Treceți la conținutul principal

Ciuperci umplute cu brânzeturi și trufe


     Excursia mea de sâmbătă ce a inclus în itinerar și Băcănia Veche s-a dovedit una mai mult decât inspirată și aducătoare de mulțumire culinaro-sufletească. M-am aprovizionat cu o porție sănătoasă de Fourme d'Ambert, un borcănel cu trufe negre mărunțite în ulei de măsline, lapte proaspăt (că nu se știe ce bunătăți îmi vine să meșteresc :D) și un vin rose pe care abia aștept să-l degust. Și cuprinsă de o poftă imensă de ceva bun, cu brânzică, dar care să se facă și repejor, căci trecuse destul de mult de la ultima masă, când am ajuns acasă m-am grăbit să scot la interval ciupercile pe care le luasem cu o zi înainte (cred că am avut un presentiment de mi-am făcut stoc prin frigider :)) ) și alte câteva feluri de brânză pe care le aveam la îndemână și am făcut minunățiile astea. Eu le-am mâncat pe post de masă de prânz, dar merg și de aperitiv, de gustare, de cină, de ce vreți, numai să fie savurate :).

   Ingrediente
  • 12 pălării de ciuperci Champignon mai mărișoare (nu foarte mari, mediu-mari)
  • 250g brânză de vaci
  • 150g quark (sau cremă de brânză sau mascarpone)
  • 50g Fourme d'Ambert sfărâmată
  • 100g gorgonzola cremoasă tăiată bucățele mici
  • 1/2 linguriță sare
  • 1/4 linguriță piper alb
  • 1/4 linguriță nucșoară
  • trufe maruntite in ulei de masline (daca nu aveti, asta e, nu folositi, dar e pacat, că aduc o aromă incredibilă)
     Am amestecat toate brânzeturile bine, bine cu furculița, am adăugat condimentele și am umplut pălăriile, iar deasupra am pus foarte puține trufe mărunțite (pentru fiecare ciupercuță cam un varf de linguriță), cu tot cu uleiul în care stăteau frumușel. Am pus ciupercile într-o tavă tapetată cu hârtie de copt și am dat tava la cuptorul preîncălzit la 180 de grade C 20-30 de minute, până s-au înmuiat puțin ciupercile și s-a topit frumos brânzica înăuntrul lor. 

     De vis au ieșit ciupercuțele mele, aromate, savuroase, cu greu m-am abținut să nu le termin pe toate. Sunt delicioase așa, calde, dar să știți că și cele pe care le-am mâncat reci au fost la fel de bune ;).

Poftă bună!




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Macarons cu vanilie (rețeta Pierre Hermé)

Minunile astea delicate, delicioase și la mare căutare în ultima vreme pot fi cea mai frumoasă experiență a unui bucătărist sau cel mai îngrozitor coșmar. Am experimentat ambele stări, recunosc, și mă pot mândri cu o încăpățânare remarcabilă, având în vedere că după multele dezastre experimentate nu m-am dat bătută și am așteptat momentul fericit în care, datorită unui cuptor potrivit pentru a coace asemenea bunătăți, am reușit să fac minunățiile prezentate cu mare fală astăzi. Am citit multe rețete, de testat am si testat câteva, însă după lupte seculare, m-am hotărât să rămân fidelă rețetei tatălui macaronilor, Pierre Hermé, a cărui carte, Macarons, am primit-o în dar de la o dragă prietenă. Dacă nu sunteți în temă cu merengul italian și nu aveți la îndemână cele necesare, s-ar putea să nu vă încumetați să faceți rețeta asta, dar ar fi păcat, pentru că ies, într-adevăr, niște macaroni deosebit de buni, cu care veți impresiona degustătorii cu siguranță. Eu le-am făcut testarea …

Crap la cuptor cu usturoi

E o rețetă super rapidă, delicioasă și aspectuoasă. Aveți nevoie de:
crap, o bucată fără cap, fără coadă, eviscerat, curățat și crestatsarepiper boabecâțiva căței de usturoi (eu am pus vreo 4), tăiați feliuțecimbru (eu am folosit proaspăt)ulei de măsline (o lingură)1 lămâie vin alb sec, cam 100mlCrapul se spală și se usucă cu prosoape de bucătărie, se sărează și se lasă cam jumătate de oră la frigider. Apoi se introduc în crestături și în interiorul peștelui feliuțele de usturoi, boabele de piper, feliuțe de lămâie și cimbrul. Se stropește cu puțin ulei de măsline și se introduce în cuptorul preîncălzit la 180 de grade. Cînd este aproape gata se stropește cu vinul și se mai lasă 5-10 minute. În total stă la cuptor 20, maxim 30 de minute. Și arată cam așa când e gata:



Merge cu  mămăliguță și un mujdei cremos. Iar pentru o savoare și mai mare, puteți pune puțin unt aromat peste el la servire ;)

Poftă bună!

Focaccia cu măsline, anşoa, roşii, sumac şi oregano (cu maia)

Nu mai e nevoie să vă povestesc despre pasiunea mea pentru pâinea cu maia. De doi ani, de când îmi cresc maiaua, rare au fost ocaziile când am mai căzut în păcat şi am mâncat altfel de pâine. Pasiunea s-a extins într-atât, încât am început să folosesc maiaua şi în alte reţete, cu un rezultat minunat, de cele mai multe ori, căci nu vă mint, am mai avut parte şi de ceva dezamăgiri, dar asta este ... din greşeli învăţăm, nu? Şi mi s-a pus mie aşa pata acum o săptămână şi am făcut o focaccia. Bună rău, dar mi-am scris procentele pe o foaie care a intrat în pământ, nu alta, aşa că ieri, când mai avea puţin prefermentul meu până să ajungă în maxim, ia reţeta de unde nu-i. Pfeeeeew! M-am enervat eu cu o enervare mare şi am luat calculatorul să născocesc altă reţetă. Ştiu că în focaccia se mai pune zahăr şi ulei, însă eu am păstrat reţeta de aluat fără adaosuri, ulei am pus doar în tavă şi pe deasupra, căci asta e minunea la focaccia şi ceea ce îmi place mie nespus, şi anume crusta delici…