Treceți la conținutul principal

Clătite americane cu cremă de brânză, mure și sirop de arțar


   Ding, ding, ding, clătitele americane se întorc! De data asta, făcute de dat, dar am gustat și eu, că nah, trebuia să văd dacă au ieșit bine :P. Și au ieșit, normal că au ieșit, că doar am pus numai chestii bune în ele :)) Am scos aseară penultimul pachet de mure de la congelator și am pus murele la dezghețat într-o sită, să se și scurgă bine. Și de dimineață m-am apucat cu mare zel de făcut clătitele. Am pus:
  • 1 1/2cană făină
  • 1 linguriță praf de copt
  • 1/4 linguriță sare
  • 1 ou separat albușul de gălbenuș
  • 1 lingură zahăr vanilat (eu am un borcan cu zahăr brut în care tot mai înghesui batoane de vanilie de la care am folosit miezul)
  • 1/2 cană cremă de brânză (quark de la exquisa cu conținut scăzut de grăsime)
  • 1 cană lapte
  • 2 linguri ulei din sâmburi de struguri
  • 1 linguriță extract de vanilie
  • 1 cană mure, în plus o mână de mure de decor
  • sirop de arțar
   Am pus într-un bol și am amestecat făina cu praful de copt și sarea, în alt bol am amestecat gălbenușul cu zahărul, am adăugat crema de brânză, laptele, uleiul și extractul de vanilie, am combinat cele două amestecuri și la sfârșit am adăugat albușul bătut spumă cu un praf de sare. Nu se amestecă în disperare, ci doar până când s-au omogenizat ingredientele. La final am pus și murele și am pregătit tigaia. Așa cum fac întotdeauna, nu am îmbibat tigaia cu ulei, ci doar am șters-o cu un șervețel înmuiat în ulei. Pentru cine vrea, poate să folosească unt, atât în compoziție (doar că o să trebuiască să topiți untul și să-l răciți puțin înainte de a-l amesteca cu restul de ingrediente), cât și în tigaie, când faceți clătitele. Și am pus din compoziție în tigaie, am mai presărat câteva mure partea care era cu fața la mine și după 2-3 minute, când au început să apară bule de aer la suprafață, am întors clătita pe partea cealaltă și am mai lăsat-o vreo 2 minute să se coacă frumușel. Am reluat procesul tehnologic și pentru celelalte clătite, până le-am terminat (recunosc faptul că de data asta am lucrat la 2 tigăi, una mai mare în care am putut pune 2 clătite - le-am făcut mai micuțe, nu foarte mari).
   Au ieșit vreo 10 clătite cucuiete, peste fiecare dintre ele am turnat puțin sirop de arțar și le-am mai decorat cu o mână de mure. Bune, bune, pufoase și aromate! Sper că au plăcut și destinatarilor :) Mie mi-au plăcut și voi repeta mișcarea și mă gândesc să folosesc și zmeură data viitoare. Vă țin la 220 ;)

Poftă bună! 






Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Macarons cu vanilie (rețeta Pierre Hermé)

Minunile astea delicate, delicioase și la mare căutare în ultima vreme pot fi cea mai frumoasă experiență a unui bucătărist sau cel mai îngrozitor coșmar. Am experimentat ambele stări, recunosc, și mă pot mândri cu o încăpățânare remarcabilă, având în vedere că după multele dezastre experimentate nu m-am dat bătută și am așteptat momentul fericit în care, datorită unui cuptor potrivit pentru a coace asemenea bunătăți, am reușit să fac minunățiile prezentate cu mare fală astăzi. Am citit multe rețete, de testat am si testat câteva, însă după lupte seculare, m-am hotărât să rămân fidelă rețetei tatălui macaronilor, Pierre Hermé, a cărui carte, Macarons, am primit-o în dar de la o dragă prietenă. Dacă nu sunteți în temă cu merengul italian și nu aveți la îndemână cele necesare, s-ar putea să nu vă încumetați să faceți rețeta asta, dar ar fi păcat, pentru că ies, într-adevăr, niște macaroni deosebit de buni, cu care veți impresiona degustătorii cu siguranță. Eu le-am făcut testarea …

Focaccia cu măsline, anşoa, roşii, sumac şi oregano (cu maia)

Nu mai e nevoie să vă povestesc despre pasiunea mea pentru pâinea cu maia. De doi ani, de când îmi cresc maiaua, rare au fost ocaziile când am mai căzut în păcat şi am mâncat altfel de pâine. Pasiunea s-a extins într-atât, încât am început să folosesc maiaua şi în alte reţete, cu un rezultat minunat, de cele mai multe ori, căci nu vă mint, am mai avut parte şi de ceva dezamăgiri, dar asta este ... din greşeli învăţăm, nu? Şi mi s-a pus mie aşa pata acum o săptămână şi am făcut o focaccia. Bună rău, dar mi-am scris procentele pe o foaie care a intrat în pământ, nu alta, aşa că ieri, când mai avea puţin prefermentul meu până să ajungă în maxim, ia reţeta de unde nu-i. Pfeeeeew! M-am enervat eu cu o enervare mare şi am luat calculatorul să născocesc altă reţetă. Ştiu că în focaccia se mai pune zahăr şi ulei, însă eu am păstrat reţeta de aluat fără adaosuri, ulei am pus doar în tavă şi pe deasupra, căci asta e minunea la focaccia şi ceea ce îmi place mie nespus, şi anume crusta delici…

Ciocanele marinate la cuptor

Rumene, crocante, fragede de ți se topesc în gură ... Ce ziceți? Ați încerca? Eu am mâncat :P Și mi-au plăcut mult de tot. Nu știu dacă din cauza faptului că n-am mai mâncat de mult timp pulpe sau chiar sunt așa de bune pe cât mi s-au părut mie. Și pentru că mai trebuie din când în când să fac câte o dedicație, pentru că îi știu pe câțiva dintre voi, cei care urmăriți nebunelile mele culinare, rețeta asta e pentru Dan Marcoci (salutare!) - sper să faci și tu și chiar te rog, spune-mi cum ți-au ieșit și dacă ți-au plăcut :)
Aveți nevoie de:
ciocănele de pui - eu am folosit o cutie care avea 7 bucăți1 lingură de miere1 lingură sos de soia1 lingură sos Worchester (eu am folosit din cel de la Fuchs)1/2 linguriță cardamon1/2 linguriță nucșoară2 linguri ulei de arahide 1 praf  de piper     Am spălat bine ciocănelele, le-am uscat cu prosoape de bucătărie și le-am pus într-o pungă cu fermoar. Am turnat peste amestecul de sosuri și condimente și le-am agitat bine, bine, apoi le-am lăsat pe…