Da, m-am hotărât și eu într-un final să fac un blog, că numai asta mai aveam de făcut :)) Trecând peste glumă, chiar m-am gândit eu serios și mi-am spus că ar trebui să profite și alții de pe urma strădaniilor mele în ale bucătăritului. Știu bine cât contează o idee salvatoare când nu mai știi ce să gătești, când vrei ceva rapid și bun și în general criza de idei ne dă avânt pe calea internetului în căutare de soluții salvatoare. Și uite așa, văzând ca isterizez lumea cu pozele mele de mâncare pe facebook, mi-am spus că ar fi momentul să o fac într-un cadru mai organizat, să nu se mai plângă lumea și să dau și rețetele, că așa mai îmbunez poporul.
Care e ideea de bază? Să fie bun, să fie sănătos, să fie ușor. Pentru primele două pot să garantez fără nici o problemă, cât de ușor va fi sau nu, asta o las pentru voi să decideți, dacă vă inspiră ceva de pe aici și vreți să încercați. Dar și eu sunt mare împătimită a lucrurilor simple, evident din cauza timpului, căci de cele mai multe ori la sfârșit de săptămână am suficient timp pentru bucătărie.
Pasiunea mea pentru gătit e veche, prima experiență culinară nu a fost una încununată de succes 100%, pentru că, deși teoria e frumoasă și poate fi aplicată, tot practica ne dă bătăi de cap. Prin clasa întâi fiind, m-a apucat pe mine febra creației și pofta de ... clătite. Zis și făcut. Am adunat toate cărțile de bucate disponibile din casă, am amestecat, am făcut totul ca la carte și ... partea aceasta a ieșit minunat. Dar ... mai trebuia să le și coc în tigaie. După câteva încercări nereușite, am abandonat o oală de 2 litri cu aluat de clătite în frigider, făcându-i astfel o „ minunată” surpriză mamei mele, când a venit acasă de la serviciu. Dar nu am scăpat așa usor, căci mama m-a ținut lângă ea cât timp a făcut clătitele, să învăț și să nu-i mai fac altă dată asemenea „surprize”. Așa că am hotărât că cel mai bine, pentru amândouă, ar fi să încep pregătirea mea în ale bucătăritului organizat, sub supraveghere, cel puțin pentru acel moment. :) Și încet, încet am început și am continuat și m-am perfecționat (spun eu :P ) și continuu să învăț și să experimentez, pentru că bucătăreala asta pentru mine e mai mult decât o necesitate, este o formă de terapie, care mă ajută să mă relaxez și mă provoacă mereu în a găsi gusturi, combinații, idei noi.
Unele ingrediente folosite în rețetele mele sunt mai neobișnuite gustului nostru românesc. O să încerc să dau și explicațiile necesare despre ele și de unde le puteți lua sau cu ce le puteți înlocui (dacă este posibil).
Am ales să mănânc, atât cât se poate, sănătos, de aceea, din rețetele mele vor lipsi, poate, unora, preparatele tradiționale românești și cele pe care am ales să le prepar sunt puțin modificate, pentru gustul meu.
Dar „vorba lungă, sărăcia omului” ... Așa că, acestea fiind spuse, eu zic să ne apucăm de treabă. :)
Si pentru că acesta se vrea un mesaj de bun venit, vă spun:
„Bine ați venit și vă invit cu mare drag să luați parte la bucătăreala mea de fiecare zi!”
Care e ideea de bază? Să fie bun, să fie sănătos, să fie ușor. Pentru primele două pot să garantez fără nici o problemă, cât de ușor va fi sau nu, asta o las pentru voi să decideți, dacă vă inspiră ceva de pe aici și vreți să încercați. Dar și eu sunt mare împătimită a lucrurilor simple, evident din cauza timpului, căci de cele mai multe ori la sfârșit de săptămână am suficient timp pentru bucătărie.
Pasiunea mea pentru gătit e veche, prima experiență culinară nu a fost una încununată de succes 100%, pentru că, deși teoria e frumoasă și poate fi aplicată, tot practica ne dă bătăi de cap. Prin clasa întâi fiind, m-a apucat pe mine febra creației și pofta de ... clătite. Zis și făcut. Am adunat toate cărțile de bucate disponibile din casă, am amestecat, am făcut totul ca la carte și ... partea aceasta a ieșit minunat. Dar ... mai trebuia să le și coc în tigaie. După câteva încercări nereușite, am abandonat o oală de 2 litri cu aluat de clătite în frigider, făcându-i astfel o „ minunată” surpriză mamei mele, când a venit acasă de la serviciu. Dar nu am scăpat așa usor, căci mama m-a ținut lângă ea cât timp a făcut clătitele, să învăț și să nu-i mai fac altă dată asemenea „surprize”. Așa că am hotărât că cel mai bine, pentru amândouă, ar fi să încep pregătirea mea în ale bucătăritului organizat, sub supraveghere, cel puțin pentru acel moment. :) Și încet, încet am început și am continuat și m-am perfecționat (spun eu :P ) și continuu să învăț și să experimentez, pentru că bucătăreala asta pentru mine e mai mult decât o necesitate, este o formă de terapie, care mă ajută să mă relaxez și mă provoacă mereu în a găsi gusturi, combinații, idei noi.
Unele ingrediente folosite în rețetele mele sunt mai neobișnuite gustului nostru românesc. O să încerc să dau și explicațiile necesare despre ele și de unde le puteți lua sau cu ce le puteți înlocui (dacă este posibil).
Am ales să mănânc, atât cât se poate, sănătos, de aceea, din rețetele mele vor lipsi, poate, unora, preparatele tradiționale românești și cele pe care am ales să le prepar sunt puțin modificate, pentru gustul meu.
Dar „vorba lungă, sărăcia omului” ... Așa că, acestea fiind spuse, eu zic să ne apucăm de treabă. :)
Si pentru că acesta se vrea un mesaj de bun venit, vă spun:
„Bine ați venit și vă invit cu mare drag să luați parte la bucătăreala mea de fiecare zi!”
Comentarii
Trimiteți un comentariu