Treceți la conținutul principal

Chec cu cacao



     Nu știu alții cum sunt, dar eu când mă gândesc la copilărie, îmi amintesc bunătățile făcute de mama și cum abia așteptam să termine de folosit compozițiile și cremele delicioase, ca apoi să mă „războiesc” cu soră-mea pe castroanele și  lingurile rămase, care să le „curețe” mai cu sârg. Bineînțeles că cele mai vânate și mai apreciate erau cele cu cacao și ciocolată, dar nu ne dădeam la o parte nici de la nucile caramelizate, bucațelele de rahat, stafidele înmuiate în rom sau alte rămășițe delicioase. Și acum mai face mama bunătăți, pentru nepoți cele mai multe, iar ceea ce o bâzâim cu toții să facă mai mereu e checul ei pufos, delicios, atât de ușor de făcut, cu ingrediente atât de simple, dar cum nu am mai întâlnit la nimeni. Postul ăsta este „musafir”, căci este exact checul mamei, făcut de ea, povestit și prezentat de mine, cu acordul ei, evident. Și mi-a mai dezvăluit mama câteva secrete pe care o să vi le împărtășesc, dar secretul cel mai mare e dragostea cu care este făcut de fiecare dată și pe care o simt în fiecare bucățică ce mi se topește în gură.

Ingrediente
  • 5 ouă albușurile separate de gălbenușuri
  • 1 cană zahăr tos fin
  • 100ml ulei de floarea soarelui
  • 1 cană făină (nu plină ochi, să mai rămână cam 1cm liber până la margine)
  • coaja rasă de la 1 lămâie
  • 2 fiole esență de vanilie (asta are mama și pune, eu aș pune 2 lingurițe cu extract de vanilie)
  • sare fină (cam 2 vârfuri de cuțit)
  • zahăr pudră la final pentru ornat
     Punem un vârf de cuțit cu sare peste gălbenușuri, adaugăm uleiul puțin câte puțin, ca la maioneză și amestecăm până la omogenizare. La final punem și vanilia și coaja rasă de lămâie, le amestecăm și le lăsăm deoparte până ne ocupăm și de albușuri. Albușurile le punem într-un bol bine degresat și le batem cu un vârf de cuțit cu sare și jumătate din cantitatea de zahăr. Batem albușurile bine bine până încep să se formeze vârfuri ferme, apoi turnăm și cealaltă jumătate de zahăr și batem albușurile în continuare până obținem o compoziție fermă, lucioasă. Tunăm peste albușuri amestecul de gălbenușuri și amestecăm cu telul de jos în sus, învârtind bolul, astfel încât să se omogenizeze compoziția. În sfârșit, cernem peste jumătate din cantitatea de făină, amestecăm tot așa, încet, cu telul, de jos în sus, astfel încât să înglobăm făina în compoziție, cernem și restul de făină și amestecăm în același fel până obținem o compoziție omogenă, pufoasă. De fapt scopul cu care trebuie să încorporăm diversele ingrediente încet, prin mișcări de jos în sus, rotind bolul este de a obține o compoziție aerată, ușoară, așa checul va ieși pufos - așa mi-a spus mama, așa face ea, am văzut procesul tehnologic și rezultatul, așa că nu pot decât să confirm. Punem trei sferuri din compoziție în formă, sfertul rămas îl amestecăm cu o lingură cu cacao și îl turnăm de-a lungul compoziției deja puse, apoi cu coada de la o lingură facem un model (mama face zig zag ). Forma o tapetăm fie cu hârtie de copt/ coală de hârtie albă (înainte o ungem cu puțin ulei, să se fixeze foaia mai bine), fie o ungem cu puțin ulei și o tapetăm cu făină și o dăm la cuptorul preîncălzit la 180 de grade C pentru 10-15 minute, apoi scadem temperatura la 160-170 de grade C și o mai lasăm aproximativ jumătate de oră și verificăm dacă este checul copt cu scobitoarea ( introducem o scobitoare în chec, și trebuie să iasă curată, fără compoziție pe ea). Tot mama mi-a spus, după experimente și la cuptorul soră-mii, dacă aveți cuptor electric cu ventilație îl setați la 30-40 de minute, la 150 de grade C (treapta 3). Scoatem checul când e gata pe o foaie de copt curată (sau o coală albă) peste care am pus zahărul pudră, îi desprindem foaia de copt dacă am folosit, și-l punem pe o parte cîteva secunde, îl pudrăm cu zahărul pudră, îl întoarcem pe partea cealaltă, îl pudrăm, îl punem apoi drept și-l pudrăm și deasupra. Învelim checul în hîrtia de copt/coala albă, apoi într-un prosop și-l lăsăm să se răcească complet înainte de a-l tăia și savura.

     Trebuie să precizez că mama nu folosește mixerul, ci telul de bătut ouă pentru toate operațiunile de încorporare. Pentru gălbenușuri, la amestecat, folosește o lingură de lemn. Iar în loc de hârtie de copt, mama folosește coli albe simple, pentru că spune ea, sunt mai groase puțin și nu sunt lucioase.

