Treceți la conținutul principal

De bun venit

Da, m-am hotărât și eu într-un final să fac un blog, că numai asta mai aveam de făcut :)) Trecând peste glumă, chiar m-am gândit eu serios și mi-am spus că ar trebui să profite și alții de pe urma strădaniilor mele în ale bucătăritului. Știu bine cât contează o idee salvatoare când nu mai știi ce să gătești, când vrei ceva rapid și bun și în general criza de idei ne dă avânt pe calea internetului în căutare de soluții salvatoare. Și uite așa, văzând ca isterizez lumea cu pozele mele de mâncare pe facebook, mi-am spus că ar fi momentul să o fac într-un cadru mai organizat, să nu se mai plângă lumea și să dau și rețetele, că așa mai îmbunez poporul.
Care e ideea de bază? Să fie bun, să fie sănătos, să fie ușor. Pentru primele două pot să garantez fără nici o problemă, cât de ușor va fi sau nu, asta o las pentru voi să decideți, dacă vă inspiră ceva de pe aici și vreți să încercați. Dar și eu sunt mare împătimită a lucrurilor simple, evident din cauza timpului, căci de cele mai multe ori la sfârșit de săptămână am suficient timp pentru bucătărie.
Pasiunea mea pentru gătit e veche, prima experiență culinară nu a fost una încununată de succes 100%, pentru că, deși teoria e frumoasă și poate fi aplicată, tot practica ne dă bătăi de cap. Prin clasa întâi fiind, m-a apucat pe mine febra creației și pofta de ... clătite. Zis și făcut. Am adunat toate cărțile de bucate disponibile din casă, am amestecat, am făcut totul ca la carte și ... partea aceasta a ieșit minunat. Dar ... mai trebuia să le și coc în tigaie. După câteva încercări nereușite, am abandonat o oală de 2 litri cu aluat de clătite în frigider, făcându-i astfel o „ minunată” surpriză mamei mele, când a venit acasă de la serviciu. Dar nu am scăpat așa usor, căci mama m-a ținut lângă ea cât timp a făcut clătitele, să învăț și să nu-i mai fac altă dată asemenea „surprize”. Așa că am hotărât că cel mai bine, pentru amândouă, ar fi să încep pregătirea mea în ale bucătăritului organizat, sub supraveghere, cel puțin pentru acel moment. :) Și încet, încet am început și am continuat și m-am perfecționat (spun eu :P ) și continuu să învăț și să experimentez, pentru că bucătăreala asta pentru mine e mai mult decât o necesitate, este o formă de terapie, care mă ajută să mă relaxez și mă provoacă mereu în a găsi gusturi, combinații, idei noi.
Unele ingrediente folosite în rețetele mele sunt mai neobișnuite gustului nostru românesc. O să încerc să dau și explicațiile necesare despre ele și de unde le puteți lua sau cu ce le puteți înlocui (dacă este posibil).
Am ales să mănânc, atât cât se poate, sănătos, de aceea, din rețetele mele vor lipsi, poate, unora, preparatele tradiționale românești și cele pe care am ales să le prepar sunt puțin modificate, pentru gustul meu.
Dar „vorba lungă, sărăcia omului” ... Așa că, acestea fiind spuse, eu zic să ne apucăm de treabă. :)
Si pentru că acesta se vrea un mesaj de bun venit, vă spun:
„Bine ați venit și vă invit cu mare drag să luați parte la bucătăreala mea de fiecare zi!”

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Crap la cuptor cu usturoi

E o rețetă super rapidă, delicioasă și aspectuoasă. Aveți nevoie de:
crap, o bucată fără cap, fără coadă, eviscerat, curățat și crestatsarepiper boabecâțiva căței de usturoi (eu am pus vreo 4), tăiați feliuțecimbru (eu am folosit proaspăt)ulei de măsline (o lingură)1 lămâie vin alb sec, cam 100mlCrapul se spală și se usucă cu prosoape de bucătărie, se sărează și se lasă cam jumătate de oră la frigider. Apoi se introduc în crestături și în interiorul peștelui feliuțele de usturoi, boabele de piper, feliuțe de lămâie și cimbrul. Se stropește cu puțin ulei de măsline și se introduce în cuptorul preîncălzit la 180 de grade. Cînd este aproape gata se stropește cu vinul și se mai lasă 5-10 minute. În total stă la cuptor 20, maxim 30 de minute. Și arată cam așa când e gata:



Merge cu  mămăliguță și un mujdei cremos. Iar pentru o savoare și mai mare, puteți pune puțin unt aromat peste el la servire ;)

Poftă bună!

Somon la tigaie cu broccoli si sparanghel

Pentru că de cele mai multe ori lucrurile simple sunt și cele mai gustoase, când vine vorba de pește, eu una prefer să îl fac cât mai simplu, dar nu refuz și o rețetă ceva mai elaborată din când în când. :) 
     Și pentru că somonul e un pește mult prea gustos și bogat, prefer să îl fac simplu. Iau în general file de somon cu tot cu piele, îl curăț și îl verific să nu mai aibă oase și îl usuc bine cu prosoape de bucătărie. Apoi îl sărez și-l piperez pe ambele părți și îl pun în tigaia bine de tot încinsă, în care am turnat și puțin ulei de măsline, pe partea cu pielea. În funcție de grosimea file-ului îl țin între 5 și 7 minute pe o parte, apoi îl întorc pe partea cealaltă și îl țin cu 1-2 minute mai puțin (4-6 minute). La final îl întorc din nou pe partea cu pielea și storc peste el suc de lămâie și-l mai las 1 minute. Și asta e tot. 
     Așa am făcut și astăzi la prânz, iar lângă am avut o garnitură delicioasă, de un verde care s-a asortat de minune cu rozul somonului.      …

File de somn la tigaie în unt și lămâie

Nu țin minte să fi luat și gătit vreodată somn, sinceră să fiu. Mama ne făcea când eram mici, pane, și dispărea ca prin minune. De când cu toate felurile de pește apărute pe piață, eu una mă simt uneori debusolată, așa că  mă uit după chestii simple, care nu necesită mare filosofie când vine vorba de pregătit, să fie proaspăt și cu puține oase. De aceea, poate, prefer somonul sau păstrăvul, sunt pești cu o carne gustoasă, nu au oase mici și cele pe care le au se scot ușor, se fac repede. Și recunosc faptul că nu m-am documentat din cale afară în ceea ce privește pregătirea altor feluri de pește, așa că am rămas fidelă față de cele anterior menționate (nu am luat în discuție conservele de pește și nici fileul de pește afumat, ele sunt altă mâncare de pește). Așa că ieri, plimbându-mă prin piață, am trecut și pe la pescărie să întreb de pește pentru Crăciun (da, așa sunt eu mai ciudată și m-am hotărât să fac ceva cu pește, că altă carne nu mănânc). Și mi-a atras atenția fileul de …