Treceți la conținutul principal

Labneh


   Am rămas restantă cu câteva dintre rețetele pe care le-am încercat cu ocazia sărbătorilor de Paște. Încerc să compensez pe parcurs, pentru că altă soluție nu am. Asta e o altă minunăție delicioasă a bucătăriei arăbești, de care m-am îndrăgostit iremediabil. E o cremă de iaurt scurs bine de zer și folosită fie ca atare, fie în combinații savuroase cu alte condimente sau conservată sub formă de bulete în ulei de măsline. Eu am ales varianta combinată cu usturoi și mentă. Am luat un iaurt gras, din cel de la Napolact de vacă, oaie și bivoliță, o cutie mare, el se face în general cu iaurt de capră, dar nu am găsit. Am pus iaurtul la scurs într-un tifon curat, pus în două, pe care l-am legat și spânzurat din lipsă de alte mijloace de ușa de la dulapul suspendat de la bucătărie, sub care am așezat un vas mai înalt și adânc, care să colecteze zerul lăsat de iaurt. Și l-am lăsat așa peste noapte să se scurgă, din când în când recunosc faptul că l-am mai scurs și manual, dar asta numai dacă mă nimeream prin bucătărie, însă nu-i musai, puteți să-l lăsați așa cam 24 de ore. Rezultatul a fost o masă de iaurt delicioasă, aproape uscată. Dacă nu intenționați să faceți imediat ceva cu labneh-le, faceți frumos niște bulbucei (a se înțelege niște bulete mai mici, mai mari, mai cum vreți) pe care le puneți în borcane sterilizate și peste care turnați ulei de măsline, așa simplu, dar mai bine încercați varianta condimentată. Cu ce? Cu ce vreți, ardei iute, ierburi aromate. În felul acesta puteți să le țineți la frigider cam o săptămână, două, dar părerea mea e că nu rezistă atât :P. Dacă vreți să-l folosiți imediat, faceți așa ca mine o salată de labneh, adică iaurtul pe care l-am obținut l-am amestecat cu ulei de măsline, usturoi pisălit, mentă proaspătă tocată mărunt, nițică sare și ceva piper, eu am mai pus și puțin sumac. Am aranjat amestecul pe un platou și l-am modelat frumos, după cum vedeți în poze și am garnisit minunăția cu ulei de măsline aromat cu usturoi și mentă uscată. Și l-am mâncat ca garnitură la friptura de miel. Mama l-a savurat cu mare încântare și spor și s-a declarat fan al acestui fel. Avea și de ce :P
Poftă bună! 


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

File de somn la tigaie în unt și lămâie

     Nu țin minte să fi luat și gătit vreodată somn, sinceră să fiu. Mama ne făcea când eram mici, pane, și dispărea ca prin minune. De când cu toate felurile de pește apărute pe piață, eu una mă simt uneori debusolată, așa că  mă uit după chestii simple, care nu necesită mare filosofie când vine vorba de pregătit, să fie proaspăt și cu puține oase. De aceea, poate, prefer somonul sau păstrăvul, sunt pești cu o carne gustoasă, nu au oase mici și cele pe care le au se scot ușor, se fac repede. Și recunosc faptul că nu m-am documentat din cale afară în ceea ce privește pregătirea altor feluri de pește, așa că am rămas fidelă față de cele anterior menționate (nu am luat în discuție conservele de pește și nici fileul de pește afumat, ele sunt altă mâncare de pește). Așa că ieri, plimbându-mă prin piață, am trecut și pe la pescărie să întreb de pește pentru Crăciun (da, așa sunt eu mai ciudată și m-am hotărât să fac ceva cu pește, că altă carne nu mănânc). Și mi-a atras atenția fi

Gogoși cu maia la cuptor

     Când mă gândesc la gogoși, invariabil îmi aduc aminte de gogoșile făcute de mamaia mea, întotdeauna într-o cantitate impresionantă (vreo 2 ligheane mari, în care făcea toamna și gemul de prune), ninse cu zahăr pudră, simple sau umplute cu dulceață sau creme felurite, una mai delicioasă decât cealaltă. Nu m-am încumetat să fac până acum gogoși nu din neștiință sau lene, ci doar pentru că acum, deși pofta mă mai încolțește, nu mă încântă ideea de baie de ulei, deși n-ar fi așa o tragedie dacă m-aș rezuma și eu ca omul la 1-2 bucăți (mda, s-o credă mutu' că aș putea să mă mai opresc :)) ). Și apoi nici drojdie n-am mai folosit de multă vreme (cred că se face mai bine de un an), așa că am tot amânat momentul, am găsit substitute ( gogoșelele astea chiar au fost gustoase și rapid de preparat) și tot n-am făcut (de cumpărat nici măcar nu m-am gândit, căci sunt tare mofturoasă la chestiile provenite din bucătăriile stradale). Dar într-un final mi-am luat inima în dinți și am făc

Somon la tigaie cu broccoli si sparanghel

     Pentru că de cele mai multe ori lucrurile simple sunt și cele mai gustoase, când vine vorba de pește, eu una prefer să îl fac cât mai simplu, dar nu refuz și o rețetă ceva mai elaborată din când în când. :)       Și pentru că somonul e un pește mult prea gustos și bogat, prefer să îl fac simplu. Iau în general file de somon cu tot cu piele, îl curăț și îl verific să nu mai aibă oase și îl usuc bine cu prosoape de bucătărie. Apoi îl sărez și-l piperez pe ambele părți și îl pun în tigaia bine de tot încinsă, în care am turnat și puțin ulei de măsline, pe partea cu pielea. În funcție de grosimea file-ului îl țin între 5 și 7 minute pe o parte, apoi îl întorc pe partea cealaltă și îl țin cu 1-2 minute mai puțin (4-6 minute). La final îl întorc din nou pe partea cu pielea și storc peste el suc de lămâie și-l mai las 1 minute. Și asta e tot.       Așa am făcut și astăzi la prânz, iar lângă am avut o garnitură delicioasă, de un verde care s-a asortat de minune cu rozul so