Treceți la conținutul principal

Sachertorte


    Ca la orice sărbătoare mare trebuie să fie dezmăț...total...am zis! Și cum nu puteam să las să treacă ziua de azi așa neobservată, că deh, o dată împlinesc ... 21 de primăveri ;;) (să nu ziceți altceva, că mă supăr și anul viitor să vă așteptați la aceeași vârstă, așa am rămas setată de ceva timp :)) ), am făcut tortul ăsta minunat, deosebit, decadent și plin de calorii, dar cine mai stă să se gândească la asta într-o așa zi frumoasă? ;) Am savurat, am aniversat, am băut și un pahar cu vin și am decis: e prima dată când prestez tortul ăsta, dar cu siguranță nu și ultima. Pe cuvântul meu de șoim!

   Ingrediente
      Blat
  • 200g ciocolată amară (74% cacao)
  • 8 gălbenușuri
  • 125g unt
  • 10 albușuri
  • 140g zahăr pudră
  • 125g făină
     Umplutură
  • 8 linguri gem de caise
     Glazură
  • 150g ciocolată (74% cacao)
  • 250ml frișcă lichidă (eu am avut Milli 30% grăsime)
  • 180g zahăr (la care am adăugat miezul de la o păstaie de vanilie)
  • 1 ou
    Pentru blat am topit la bain-marie ciocolata ruptă în bucățele cu untul, separat am bătut gălbenușurile și am adăugat treptat, amestecând cu sârg, amestecul de cioco și unt până s-a făcut o cremă omogenă. Albușurile le-am bătut bine, bine cu un praf de sare, până au rămas încremenite pe bătător de uimire și ca să nu se dumirească ce le-a lovit, le-am mai adăugat și zahărul pudră, în rânduri, rânduri sau ploicele mititele până s-au bățoșat și mai vârtos. O treime din spuma de albuș am adăugat-o puțin câte puțin în amestecul de gălbenuș, prin răsturnare, să nu tulbur apele, apoi am adăugat restul de albușuri și la final am adăugat și făina în ploaie (așa zicea la rețetă, așa am făcut, am „plouat” făina câte puțin) și am amestecat tot așa, de sus în jos, până s-a omogenizat. Toată șmecheria e să amesteci fără să zăpăcești bulele de aer, să rămână blatul aerat și să crească pufos, nu să se facă ditai cărămida! Rețeta originală cerea 2 forme în care să se pună compoziția în mod egal. Eu nu am, așa că am pus toată compoziția într-o singură formă, unsă cu unt și tapetată cu făină, am copt-o la foc potrivit (să fi fost 180 de grade C în cuptor) până a ieșit ok la testul cu scobitoarea (adică introdusă scobitoare în mijlocul tortului a ieșit curată, fără aluat pe ea), nu mă întrebați cât, chiar am uitat să cronometrez, dar din vagile mele aduceri aminte, să fi fost vreo 50-60 de minute, însă cel mai bine e să verificați.
    Pentru glazură, am topit pe bain-marie ciocolata și apoi am adăugat frișca și zahărul amestecat cu miezul de la păstaia de vanilie și am lăsat să fiarbă compoziția fără s-o amestec. Am bătut oul și apoi am adăugat treptat, câte puțin din compoziția de ciocolată, după fiecare adăugare am amestecat bine, bine compoziția, până am amestecat totul și am pus-o iar pe foc 4 minute amestecând continuu (știu asta pentru că la glazură am stat cu ceasul lână mine, să nu pățesc vreun afront și să nu-mi iasă). Am luat-o de pe foc și am lăsat glazura să se răcească.
    Blatul, după ce s-a copt, a stat frumușel la răcit pe un grătar, și când a fost recișor l-am executat prin tăiere pe din două, transversal și l-am înnobilat cu gemul de caise. Peste am turnat glazura răcită la temperatura camerei (tortul fiind tot pe grătar) și am avut grijă să se scurgă în mod cât de cât uniform peste toată suprafața tortului, l-am lăsat un pic să-și revină după înecare și apoi l-am pus pe platou și l-am dat la frigider. Peste noapte. Până azi. Când l-am mâncat. Nu pe tot, mai am pentru invitați rătăciți. Dar nu-l păstrez prea mult. Cine n-a venit, n-a mâncat. Asta e! Viața e grea și nedreaptă! Hai vă pup și hepi bărzdei tu mi!
Poftă bună!










