Treceți la conținutul principal

Budincă de orez la cuptor


   Am mâncat la un local turcesc mai demult o budincă de orez super gustoasă - fırın sütlaç îi spune -  și acum mi-am amintit de ea și mi s-a făcut poftă, mai ales că nu cu mult timp în urmă, prin excursiile mele la magazinul turcesc, am găsit vasele astea de lut, numai bune de folosit la budincă

   Am găsit aici o rețetă de bază, evident, eu am făcut ceva transformări :D Și nu mi-a părut rău, chiar a ieșit o minunăție de budincă. :)

   Ingredientele pe care eu le-am folosit sunt următoarele: 
  • 50g orez integral (1/2 cană)
  • 2 căni apă
  • 1l lapte
  • 2ml stevie îndulcitor
  • 75g stafide
  • 2 ouă de găină
  • 2 ouă de prepeliță/1 ou de  găină
  • 30g amidon
  • 1 lingură apă de trandafiri
  • 1 pliculeț de zahăr vanilat
  • scorțișoară
   Orezul l-am spălat și l-am scurs, apoi l-am fiet la foc moderat în 2 căni cu apă. Când toată apa a fost absorbită, am turnat laptele,  apoi pe rând am pus stevia, zahărul vanilat și stafidele și le-am amestecat pe foc mic spre mediu, cam jumătate de oră, am amestecat  amidonul cu puțin lapte și l-am adăugat compoziției, amestecând câteva minute, până s-a  îngroșat. 



   La final, am pus o lingură de apă de trandafiri și am amestecat. Am lăsat puțin să se răcească, apoi am bătut ouăle de găină și le-am înglobat în budincă, apoi am pus din compoziție în bolurile de lut, am uns pe deasupra cu ouăle de prepeliță bătute și am pus bolurile în tavă, iar tava în partea de sus a cuptorului preîncălzit la 180 de grade C și le-am lăsat vreo jumătate de oră, până s-au rumenit ușor pe deasupra.  Și la final, după ce le-am scos din cuptor, am presărat nițică scorțișoară și am gustat, normal, că prea mirosea frumos și nici gustul n-a fost mai prejos!
Poftă bună!





Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Macarons cu vanilie (rețeta Pierre Hermé)

Minunile astea delicate, delicioase și la mare căutare în ultima vreme pot fi cea mai frumoasă experiență a unui bucătărist sau cel mai îngrozitor coșmar. Am experimentat ambele stări, recunosc, și mă pot mândri cu o încăpățânare remarcabilă, având în vedere că după multele dezastre experimentate nu m-am dat bătută și am așteptat momentul fericit în care, datorită unui cuptor potrivit pentru a coace asemenea bunătăți, am reușit să fac minunățiile prezentate cu mare fală astăzi. Am citit multe rețete, de testat am si testat câteva, însă după lupte seculare, m-am hotărât să rămân fidelă rețetei tatălui macaronilor, Pierre Hermé, a cărui carte, Macarons, am primit-o în dar de la o dragă prietenă. Dacă nu sunteți în temă cu merengul italian și nu aveți la îndemână cele necesare, s-ar putea să nu vă încumetați să faceți rețeta asta, dar ar fi păcat, pentru că ies, într-adevăr, niște macaroni deosebit de buni, cu care veți impresiona degustătorii cu siguranță. Eu le-am făcut testarea …

Focaccia cu măsline, anşoa, roşii, sumac şi oregano (cu maia)

Nu mai e nevoie să vă povestesc despre pasiunea mea pentru pâinea cu maia. De doi ani, de când îmi cresc maiaua, rare au fost ocaziile când am mai căzut în păcat şi am mâncat altfel de pâine. Pasiunea s-a extins într-atât, încât am început să folosesc maiaua şi în alte reţete, cu un rezultat minunat, de cele mai multe ori, căci nu vă mint, am mai avut parte şi de ceva dezamăgiri, dar asta este ... din greşeli învăţăm, nu? Şi mi s-a pus mie aşa pata acum o săptămână şi am făcut o focaccia. Bună rău, dar mi-am scris procentele pe o foaie care a intrat în pământ, nu alta, aşa că ieri, când mai avea puţin prefermentul meu până să ajungă în maxim, ia reţeta de unde nu-i. Pfeeeeew! M-am enervat eu cu o enervare mare şi am luat calculatorul să născocesc altă reţetă. Ştiu că în focaccia se mai pune zahăr şi ulei, însă eu am păstrat reţeta de aluat fără adaosuri, ulei am pus doar în tavă şi pe deasupra, căci asta e minunea la focaccia şi ceea ce îmi place mie nespus, şi anume crusta delici…

Ciocanele marinate la cuptor

Rumene, crocante, fragede de ți se topesc în gură ... Ce ziceți? Ați încerca? Eu am mâncat :P Și mi-au plăcut mult de tot. Nu știu dacă din cauza faptului că n-am mai mâncat de mult timp pulpe sau chiar sunt așa de bune pe cât mi s-au părut mie. Și pentru că mai trebuie din când în când să fac câte o dedicație, pentru că îi știu pe câțiva dintre voi, cei care urmăriți nebunelile mele culinare, rețeta asta e pentru Dan Marcoci (salutare!) - sper să faci și tu și chiar te rog, spune-mi cum ți-au ieșit și dacă ți-au plăcut :)
Aveți nevoie de:
ciocănele de pui - eu am folosit o cutie care avea 7 bucăți1 lingură de miere1 lingură sos de soia1 lingură sos Worchester (eu am folosit din cel de la Fuchs)1/2 linguriță cardamon1/2 linguriță nucșoară2 linguri ulei de arahide 1 praf  de piper     Am spălat bine ciocănelele, le-am uscat cu prosoape de bucătărie și le-am pus într-o pungă cu fermoar. Am turnat peste amestecul de sosuri și condimente și le-am agitat bine, bine, apoi le-am lăsat pe…