Ciuperci umplute cu brânzeturi și trufe

Excursia mea de sâmbătă ce a inclus în itinerar și Băcănia Veche s-a dovedit una mai mult decât inspirată și aducătoare de mulțumire culinaro-sufletească. M-am aprovizionat cu o porție sănătoasă de Fourme d'Ambert, un borcănel cu trufe negre mărunțite în ulei de măsline, lapte proaspăt (că nu se știe ce bunătăți îmi vine să meșteresc :D) și un vin rose pe care abia aștept să-l degust. Și cuprinsă de o poftă imensă de ceva bun, cu brânzică, dar care să se facă și repejor, căci trecuse destul de mult de la ultima masă, când am ajuns acasă m-am grăbit să scot la interval ciupercile pe care le luasem cu o zi înainte (cred că am avut un presentiment de mi-am făcut stoc prin frigider :)) ) și alte câteva feluri de brânză pe care le aveam la îndemână și am făcut minunățiile astea. Eu le-am mâncat pe post de masă de prânz, dar merg și de aperitiv, de gustare, de cină, de ce vreți, numai să fie savurate :).

Ingrediente

12 pălării de ciuperci Champignon mai mărișoare (nu foarte mari, mediu-mari)
250g brânză de vaci
150g quark (sau cremă de brânză sau mascarpone)
50g Fourme d'Ambert sfărâmată
100g gorgonzola cremoasă tăiată bucățele mici
1/2 linguriță sare
1/4 linguriță piper alb
1/4 linguriță nucșoară
trufe maruntite in ulei de masline (daca nu aveti, asta e, nu folositi, dar e pacat, că aduc o aromă incredibilă)

Am amestecat toate brânzeturile bine, bine cu furculița, am adăugat condimentele și am umplut pălăriile, iar deasupra am pus foarte puține trufe mărunțite (pentru fiecare ciupercuță cam un varf de linguriță), cu tot cu uleiul în care stăteau frumușel. Am pus ciupercile într-o tavă tapetată cu hârtie de copt și am dat tava la cuptorul preîncălzit la 180 de grade C 20-30 de minute, până s-au înmuiat puțin ciupercile și s-a topit frumos brânzica înăuntrul lor.

De vis au ieșit ciupercuțele mele, aromate, savuroase, cu greu m-am abținut să nu le termin pe toate. Sunt delicioase așa, calde, dar să știți că și cele pe care le-am mâncat reci au fost la fel de bune ;).

Poftă bună!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Gogoși cu maia la cuptor

Când mă gândesc la gogoși, invariabil îmi aduc aminte de gogoșile făcute de mamaia mea, întotdeauna într-o cantitate impresionantă (vreo 2 ligheane mari, în care făcea toamna și gemul de prune), ninse cu zahăr pudră, simple sau umplute cu dulceață sau creme felurite, una mai delicioasă decât cealaltă. Nu m-am încumetat să fac până acum gogoși nu din neștiință sau lene, ci doar pentru că acum, deși pofta mă mai încolțește, nu mă încântă ideea de baie de ulei, deși n-ar fi așa o tragedie dacă m-aș rezuma și eu ca omul la 1-2 bucăți (mda, s-o credă mutu' că aș putea să mă mai opresc :)) ). Și apoi nici drojdie n-am mai folosit de multă vreme (cred că se face mai bine de un an), așa că am tot amânat momentul, am găsit substitute ( gogoșelele astea chiar au fost gustoase și rapid de preparat) și tot n-am făcut (de cumpărat nici măcar nu m-am gândit, căci sunt tare mofturoasă la chestiile provenite din bucătăriile stradale). Dar într-un final mi-am luat inima în dinți și am făc

Citiți mai multe

File de somn la tigaie în unt și lămâie

Nu țin minte să fi luat și gătit vreodată somn, sinceră să fiu. Mama ne făcea când eram mici, pane, și dispărea ca prin minune. De când cu toate felurile de pește apărute pe piață, eu una mă simt uneori debusolată, așa că mă uit după chestii simple, care nu necesită mare filosofie când vine vorba de pregătit, să fie proaspăt și cu puține oase. De aceea, poate, prefer somonul sau păstrăvul, sunt pești cu o carne gustoasă, nu au oase mici și cele pe care le au se scot ușor, se fac repede. Și recunosc faptul că nu m-am documentat din cale afară în ceea ce privește pregătirea altor feluri de pește, așa că am rămas fidelă față de cele anterior menționate (nu am luat în discuție conservele de pește și nici fileul de pește afumat, ele sunt altă mâncare de pește). Așa că ieri, plimbându-mă prin piață, am trecut și pe la pescărie să întreb de pește pentru Crăciun (da, așa sunt eu mai ciudată și m-am hotărât să fac ceva cu pește, că altă carne nu mănânc). Și mi-a atras atenția fi

Citiți mai multe

Somon la tigaie cu broccoli si sparanghel

Pentru că de cele mai multe ori lucrurile simple sunt și cele mai gustoase, când vine vorba de pește, eu una prefer să îl fac cât mai simplu, dar nu refuz și o rețetă ceva mai elaborată din când în când. :) Și pentru că somonul e un pește mult prea gustos și bogat, prefer să îl fac simplu. Iau în general file de somon cu tot cu piele, îl curăț și îl verific să nu mai aibă oase și îl usuc bine cu prosoape de bucătărie. Apoi îl sărez și-l piperez pe ambele părți și îl pun în tigaia bine de tot încinsă, în care am turnat și puțin ulei de măsline, pe partea cu pielea. În funcție de grosimea file-ului îl țin între 5 și 7 minute pe o parte, apoi îl întorc pe partea cealaltă și îl țin cu 1-2 minute mai puțin (4-6 minute). La final îl întorc din nou pe partea cu pielea și storc peste el suc de lămâie și-l mai las 1 minute. Și asta e tot. Așa am făcut și astăzi la prânz, iar lângă am avut o garnitură delicioasă, de un verde care s-a asortat de minune cu rozul so

Citiți mai multe

Kitchening

Faceți căutări pe acest blog