Comentarii

  1. Arata intr-un maaaare fel si nu pare nici foarte complicat de executat. Cred ca ma incumet si eu!:) La multi ani si cat mai multe bunatati!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu e dificil, deloc, trebuie doar sa ai rabdare pana se racesc toate, sa poti sa le asamblezi, dar intre timp poti face altceva (un alt tort, spre exemplu, ca mine :D).
      Mercic mult, draguta, sa fie! >:D< :-*

      Ștergere
  2. Asta e! Viața e grea și nedreaptă!

    RăspundețiȘtergere
  3. Buna! Super tortul! Am si eu o intrebare: glazura amestecata cu oul, se pune pe foc direct sau pe bain-marie?

    RăspundețiȘtergere
  4. Pe bain-marie totul, asa e mult mai usor de controlat si nu risc sa se faca "omleta" ouale, cand am de-a face cu ele in compozitia cremelor :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

File de somn la tigaie în unt și lămâie

     Nu țin minte să fi luat și gătit vreodată somn, sinceră să fiu. Mama ne făcea când eram mici, pane, și dispărea ca prin minune. De când cu toate felurile de pește apărute pe piață, eu una mă simt uneori debusolată, așa că  mă uit după chestii simple, care nu necesită mare filosofie când vine vorba de pregătit, să fie proaspăt și cu puține oase. De aceea, poate, prefer somonul sau păstrăvul, sunt pești cu o carne gustoasă, nu au oase mici și cele pe care le au se scot ușor, se fac repede. Și recunosc faptul că nu m-am documentat din cale afară în ceea ce privește pregătirea altor feluri de pește, așa că am rămas fidelă față de cele anterior menționate (nu am luat în discuție conservele de pește și nici fileul de pește afumat, ele sunt altă mâncare de pește). Așa că ieri, plimbându-mă prin piață, am trecut și pe la pescărie să întreb de pește pentru Crăciun (da, așa sunt eu mai ciudată și m-am hotărât să fac ceva cu pește, că altă carne nu mănânc). Și mi-a atras atenția fi

Gogoși cu maia la cuptor

     Când mă gândesc la gogoși, invariabil îmi aduc aminte de gogoșile făcute de mamaia mea, întotdeauna într-o cantitate impresionantă (vreo 2 ligheane mari, în care făcea toamna și gemul de prune), ninse cu zahăr pudră, simple sau umplute cu dulceață sau creme felurite, una mai delicioasă decât cealaltă. Nu m-am încumetat să fac până acum gogoși nu din neștiință sau lene, ci doar pentru că acum, deși pofta mă mai încolțește, nu mă încântă ideea de baie de ulei, deși n-ar fi așa o tragedie dacă m-aș rezuma și eu ca omul la 1-2 bucăți (mda, s-o credă mutu' că aș putea să mă mai opresc :)) ). Și apoi nici drojdie n-am mai folosit de multă vreme (cred că se face mai bine de un an), așa că am tot amânat momentul, am găsit substitute ( gogoșelele astea chiar au fost gustoase și rapid de preparat) și tot n-am făcut (de cumpărat nici măcar nu m-am gândit, căci sunt tare mofturoasă la chestiile provenite din bucătăriile stradale). Dar într-un final mi-am luat inima în dinți și am făc

Somon la tigaie cu broccoli si sparanghel

     Pentru că de cele mai multe ori lucrurile simple sunt și cele mai gustoase, când vine vorba de pește, eu una prefer să îl fac cât mai simplu, dar nu refuz și o rețetă ceva mai elaborată din când în când. :)       Și pentru că somonul e un pește mult prea gustos și bogat, prefer să îl fac simplu. Iau în general file de somon cu tot cu piele, îl curăț și îl verific să nu mai aibă oase și îl usuc bine cu prosoape de bucătărie. Apoi îl sărez și-l piperez pe ambele părți și îl pun în tigaia bine de tot încinsă, în care am turnat și puțin ulei de măsline, pe partea cu pielea. În funcție de grosimea file-ului îl țin între 5 și 7 minute pe o parte, apoi îl întorc pe partea cealaltă și îl țin cu 1-2 minute mai puțin (4-6 minute). La final îl întorc din nou pe partea cu pielea și storc peste el suc de lămâie și-l mai las 1 minute. Și asta e tot.       Așa am făcut și astăzi la prânz, iar lângă am avut o garnitură delicioasă, de un verde care s-a asortat de minune cu rozul so