă cam jumătate de oră la frigider. Apoi se introduc în crestături și în interiorul peștelui feliuțele de usturoi, boabele de piper, feliuțe de lămâie și cimbrul. Se stropește cu puțin ulei de măsline și se introduce în cuptorul preîncălzit la 180 de grade. Cînd este aproape gata se stropește cu vinul și se mai lasă 5-10 minute. În total stă la cuptor 20, maxim 30 de minute. Și arată cam așa când e gata:



Merge cu  mămăliguță și un mujdei cremos. Iar pentru o savoare și mai mare, puteți pune puțin unt aromat peste el la servire ;)

Poftă bună!

Somon la tigaie cu broccoli si sparanghel

Pentru că de cele mai multe ori lucrurile simple sunt și cele mai gustoase, când vine vorba de pește, eu una prefer să îl fac cât mai simplu, dar nu refuz și o rețetă ceva mai elaborată din când în când. :) 
     Și pentru că somonul e un pește mult prea gustos și bogat, prefer să îl fac simplu. Iau în general file de somon cu tot cu piele, îl curăț și îl verific să nu mai aibă oase și îl usuc bine cu prosoape de bucătărie. Apoi îl sărez și-l piperez pe ambele părți și îl pun în tigaia bine de tot încinsă, în care am turnat și puțin ulei de măsline, pe partea cu pielea. În funcție de grosimea file-ului îl țin între 5 și 7 minute pe o parte, apoi îl întorc pe partea cealaltă și îl țin cu 1-2 minute mai puțin (4-6 minute). La final îl întorc din nou pe partea cu pielea și storc peste el suc de lămâie și-l mai las 1 minute. Și asta e tot. 
     Așa am făcut și astăzi la prânz, iar lângă am avut o garnitură delicioasă, de un verde care s-a asortat de minune cu rozul somonului.      …

File de somn la tigaie în unt și lămâie

Nu țin minte să fi luat și gătit vreodată somn, sinceră să fiu. Mama ne făcea când eram mici, pane, și dispărea ca prin minune. De când cu toate felurile de pește apărute pe piață, eu una mă simt uneori debusolată, așa că  mă uit după chestii simple, care nu necesită mare filosofie când vine vorba de pregătit, să fie proaspăt și cu puține oase. De aceea, poate, prefer somonul sau păstrăvul, sunt pești cu o carne gustoasă, nu au oase mici și cele pe care le au se scot ușor, se fac repede. Și recunosc faptul că nu m-am documentat din cale afară în ceea ce privește pregătirea altor feluri de pește, așa că am rămas fidelă față de cele anterior menționate (nu am luat în discuție conservele de pește și nici fileul de pește afumat, ele sunt altă mâncare de pește). Așa că ieri, plimbându-mă prin piață, am trecut și pe la pescărie să întreb de pește pentru Crăciun (da, așa sunt eu mai ciudată și m-am hotărât să fac ceva cu pește, că altă carne nu mănânc). Și mi-a atras atenția fileul de …