Treceți la conținutul principal

Tartă cu cremă de banane și ciocolată



   Daaaa, asta e urmarea de la postul de ieri cu tartletele. Astăzi am reușit să și gust din ce am făcut și da, le recomand, sunt bune bune, cremoase, aromate, cu crusta care ți se topește în gură ... Nu mai zic, că mă apucă pofta și nu mai mănânc în seara asta că e cam târziu :P
   Așadar și așadeci, pentru tarta asta am schimbat un pic compoziția crustei, în sensul că am folosit numai 5 biscuiți digestivi (de același fel cu cei folosiți la tartlete), 100g pudră de migdale (eu am găsit vrac la Auchan), o lingură cu unt topit și un albuș de la un ou mai mare pe care l-a bătut spumă (cu o furculiță, nu m-am stresat în mod deosebit). Gălbenușul l-am adăugat compoziției de cremă care a ramas la tartlete ( găsiți rețeta aici) la care am mai adăugat 100g ciocolată topită pe bain-marie cu lingură cu lapte și una cu unt și am lăsat-o la frigider până a fost gata crusta. Am pus cu mâna umedă compoziția pentru crustă într-o formă rotundă și am modelat-o astfel încât să acopere baza și marginile (eu am o formă de tort din silicon pe care am folosit-o, dar dacă aveți o formă de tarte cu diametrul de 20-22cm, e super ok). Și am dat-o la cuptorul preîncălzit la 180 de grade C pentru vreo 20-25 de minute. Apoi am scos-o și am lăsat-o să se răcească în formă.
   Când s-a răcit am turnat crema și am băgat din nou forma la cuptor pentru încă vreo 40 de minute. Am scos-o din cuptor și am lăsat-o să se răcească vreo jumătate de oră în formă, apoi am pus-o pe un grătar și am lăsat-o până s-a răcit complet.
   La final am ornat-o cu felii de banane (2 mijlocii am folosit eu) și fulgi de migdale, peste care am mai turnat niște sos de ciocolată (din ciocolată neagră și puțin lapte topite la foc foarte mic, că nu mai aveam chef de bain-marie, dar mă ajută și cratița pe care o am, pentru că are fundul destul de gros și nu mi se prinde). Și am lăsat-o peste noapte la frigider, iar azi am mâncat o felie. Și asta e tot! Restul o donez :P 


Poftă bună!






Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Crap la cuptor cu usturoi

E o rețetă super rapidă, delicioasă și aspectuoasă. Aveți nevoie de:
crap, o bucată fără cap, fără coadă, eviscerat, curățat și crestatsarepiper boabecâțiva căței de usturoi (eu am pus vreo 4), tăiați feliuțecimbru (eu am folosit proaspăt)ulei de măsline (o lingură)1 lămâie vin alb sec, cam 100mlCrapul se spală și se usucă cu prosoape de bucătărie, se sărează și se lasă cam jumătate de oră la frigider. Apoi se introduc în crestături și în interiorul peștelui feliuțele de usturoi, boabele de piper, feliuțe de lămâie și cimbrul. Se stropește cu puțin ulei de măsline și se introduce în cuptorul preîncălzit la 180 de grade. Cînd este aproape gata se stropește cu vinul și se mai lasă 5-10 minute. În total stă la cuptor 20, maxim 30 de minute. Și arată cam așa când e gata:



Merge cu  mămăliguță și un mujdei cremos. Iar pentru o savoare și mai mare, puteți pune puțin unt aromat peste el la servire ;)

Poftă bună!

Somon la tigaie cu broccoli si sparanghel

Pentru că de cele mai multe ori lucrurile simple sunt și cele mai gustoase, când vine vorba de pește, eu una prefer să îl fac cât mai simplu, dar nu refuz și o rețetă ceva mai elaborată din când în când. :) 
     Și pentru că somonul e un pește mult prea gustos și bogat, prefer să îl fac simplu. Iau în general file de somon cu tot cu piele, îl curăț și îl verific să nu mai aibă oase și îl usuc bine cu prosoape de bucătărie. Apoi îl sărez și-l piperez pe ambele părți și îl pun în tigaia bine de tot încinsă, în care am turnat și puțin ulei de măsline, pe partea cu pielea. În funcție de grosimea file-ului îl țin între 5 și 7 minute pe o parte, apoi îl întorc pe partea cealaltă și îl țin cu 1-2 minute mai puțin (4-6 minute). La final îl întorc din nou pe partea cu pielea și storc peste el suc de lămâie și-l mai las 1 minute. Și asta e tot. 
     Așa am făcut și astăzi la prânz, iar lângă am avut o garnitură delicioasă, de un verde care s-a asortat de minune cu rozul somonului.      …

File de somn la tigaie în unt și lămâie

Nu țin minte să fi luat și gătit vreodată somn, sinceră să fiu. Mama ne făcea când eram mici, pane, și dispărea ca prin minune. De când cu toate felurile de pește apărute pe piață, eu una mă simt uneori debusolată, așa că  mă uit după chestii simple, care nu necesită mare filosofie când vine vorba de pregătit, să fie proaspăt și cu puține oase. De aceea, poate, prefer somonul sau păstrăvul, sunt pești cu o carne gustoasă, nu au oase mici și cele pe care le au se scot ușor, se fac repede. Și recunosc faptul că nu m-am documentat din cale afară în ceea ce privește pregătirea altor feluri de pește, așa că am rămas fidelă față de cele anterior menționate (nu am luat în discuție conservele de pește și nici fileul de pește afumat, ele sunt altă mâncare de pește). Așa că ieri, plimbându-mă prin piață, am trecut și pe la pescărie să întreb de pește pentru Crăciun (da, așa sunt eu mai ciudată și m-am hotărât să fac ceva cu pește, că altă carne nu mănânc). Și mi-a atras atenția fileul de …