     Câteva sfaturi de la mama:
1. Ouăle trebuie să fie ținute la temperatura camerei, nu direct din frigider
2. Prima oară se face amestecul de gălbenușuri cu uleiul și aromele
3. Albușurile se bat turnând zahărul în două reprize, cam cât numărăm până la 300 (așa mi-a spus mama că face ea, bate prima tură până numără la 150, a doua încă 150). Dacă nu e suficient de fermă compoziția, mai batem până la maxim 350.
4. Se pune puțină sare și la gălbenușuri și la albușuri
5. Făina se cerne direct în vas și se amestecă cu telul încet, cu grijă, de jos în sus, rotind bolul în care e compoziția, să nu se lase.

     Cam asta e treaba cu checul mamei mele. V-am mai spus și pot să aduc mărturie în acest sens de la toți membri familiei și prieteni, e cel mai pufos, gustos, nemaipomenit chec din lume și învelit în hârtie și pus într-o pungă închisă ermetic, se păstrează proaspăt și o săptămână. Dar nu ajunge nici măcar 2 zile, vă spun eu din proprie experiență :).

     Săru'mâna, mami, pentru rețetă, pentru chec și pentru toate lucrurile bune pe care le aduci în viața mea! 

Poftă bună!




Comentarii

  1. you just reminded me how much I'd love this cake! need to make it soon!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) So you must do it! It is even more delicious with some thick cream an fresh fruits.

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Macarons cu vanilie (rețeta Pierre Hermé)

Minunile astea delicate, delicioase și la mare căutare în ultima vreme pot fi cea mai frumoasă experiență a unui bucătărist sau cel mai îngrozitor coșmar. Am experimentat ambele stări, recunosc, și mă pot mândri cu o încăpățânare remarcabilă, având în vedere că după multele dezastre experimentate nu m-am dat bătută și am așteptat momentul fericit în care, datorită unui cuptor potrivit pentru a coace asemenea bunătăți, am reușit să fac minunățiile prezentate cu mare fală astăzi. Am citit multe rețete, de testat am si testat câteva, însă după lupte seculare, m-am hotărât să rămân fidelă rețetei tatălui macaronilor, Pierre Hermé, a cărui carte, Macarons, am primit-o în dar de la o dragă prietenă. Dacă nu sunteți în temă cu merengul italian și nu aveți la îndemână cele necesare, s-ar putea să nu vă încumetați să faceți rețeta asta, dar ar fi păcat, pentru că ies, într-adevăr, niște macaroni deosebit de buni, cu care veți impresiona degustătorii cu siguranță. Eu le-am făcut testarea …

Crap la cuptor cu usturoi

E o rețetă super rapidă, delicioasă și aspectuoasă. Aveți nevoie de:
crap, o bucată fără cap, fără coadă, eviscerat, curățat și crestatsarepiper boabecâțiva căței de usturoi (eu am pus vreo 4), tăiați feliuțecimbru (eu am folosit proaspăt)ulei de măsline (o lingură)1 lămâie vin alb sec, cam 100mlCrapul se spală și se usucă cu prosoape de bucătărie, se sărează și se lasă cam jumătate de oră la frigider. Apoi se introduc în crestături și în interiorul peștelui feliuțele de usturoi, boabele de piper, feliuțe de lămâie și cimbrul. Se stropește cu puțin ulei de măsline și se introduce în cuptorul preîncălzit la 180 de grade. Cînd este aproape gata se stropește cu vinul și se mai lasă 5-10 minute. În total stă la cuptor 20, maxim 30 de minute. Și arată cam așa când e gata:



Merge cu  mămăliguță și un mujdei cremos. Iar pentru o savoare și mai mare, puteți pune puțin unt aromat peste el la servire ;)

Poftă bună!

Focaccia cu măsline, anşoa, roşii, sumac şi oregano (cu maia)

Nu mai e nevoie să vă povestesc despre pasiunea mea pentru pâinea cu maia. De doi ani, de când îmi cresc maiaua, rare au fost ocaziile când am mai căzut în păcat şi am mâncat altfel de pâine. Pasiunea s-a extins într-atât, încât am început să folosesc maiaua şi în alte reţete, cu un rezultat minunat, de cele mai multe ori, căci nu vă mint, am mai avut parte şi de ceva dezamăgiri, dar asta este ... din greşeli învăţăm, nu? Şi mi s-a pus mie aşa pata acum o săptămână şi am făcut o focaccia. Bună rău, dar mi-am scris procentele pe o foaie care a intrat în pământ, nu alta, aşa că ieri, când mai avea puţin prefermentul meu până să ajungă în maxim, ia reţeta de unde nu-i. Pfeeeeew! M-am enervat eu cu o enervare mare şi am luat calculatorul să născocesc altă reţetă. Ştiu că în focaccia se mai pune zahăr şi ulei, însă eu am păstrat reţeta de aluat fără adaosuri, ulei am pus doar în tavă şi pe deasupra, căci asta e minunea la focaccia şi ceea ce îmi place mie nespus, şi anume crusta delici…