Treceți la conținutul principal

Fursecuri cu dovleac și ciocolată

 
   Mâine seară vine Moș Nicolae și m-am gândit eu să încep de mâine să împart dulciurele la „copiii” cuminți :D Adică la cei care îmi vor ieși în cale mâine la serviciu :P Și am făcut fursecurile astea cu aromă de iarnă, pufoase în interior și cu mici insule de ciocolată amăruie înăuntru. Bune, bune, nu foarte dulci, în stilul propriu am degustat din ele, cu o gură de lapte ... Offf, nu mă mai gândesc, că dau iama în ele și n-ar fi indicat la ora asta :P Dar și mâine e o zi, așa că mai iau o gură de apă și vă zic acum cum le-am făcut, să salivați și voi, nu numai eu :))

   Ingrediente
  • 250g piure de dovleac (dovleac copt și pasat cu blenderul) / 1 cană plină
  • 20g zahăr muscovado dark (1 lingură)
  • 100g miere (2 linguri pline ochi)
  • 100ml ulei din sâmburi de struguri (1/2 cană)
  • 1 ou
  • 280g făină de speltă (2 căni)
  • 2 lingurițe praf de copt (1 plic)
  • 2 lingurițe scorțișoară
  • 1/2 linguriță sare
  • 1 linguriță bicarbonat de sodiu  
  • 1 lingură esență de vanilie
  • 1 lingură lapte
  • 160g ciocolată neagră (eu am folosit Heidi Dark Extreme)/ 2 tablete
  • 75g nuci tocate/ 3/4 cană (nucile le-am ținut 5 minute la cuptor să se rumenească puțin)
   Am amestecat într-un bol făina cu praful de copt, scorțișoara. bicarbonatul de sodiu și făina, iar separat am  amestecat piureul de dovleac cu zahărul, mierea, uleiul, oul bătut, esența de vanilie și laptele. Am turnat ingredientele uscate peste cele umede și le-am amestecat până la omogenizare, am pus și o lingură de lapte, apoi am adăugat ciocolata tocată mărunt și nucile. Am tapetat o tavă cu hârtie de copt, am pus cu lingura grămăjoare din aluat și am pus tava în partea de mijloc a cuptorului preîncălzit la 180 de grade C pentru aproximativ 15 minute. Și asta a fost tot. Dacă le vreți mai dulci, înlocuiți mierea și zahărul din varianta mea cu  1 cană de zahăr (200g). Mie mi-au plăcut așa cum le-am făcut. Mâine mai iau o porție cu lapte și poate-i las și Moșului, să nu lase nuiaua în ghetele mele :P
Poftă bună!



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Macarons cu vanilie (rețeta Pierre Hermé)

Minunile astea delicate, delicioase și la mare căutare în ultima vreme pot fi cea mai frumoasă experiență a unui bucătărist sau cel mai îngrozitor coșmar. Am experimentat ambele stări, recunosc, și mă pot mândri cu o încăpățânare remarcabilă, având în vedere că după multele dezastre experimentate nu m-am dat bătută și am așteptat momentul fericit în care, datorită unui cuptor potrivit pentru a coace asemenea bunătăți, am reușit să fac minunățiile prezentate cu mare fală astăzi. Am citit multe rețete, de testat am si testat câteva, însă după lupte seculare, m-am hotărât să rămân fidelă rețetei tatălui macaronilor, Pierre Hermé, a cărui carte, Macarons, am primit-o în dar de la o dragă prietenă. Dacă nu sunteți în temă cu merengul italian și nu aveți la îndemână cele necesare, s-ar putea să nu vă încumetați să faceți rețeta asta, dar ar fi păcat, pentru că ies, într-adevăr, niște macaroni deosebit de buni, cu care veți impresiona degustătorii cu siguranță. Eu le-am făcut testarea …

Crap la cuptor cu usturoi

E o rețetă super rapidă, delicioasă și aspectuoasă. Aveți nevoie de:
crap, o bucată fără cap, fără coadă, eviscerat, curățat și crestatsarepiper boabecâțiva căței de usturoi (eu am pus vreo 4), tăiați feliuțecimbru (eu am folosit proaspăt)ulei de măsline (o lingură)1 lămâie vin alb sec, cam 100mlCrapul se spală și se usucă cu prosoape de bucătărie, se sărează și se lasă cam jumătate de oră la frigider. Apoi se introduc în crestături și în interiorul peștelui feliuțele de usturoi, boabele de piper, feliuțe de lămâie și cimbrul. Se stropește cu puțin ulei de măsline și se introduce în cuptorul preîncălzit la 180 de grade. Cînd este aproape gata se stropește cu vinul și se mai lasă 5-10 minute. În total stă la cuptor 20, maxim 30 de minute. Și arată cam așa când e gata:



Merge cu  mămăliguță și un mujdei cremos. Iar pentru o savoare și mai mare, puteți pune puțin unt aromat peste el la servire ;)

Poftă bună!

Focaccia cu măsline, anşoa, roşii, sumac şi oregano (cu maia)

Nu mai e nevoie să vă povestesc despre pasiunea mea pentru pâinea cu maia. De doi ani, de când îmi cresc maiaua, rare au fost ocaziile când am mai căzut în păcat şi am mâncat altfel de pâine. Pasiunea s-a extins într-atât, încât am început să folosesc maiaua şi în alte reţete, cu un rezultat minunat, de cele mai multe ori, căci nu vă mint, am mai avut parte şi de ceva dezamăgiri, dar asta este ... din greşeli învăţăm, nu? Şi mi s-a pus mie aşa pata acum o săptămână şi am făcut o focaccia. Bună rău, dar mi-am scris procentele pe o foaie care a intrat în pământ, nu alta, aşa că ieri, când mai avea puţin prefermentul meu până să ajungă în maxim, ia reţeta de unde nu-i. Pfeeeeew! M-am enervat eu cu o enervare mare şi am luat calculatorul să născocesc altă reţetă. Ştiu că în focaccia se mai pune zahăr şi ulei, însă eu am păstrat reţeta de aluat fără adaosuri, ulei am pus doar în tavă şi pe deasupra, căci asta e minunea la focaccia şi ceea ce îmi place mie nespus, şi anume crusta delici…