Treceți la conținutul principal

Ciuperci umplute



   Cine n-a făcut măcar o dată ciuperci umplute? E ceva simplu, gustos şi hrănitor şi chiar poţi să-ţi laşi imaginaţia să zburde veselă în combinații de umpluturi care mai de care mai savuroase.
   Pentru astăzi am ales o umplutură cu slăninuță și brânză în coajă de brad. Am luat niște ciuperci (champignon) cu pălăria mai mare, cam un kilogram cred că am avut (le-am luat la casoletă mare) și le-am dat la o parte codițele, le-am trecut prin jet de apă și le-am uscat cu prosoape de hârtie, apoi am pus într-o tavă o foaie de copt și un grătar și am așezat ciupercile. Am pus în fiecare pălărie câte o bucățică de slăninuță (săru'mâna mătușicii mele dragi care m-a „dotat” cu o bucată de slăninuță bună, ardelenească, de la mama ei, sau tata ei, nu știu dacă era un purcel sau o scrofiță :P), peste am „moțat” ciupercile cu câte o bucată zdravănă de brânză (tocmai am luat ieri de la piață brânză în coajă de brad, parfumată și gustoasă nevoie mare) pe care am sfărâmat-o puțin și am îndesat-o peste slăninuță în pălăriile ciupercilor, am mai măcinat puțin piper negru pe deasupra și am desăvârșit minunea cu un strop de ulei de măsline (eu mă folosesc cu mare drag de un spray pentru a pulveriza uleiul, așa pot doza cantitatea de ulei folosită și chiar se folosește mai puțin) și am dat tava la cuptorul preîncălzit pe la 180-190 de grade C până au început să se înmoaie ciupercile și brânza s-a rumenit frumos (maxim jumătate de oră).
   Am mâncat vreo 3 bucăți după ce s-au mai răcorit puțin, că n-am rezistat și aș mai fi mâncat, dar trebuia să vă arăt și vouă ce-am făcut :P.

Poftă bună! 



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Macarons cu vanilie (rețeta Pierre Hermé)

Minunile astea delicate, delicioase și la mare căutare în ultima vreme pot fi cea mai frumoasă experiență a unui bucătărist sau cel mai îngrozitor coșmar. Am experimentat ambele stări, recunosc, și mă pot mândri cu o încăpățânare remarcabilă, având în vedere că după multele dezastre experimentate nu m-am dat bătută și am așteptat momentul fericit în care, datorită unui cuptor potrivit pentru a coace asemenea bunătăți, am reușit să fac minunățiile prezentate cu mare fală astăzi. Am citit multe rețete, de testat am si testat câteva, însă după lupte seculare, m-am hotărât să rămân fidelă rețetei tatălui macaronilor, Pierre Hermé, a cărui carte, Macarons, am primit-o în dar de la o dragă prietenă. Dacă nu sunteți în temă cu merengul italian și nu aveți la îndemână cele necesare, s-ar putea să nu vă încumetați să faceți rețeta asta, dar ar fi păcat, pentru că ies, într-adevăr, niște macaroni deosebit de buni, cu care veți impresiona degustătorii cu siguranță. Eu le-am făcut testarea …

Crap la cuptor cu usturoi

E o rețetă super rapidă, delicioasă și aspectuoasă. Aveți nevoie de:
crap, o bucată fără cap, fără coadă, eviscerat, curățat și crestatsarepiper boabecâțiva căței de usturoi (eu am pus vreo 4), tăiați feliuțecimbru (eu am folosit proaspăt)ulei de măsline (o lingură)1 lămâie vin alb sec, cam 100mlCrapul se spală și se usucă cu prosoape de bucătărie, se sărează și se lasă cam jumătate de oră la frigider. Apoi se introduc în crestături și în interiorul peștelui feliuțele de usturoi, boabele de piper, feliuțe de lămâie și cimbrul. Se stropește cu puțin ulei de măsline și se introduce în cuptorul preîncălzit la 180 de grade. Cînd este aproape gata se stropește cu vinul și se mai lasă 5-10 minute. În total stă la cuptor 20, maxim 30 de minute. Și arată cam așa când e gata:



Merge cu  mămăliguță și un mujdei cremos. Iar pentru o savoare și mai mare, puteți pune puțin unt aromat peste el la servire ;)

Poftă bună!

Focaccia cu măsline, anşoa, roşii, sumac şi oregano (cu maia)

Nu mai e nevoie să vă povestesc despre pasiunea mea pentru pâinea cu maia. De doi ani, de când îmi cresc maiaua, rare au fost ocaziile când am mai căzut în păcat şi am mâncat altfel de pâine. Pasiunea s-a extins într-atât, încât am început să folosesc maiaua şi în alte reţete, cu un rezultat minunat, de cele mai multe ori, căci nu vă mint, am mai avut parte şi de ceva dezamăgiri, dar asta este ... din greşeli învăţăm, nu? Şi mi s-a pus mie aşa pata acum o săptămână şi am făcut o focaccia. Bună rău, dar mi-am scris procentele pe o foaie care a intrat în pământ, nu alta, aşa că ieri, când mai avea puţin prefermentul meu până să ajungă în maxim, ia reţeta de unde nu-i. Pfeeeeew! M-am enervat eu cu o enervare mare şi am luat calculatorul să născocesc altă reţetă. Ştiu că în focaccia se mai pune zahăr şi ulei, însă eu am păstrat reţeta de aluat fără adaosuri, ulei am pus doar în tavă şi pe deasupra, căci asta e minunea la focaccia şi ceea ce îmi place mie nespus, şi anume crusta delici…