Treceți la conținutul principal

Labneh


   Am rămas restantă cu câteva dintre rețetele pe care le-am încercat cu ocazia sărbătorilor de Paște. Încerc să compensez pe parcurs, pentru că altă soluție nu am. Asta e o altă minunăție delicioasă a bucătăriei arăbești, de care m-am îndrăgostit iremediabil. E o cremă de iaurt scurs bine de zer și folosită fie ca atare, fie în combinații savuroase cu alte condimente sau conservată sub formă de bulete în ulei de măsline. Eu am ales varianta combinată cu usturoi și mentă. Am luat un iaurt gras, din cel de la Napolact de vacă, oaie și bivoliță, o cutie mare, el se face în general cu iaurt de capră, dar nu am găsit. Am pus iaurtul la scurs într-un tifon curat, pus în două, pe care l-am legat și spânzurat din lipsă de alte mijloace de ușa de la dulapul suspendat de la bucătărie, sub care am așezat un vas mai înalt și adânc, care să colecteze zerul lăsat de iaurt. Și l-am lăsat așa peste noapte să se scurgă, din când în când recunosc faptul că l-am mai scurs și manual, dar asta numai dacă mă nimeream prin bucătărie, însă nu-i musai, puteți să-l lăsați așa cam 24 de ore. Rezultatul a fost o masă de iaurt delicioasă, aproape uscată. Dacă nu intenționați să faceți imediat ceva cu labneh-le, faceți frumos niște bulbucei (a se înțelege niște bulete mai mici, mai mari, mai cum vreți) pe care le puneți în borcane sterilizate și peste care turnați ulei de măsline, așa simplu, dar mai bine încercați varianta condimentată. Cu ce? Cu ce vreți, ardei iute, ierburi aromate. În felul acesta puteți să le țineți la frigider cam o săptămână, două, dar părerea mea e că nu rezistă atât :P. Dacă vreți să-l folosiți imediat, faceți așa ca mine o salată de labneh, adică iaurtul pe care l-am obținut l-am amestecat cu ulei de măsline, usturoi pisălit, mentă proaspătă tocată mărunt, nițică sare și ceva piper, eu am mai pus și puțin sumac. Am aranjat amestecul pe un platou și l-am modelat frumos, după cum vedeți în poze și am garnisit minunăția cu ulei de măsline aromat cu usturoi și mentă uscată. Și l-am mâncat ca garnitură la friptura de miel. Mama l-a savurat cu mare încântare și spor și s-a declarat fan al acestui fel. Avea și de ce :P
Poftă bună! 


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Macarons cu vanilie (rețeta Pierre Hermé)

Minunile astea delicate, delicioase și la mare căutare în ultima vreme pot fi cea mai frumoasă experiență a unui bucătărist sau cel mai îngrozitor coșmar. Am experimentat ambele stări, recunosc, și mă pot mândri cu o încăpățânare remarcabilă, având în vedere că după multele dezastre experimentate nu m-am dat bătută și am așteptat momentul fericit în care, datorită unui cuptor potrivit pentru a coace asemenea bunătăți, am reușit să fac minunățiile prezentate cu mare fală astăzi. Am citit multe rețete, de testat am si testat câteva, însă după lupte seculare, m-am hotărât să rămân fidelă rețetei tatălui macaronilor, Pierre Hermé, a cărui carte, Macarons, am primit-o în dar de la o dragă prietenă. Dacă nu sunteți în temă cu merengul italian și nu aveți la îndemână cele necesare, s-ar putea să nu vă încumetați să faceți rețeta asta, dar ar fi păcat, pentru că ies, într-adevăr, niște macaroni deosebit de buni, cu care veți impresiona degustătorii cu siguranță. Eu le-am făcut testarea …

Focaccia cu măsline, anşoa, roşii, sumac şi oregano (cu maia)

Nu mai e nevoie să vă povestesc despre pasiunea mea pentru pâinea cu maia. De doi ani, de când îmi cresc maiaua, rare au fost ocaziile când am mai căzut în păcat şi am mâncat altfel de pâine. Pasiunea s-a extins într-atât, încât am început să folosesc maiaua şi în alte reţete, cu un rezultat minunat, de cele mai multe ori, căci nu vă mint, am mai avut parte şi de ceva dezamăgiri, dar asta este ... din greşeli învăţăm, nu? Şi mi s-a pus mie aşa pata acum o săptămână şi am făcut o focaccia. Bună rău, dar mi-am scris procentele pe o foaie care a intrat în pământ, nu alta, aşa că ieri, când mai avea puţin prefermentul meu până să ajungă în maxim, ia reţeta de unde nu-i. Pfeeeeew! M-am enervat eu cu o enervare mare şi am luat calculatorul să născocesc altă reţetă. Ştiu că în focaccia se mai pune zahăr şi ulei, însă eu am păstrat reţeta de aluat fără adaosuri, ulei am pus doar în tavă şi pe deasupra, căci asta e minunea la focaccia şi ceea ce îmi place mie nespus, şi anume crusta delici…

Ciocanele marinate la cuptor

Rumene, crocante, fragede de ți se topesc în gură ... Ce ziceți? Ați încerca? Eu am mâncat :P Și mi-au plăcut mult de tot. Nu știu dacă din cauza faptului că n-am mai mâncat de mult timp pulpe sau chiar sunt așa de bune pe cât mi s-au părut mie. Și pentru că mai trebuie din când în când să fac câte o dedicație, pentru că îi știu pe câțiva dintre voi, cei care urmăriți nebunelile mele culinare, rețeta asta e pentru Dan Marcoci (salutare!) - sper să faci și tu și chiar te rog, spune-mi cum ți-au ieșit și dacă ți-au plăcut :)
Aveți nevoie de:
ciocănele de pui - eu am folosit o cutie care avea 7 bucăți1 lingură de miere1 lingură sos de soia1 lingură sos Worchester (eu am folosit din cel de la Fuchs)1/2 linguriță cardamon1/2 linguriță nucșoară2 linguri ulei de arahide 1 praf  de piper     Am spălat bine ciocănelele, le-am uscat cu prosoape de bucătărie și le-am pus într-o pungă cu fermoar. Am turnat peste amestecul de sosuri și condimente și le-am agitat bine, bine, apoi le-am lăsat pe…