Treceți la conținutul principal

Tartă cu brânză și verdețuri


   Mie îmi place brânza. La nebunie. Orice fel de brânză. Nu cred că am întâlnit până acum fel de brânză care să nu-mi placă. O să mai încerc, cine știe, încă n-am încercat toate felurile. Pentru tarta asta am ales să fac atât crusta, cât și umplutura cu brânză. Și am ales două tipuri de brânză de oaie, pentru crustă urdă de oaie, pentru umplutură telemea nouă de oaie. Și muuuulte ierburi. Mult verde. Așa, ca de sezon. Rezultatul? O tartă înmiresmată, consistentă, dar în același timp ușoară, merge și al un picnic și la o gustare și ca aperitiv și la o cină. Părerea mea!
   Pentru crustă am amestecat 500g urdă de oaie, 5 linguri ulei de măsline, 100g făină de alac (tot vreo 5 linguri, merge și cu făină albă, neagră, integrală, de care aveți la îndemână), puțină sare, piper alb și un praf de nucșoară. Am amestecat cu mâna până am obținut un aluat omogen. L-am împachetat în folie de plastic și l-am dat la frigider cam 45 de minute. 
   Pentru umplutură am amestecat 400g telemea de oaie puțin sărată, proaspătă, cu 200ml smântână de gătit (eu folosesc de la La Dorna, cu 15% grăsime), 1 legătură de leurdă, una de pătrunjel, una de mărar, 2 fire de ceapă verde, toate tocate mărunt, 1 linguriță mentă uscată, 1/2 linguriță piper măcinat, 7 ouă de prepeliță bătute puțin cu furculița (asta mai aveam prin frigider, puteți pune 2 ouă de găină) și am turnat compoziția peste blatul pe care l-am scos de la frigider și l-am întins cu mâna într-o formă de tartă unsă cu ulei de măsline (mie mi-a încăput într-o formă cu diametrul de 28cm).
   Am dat tarta la cuptorul preîncălzit la 180 de grade C vreo 50 de minute, apoi am scos-o și am lăsat-o să se răcească. Puteți lăsa tarta în formă, că nu are nimic, în plus nu riscați să pățiți ca mine, că m-a ros curiozitatea cea mare să văd cum arată fără formă și cum nu se răcise complet, la mijloc era prinsă puțin și era cât pe ce să-mi cadă pe jos, mi s-a crăpat într-o parte, așa că am lăsat-o încolo de curiozitate și am păstrat tarta în formă. Puteți s-o scoateți mai ușor și nu riscați asemenea peripeții dacă aveți o formă cu fund detașabil sau puneți pe fundul formei niște hârtie de copt. Nu-i bai, totul a ieșit bine în final și tarta a ieșit așa cum m-am așteptat. E bună și călduță, dar nu mi-a stat în gât nici când am mâncat-o azi de dimineață mai rece, de la frigider. Merge cu o porție de iaurt lângă, sau cu o salată de roșii.

Poftă bună! 



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Macarons cu vanilie (rețeta Pierre Hermé)

Minunile astea delicate, delicioase și la mare căutare în ultima vreme pot fi cea mai frumoasă experiență a unui bucătărist sau cel mai îngrozitor coșmar. Am experimentat ambele stări, recunosc, și mă pot mândri cu o încăpățânare remarcabilă, având în vedere că după multele dezastre experimentate nu m-am dat bătută și am așteptat momentul fericit în care, datorită unui cuptor potrivit pentru a coace asemenea bunătăți, am reușit să fac minunățiile prezentate cu mare fală astăzi. Am citit multe rețete, de testat am si testat câteva, însă după lupte seculare, m-am hotărât să rămân fidelă rețetei tatălui macaronilor, Pierre Hermé, a cărui carte, Macarons, am primit-o în dar de la o dragă prietenă. Dacă nu sunteți în temă cu merengul italian și nu aveți la îndemână cele necesare, s-ar putea să nu vă încumetați să faceți rețeta asta, dar ar fi păcat, pentru că ies, într-adevăr, niște macaroni deosebit de buni, cu care veți impresiona degustătorii cu siguranță. Eu le-am făcut testarea …

Focaccia cu măsline, anşoa, roşii, sumac şi oregano (cu maia)

Nu mai e nevoie să vă povestesc despre pasiunea mea pentru pâinea cu maia. De doi ani, de când îmi cresc maiaua, rare au fost ocaziile când am mai căzut în păcat şi am mâncat altfel de pâine. Pasiunea s-a extins într-atât, încât am început să folosesc maiaua şi în alte reţete, cu un rezultat minunat, de cele mai multe ori, căci nu vă mint, am mai avut parte şi de ceva dezamăgiri, dar asta este ... din greşeli învăţăm, nu? Şi mi s-a pus mie aşa pata acum o săptămână şi am făcut o focaccia. Bună rău, dar mi-am scris procentele pe o foaie care a intrat în pământ, nu alta, aşa că ieri, când mai avea puţin prefermentul meu până să ajungă în maxim, ia reţeta de unde nu-i. Pfeeeeew! M-am enervat eu cu o enervare mare şi am luat calculatorul să născocesc altă reţetă. Ştiu că în focaccia se mai pune zahăr şi ulei, însă eu am păstrat reţeta de aluat fără adaosuri, ulei am pus doar în tavă şi pe deasupra, căci asta e minunea la focaccia şi ceea ce îmi place mie nespus, şi anume crusta delici…

Crap la cuptor cu usturoi

E o rețetă super rapidă, delicioasă și aspectuoasă. Aveți nevoie de:
crap, o bucată fără cap, fără coadă, eviscerat, curățat și crestatsarepiper boabecâțiva căței de usturoi (eu am pus vreo 4), tăiați feliuțecimbru (eu am folosit proaspăt)ulei de măsline (o lingură)1 lămâie vin alb sec, cam 100mlCrapul se spală și se usucă cu prosoape de bucătărie, se sărează și se lasă cam jumătate de oră la frigider. Apoi se introduc în crestături și în interiorul peștelui feliuțele de usturoi, boabele de piper, feliuțe de lămâie și cimbrul. Se stropește cu puțin ulei de măsline și se introduce în cuptorul preîncălzit la 180 de grade. Cînd este aproape gata se stropește cu vinul și se mai lasă 5-10 minute. În total stă la cuptor 20, maxim 30 de minute. Și arată cam așa când e gata:



Merge cu  mămăliguță și un mujdei cremos. Iar pentru o savoare și mai mare, puteți pune puțin unt aromat peste el la servire ;)

Poftă bună!