Treceți la conținutul principal

De bun venit

Da, m-am hotărât și eu într-un final să fac un blog, că numai asta mai aveam de făcut :)) Trecând peste glumă, chiar m-am gândit eu serios și mi-am spus că ar trebui să profite și alții de pe urma strădaniilor mele în ale bucătăritului. Știu bine cât contează o idee salvatoare când nu mai știi ce să gătești, când vrei ceva rapid și bun și în general criza de idei ne dă avânt pe calea internetului în căutare de soluții salvatoare. Și uite așa, văzând ca isterizez lumea cu pozele mele de mâncare pe facebook, mi-am spus că ar fi momentul să o fac într-un cadru mai organizat, să nu se mai plângă lumea și să dau și rețetele, că așa mai îmbunez poporul.
Care e ideea de bază? Să fie bun, să fie sănătos, să fie ușor. Pentru primele două pot să garantez fără nici o problemă, cât de ușor va fi sau nu, asta o las pentru voi să decideți, dacă vă inspiră ceva de pe aici și vreți să încercați. Dar și eu sunt mare împătimită a lucrurilor simple, evident din cauza timpului, căci de cele mai multe ori la sfârșit de săptămână am suficient timp pentru bucătărie.
Pasiunea mea pentru gătit e veche, prima experiență culinară nu a fost una încununată de succes 100%, pentru că, deși teoria e frumoasă și poate fi aplicată, tot practica ne dă bătăi de cap. Prin clasa întâi fiind, m-a apucat pe mine febra creației și pofta de ... clătite. Zis și făcut. Am adunat toate cărțile de bucate disponibile din casă, am amestecat, am făcut totul ca la carte și ... partea aceasta a ieșit minunat. Dar ... mai trebuia să le și coc în tigaie. După câteva încercări nereușite, am abandonat o oală de 2 litri cu aluat de clătite în frigider, făcându-i astfel o „ minunată” surpriză mamei mele, când a venit acasă de la serviciu. Dar nu am scăpat așa usor, căci mama m-a ținut lângă ea cât timp a făcut clătitele, să învăț și să nu-i mai fac altă dată asemenea „surprize”. Așa că am hotărât că cel mai bine, pentru amândouă, ar fi să încep pregătirea mea în ale bucătăritului organizat, sub supraveghere, cel puțin pentru acel moment. :) Și încet, încet am început și am continuat și m-am perfecționat (spun eu :P ) și continuu să învăț și să experimentez, pentru că bucătăreala asta pentru mine e mai mult decât o necesitate, este o formă de terapie, care mă ajută să mă relaxez și mă provoacă mereu în a găsi gusturi, combinații, idei noi.
Unele ingrediente folosite în rețetele mele sunt mai neobișnuite gustului nostru românesc. O să încerc să dau și explicațiile necesare despre ele și de unde le puteți lua sau cu ce le puteți înlocui (dacă este posibil).
Am ales să mănânc, atât cât se poate, sănătos, de aceea, din rețetele mele vor lipsi, poate, unora, preparatele tradiționale românești și cele pe care am ales să le prepar sunt puțin modificate, pentru gustul meu.
Dar „vorba lungă, sărăcia omului” ... Așa că, acestea fiind spuse, eu zic să ne apucăm de treabă. :)
Si pentru că acesta se vrea un mesaj de bun venit, vă spun:
„Bine ați venit și vă invit cu mare drag să luați parte la bucătăreala mea de fiecare zi!”

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Macarons cu vanilie (rețeta Pierre Hermé)

Minunile astea delicate, delicioase și la mare căutare în ultima vreme pot fi cea mai frumoasă experiență a unui bucătărist sau cel mai îngrozitor coșmar. Am experimentat ambele stări, recunosc, și mă pot mândri cu o încăpățânare remarcabilă, având în vedere că după multele dezastre experimentate nu m-am dat bătută și am așteptat momentul fericit în care, datorită unui cuptor potrivit pentru a coace asemenea bunătăți, am reușit să fac minunățiile prezentate cu mare fală astăzi. Am citit multe rețete, de testat am si testat câteva, însă după lupte seculare, m-am hotărât să rămân fidelă rețetei tatălui macaronilor, Pierre Hermé, a cărui carte, Macarons, am primit-o în dar de la o dragă prietenă. Dacă nu sunteți în temă cu merengul italian și nu aveți la îndemână cele necesare, s-ar putea să nu vă încumetați să faceți rețeta asta, dar ar fi păcat, pentru că ies, într-adevăr, niște macaroni deosebit de buni, cu care veți impresiona degustătorii cu siguranță. Eu le-am făcut testarea …

Focaccia cu măsline, anşoa, roşii, sumac şi oregano (cu maia)

Nu mai e nevoie să vă povestesc despre pasiunea mea pentru pâinea cu maia. De doi ani, de când îmi cresc maiaua, rare au fost ocaziile când am mai căzut în păcat şi am mâncat altfel de pâine. Pasiunea s-a extins într-atât, încât am început să folosesc maiaua şi în alte reţete, cu un rezultat minunat, de cele mai multe ori, căci nu vă mint, am mai avut parte şi de ceva dezamăgiri, dar asta este ... din greşeli învăţăm, nu? Şi mi s-a pus mie aşa pata acum o săptămână şi am făcut o focaccia. Bună rău, dar mi-am scris procentele pe o foaie care a intrat în pământ, nu alta, aşa că ieri, când mai avea puţin prefermentul meu până să ajungă în maxim, ia reţeta de unde nu-i. Pfeeeeew! M-am enervat eu cu o enervare mare şi am luat calculatorul să născocesc altă reţetă. Ştiu că în focaccia se mai pune zahăr şi ulei, însă eu am păstrat reţeta de aluat fără adaosuri, ulei am pus doar în tavă şi pe deasupra, căci asta e minunea la focaccia şi ceea ce îmi place mie nespus, şi anume crusta delici…

Crap la cuptor cu usturoi

E o rețetă super rapidă, delicioasă și aspectuoasă. Aveți nevoie de:
crap, o bucată fără cap, fără coadă, eviscerat, curățat și crestatsarepiper boabecâțiva căței de usturoi (eu am pus vreo 4), tăiați feliuțecimbru (eu am folosit proaspăt)ulei de măsline (o lingură)1 lămâie vin alb sec, cam 100mlCrapul se spală și se usucă cu prosoape de bucătărie, se sărează și se lasă cam jumătate de oră la frigider. Apoi se introduc în crestături și în interiorul peștelui feliuțele de usturoi, boabele de piper, feliuțe de lămâie și cimbrul. Se stropește cu puțin ulei de măsline și se introduce în cuptorul preîncălzit la 180 de grade. Cînd este aproape gata se stropește cu vinul și se mai lasă 5-10 minute. În total stă la cuptor 20, maxim 30 de minute. Și arată cam așa când e gata:



Merge cu  mămăliguță și un mujdei cremos. Iar pentru o savoare și mai mare, puteți pune puțin unt aromat peste el la servire ;)

Poftă bună!